Page 2 - Bunul_Econom_1900_51
P. 2

Pag-  2   _______            .  -  .  '  .         B U N U L  ECONOM                                                  Nr.  51

          din  13  ferdele  semânţâ  se  scoate  100   negreşit  mai  îmbelşugate,  să  se  îndoiască  înainte  de  culcare,  pentru-ca  lucrarea
          de  ferdele.  Din  contră,  în  ţările  răsări­  chiar,  ca  în  ţările  apusului.  Mulţi  dintre   ficatului  şi  rinichilor  să  fie  uşurată,  ear’
          tene,  din  care  face  parte şi ţara  noastră,   cetitori  vor  zice:  «facem  cum  ştim  şi   accidele  de  prisos  din  stomac  să  se
          se  întrebuinţează  21  kilogrami  pentru   cum  putem».  Aşa  au  zis  odinioară  şi   absoarbă şi  somnul  liniştit  şi  adânc  să-’ţi
          o  recoltă  de  100  kilogrami ;  deci  să­  cei  din  apus.  Dar’  au  văzut  că  aşa  nu   împrospăteze  puterile.
          mânţă  aproape  îndoit  mai  multă.         e  bine  şi  că,  pe  lângă  o  plugărie  slab   Mărul  pe  lângă că  stâmpără  setea,
               Iată  o  întrebare,  ce  aşteaptă  răs­  purtată,  nu  pot  ajunge  departe.       mai  ales  la  beţivi  şi  cei-ce  s’au  dat  la
          puns,  şi  dela  a  cărei  fericită  deslegare   Şi-au  deschis  ochii,  au  pus  mâna   patima  şi  mai  rea  a  opiumului,  e  cel
          atârnă  în  mare  parte  bunăstarea  vii­   pe  maşini  şi  unelte  mai  bune  de  plugă­  mai  bun  curăţitor  a  gurii  după  lămâe,
          toare  a  plugărimii  noastre.              rie,  au  cetit,  au  ispitit  în  dreapta  şi  în   şi  te  fereşte  de  atâtea  boli  de  gât.
                                                      stânga,  şi  n’au  cruţat  nici  osteneală  nici
               Nu  cumva  pământul  în  ţările  din                                                    Ori-cine  are  o  grădină  cât  de  mică,
                                                      cheltuele  pentru  îmbunătăţirea  plugăriei.   să  nu-i  lipseaşcă  merii  şi  perii.
          apus  este  mai  mănos  dela  fire  şi  îm-
                                                      Şi  ei  au  isbutit.  E  fapt  că  ei  recoltează                            „G.  S.“
          pregiurările  climatice  (căldura,  ploaea
                                                      îndoit  mai  mult  ca  noi.
          ş.  a.)  mai  priincioase  culturei  grâului  şi
          săcării?  La  această  întrebare  şe  poate      Să  facem  şi  noi  asemenea.  S ă   ce ­         V  i i e r i t
          răspunde  cu  un  hotărît:  nu.  Mâna  celui   tim   şi  să  i s p i t i m.  Dar’  cu  deosebire,
          Atotputernic  a  fost  deopotrivă  darnică   unde  puterile  unuia  dintre  noi  nu  a-               îndreptar
          în  împărţirea  bunătăţilor  sale  în  ce   junge,  să  n e   î n t o v ă r ă ş i m   mai  mulţi,   pentru  manipularea  în  chip  raţional  a
          priveşte  răsăritul  şi  apusul.  Nu  se  poate   să  cumpărăm  maşini  de  semănat,  şi  cu
                                                                                                           mustului  şi  a  vinului.
          însă  da  acelaşi  răspuns,   încât  omul   ajutorul  lor  şi  al  altor  m a ş i n i  şi  u -
          stoarce  prin  munca  sa  îndeplinită  cu   n e l t e  de  p l u g ă r i e ,   cum  şi  pe  lângă   Instrucţiuni date  de  ministerul  reg.  u.  de agricultură
          isteţime  roade  mai  mult  sau  mai  puţin   o  lucrare  peste  tot  mai  înţeleaptă,  să
                                                                                                               (Urmare  şi  fine)
          îmbelşugate.   Apusenii    întrebuinţează   scoatem  din  pământ  roade  mai  multe
          maşini  şi  instrumente  de  plugărie  fel şi   şi  mai  bune.  Cu  chipul  acesta  vom  în­     Întinderea  vinului.
          fel,  între  cari  cu  deosebire  maşini  de   lătura  o  scădere  din  cele  mai  mari  ale   Boala  de  a  să  întinde,  să  simte
          sămănat,  pun  îngrijire  foarte  mare  la   plugăriei  noastre  şi,  păşind  fără  zăbavă   mai  ales  la  vinuri  albe,  slabe  şi  lipsite
          facerea  arăturei  şi  la  alegerea  celor   pe  urma  apusenilor,  ne  vom  asigura  un   de  spirt  (alcohol).  La  vinuri  roşii  nu
          mai  bune  sămânţe  pentru  sămănat.  Nu   viitor  mai  bun.                           prea  vine  nainte.
          tocmai  aşa  facem  noi  cei  din  răsărit.                         R o m u l  S im u       Şi  întinderea  vinului  o  pricinuesc
          Modul  de  îngrăşare  a  pământului  şi                                                nişte  drojdii  (bureţi  mici-mici),  drojdiile
          arăturile  noastre  lasă  mult  de  dorit,  şi                                         băloase,  care  în  mustul  nefert  deplin,
                                                                   P O M Ă R I T
          nu  pretutindenea  se  pune  destulă  grije                                            mai  ales  primăvara  şi  vara,  lucrează  la
          la  alegerea  seminţei;  ear’  maşina  de       Valoarea  higienică  a  mărului.       prefacerea  zăharului  rămas  încă,  în  o
          sămănat  în  cele  mai  multe  comune  e   învăţatul  american  M.  G.  Scarles,  laudă   materie  băloasâ,  ce  să  întinde
          cunoscută  numai  după  nume.              fructul  mărului,  care  cuprinde  mai  mult     Vinul  atacat  de  boala  asta,  e  tul-
               Dacă  şi  noi  vom  face  întrebuinţare   fosfor  ca  ori-ce  alt  fruct  şi  ori-ce  le­  buros,  neguros  oare-cum,  şi  când  îl  pui
         în  deplină măsură  de  aceste  mijloace,   gumă!                                       în  păhar,  nu  curge  ca  vinul  sau  apa,
         roadele  câmpurilor  noastre  au  să  devină     El  ne  învaţă  să  mâncăm  mere       ci  ca  oleul.  (Ear’  oamenii  neştiutori  îl



                      F  O   I  Ţ  Ă                      Moş  Lazăr  mă  mai  privi  odată  cu   învăţat  dela  tatăl  d-tale,  căci  mai  ziceau  să­
                                                     coada  ochiului,  ca  şi  cum  ar  fi  vrut  se  zică:   tenii,  că  el  a  rămas  aici.
                                                     Dar’  multe  mai  ştii,  sau  vei  fi  vrend  să  ştii.  —  Toate  ce  ţi-au  fost  zise  sunt  ade­
                 M & Ş       U    U    1                                                         vărate  şi  apoi  ştiu şi  câteva  cântece  din  corn,
                                                          —  Moş  Lazăre,  îi  zisei,  nu  cumva  te
                    —  Povestire  adevărată  —       superi,  de  ceea-ce  te  rugai.            cărora  şi  tatăl  meu  le  zicea:  »Fanfare  du
                                                                                                 grand  JEmpereur»  (Fanfara  marelui  împărat)
                                                          —  Ferească-mă  D-zeu,  dar’  ruga  d-tale
               —   Ia,  mai  suflă  odată  în  corn,  moş                                        şi  altă-dată  le  mai  zicea,  pe  cât  ţin  minte:
                                                     de  a  sufla  din  corn,  una  din  acelea  din  tim­
         Lazăre!                                                                                 »La  parole  du  petit  caporal»  (Cuvântul  mi­
                                                     pul  de  demult,  m’a  mirat!  Oi  fi  aflat  din
               —   Ce  să  mai  suflu,  boerule, e că  de-oi                                     cului  caporal),  pe  care  le  cânt  aşa,  binişor,
                                                     gura  satului  că  nu-’s  de  neam  românesc,
         sufla, să  strîng  pădurarii  toţi  şi  m’or  ocărî.                                    să  le  aud  numai  eu.  Poftim  de  stai  colea  la
                                                     dar’  nici  unul  nu  ştie,  că  pot  cânta  din
              —   Ei,  nu te  mai  face,  ştii  d-ta  ceea-ce                                    umbră  şi  dacă-’ţi  face  plăcere,  voiu  căută
                                                     corn  vre-una  din  acelea  ce-’mi  ceruşi.  Prin
         te  rog  să  zici  din  cornu-’ţi,  ştii  de  acelea                                    prin  hărăbaia  asta  veche  de  cap,  amintirile,
                                                     urmare  vezi,  că  nu  este  supărare  şi  te-aş
         din  vremea  de  demult,  de  pe  timpul  celui                                         ce  o  mai  cuprinde.
                                                     ruga,  boerule,  să-’mi  spui  d-ta  de  unde  ştii,
         care  v’a  adus  aci  în  ţară.                                                              După-ce  ne  aşezarăm  la  umbra  tufa-
                                                     apoi  cu  plăcere  să  stăm  aci  la  umbra  tufei
              Moş  Lazăr  se  uită  Ia  mine  lung  şi                                           nului,  pe  muşchiul  moale,  moş  Lazăr  trase  o
                                                     acesteia  şi-’ţi  voiu  povesti  cele  pe care  le  mai
         îmi  zise:                                                                             înghiţitură  de  apă  din  botă  şi  începâ  astfel:
                                                     ţin  minte.
              —   De  unde  ştii,  boerule?                                                           —  Cu  cât  mă  duce  mintea  înapoi,  în
              —   De  unde  ştiu,  de  unde  nu,  mai    —   Bucuros!  Ştii  ce  m’a  făcut  să  te   vremea  de  demult,  mă  văd  într’o  casă  vă­
         bine  te-aşi  ruga  să-mi  povesteşti  şi  mie,   rog?  Sunt  cuvintele consătenilor  d-tale,  prin   ruită  şi  acoperită  cu  ţigle.  In  faţă  o  grădi-
         cum  s’a  făcut,  că  d-ta, al  cărui  nume  este   care  am  aflat  că  d-ta  ai  venit  cu  armata  lui   nuţă,  la  spate  lipit  de  casă  un  staul,  în  care
         Louis  Lazar  (nume  franţuzesc),  să  fii  aci  pă­  Napoleon  cel  mare,  cum  zic  sătenii  că-1  nu­  pare-mi-se  că  mai  văd  un  cal  mare,  două
         durar  la  vîrsta  aceasta,  neştiind  decât  româ­  meşti;  lucru  care  m’a  făcut  să  nu  mă  în-   capre  şi  o  vacă.  De  jur  împrejur  numai  pă­
         neşte?  Căci,  nu  vei  fi  picat  aşa  din  senin  pe   doesc,  că  trebue  să  cunoşti  vre-o  fanfară,   dure,  cu  drumuri  drepte,  bătute  şi  îngrijite.
         pământul  românesc.                   *     cum  i-se  zicea  pe  atunci,  pe  care  le  vei  fi  In  odaia  în  care  filă  aflam  culcat  într'un pă-
   1   2   3   4   5   6   7