Page 3 - Bunul_Econom_1900_51
P. 3
Nr. 51 B UNU L ECON OM ■ . . Pag. 3
admiră, zicend că ăsta-’i vin, frate!, gust amar, care la început abia se şi numai după ferberea aceluia, poate
că-’i gros ca uleul!“) simte, dar’ mai târziu creşte aşa de fi pus şi vin în ea.
Dacă îi umblăm în rând la vreme, mult, câ strică vinul dâ ,tot. De mirosul de bute nu se poaţe
îl putem face iarăşi vin de tot bun. Materiile amare încep a ieşi la vindeca vinul. Tragerea de mai multe
Vindecarea îi stă în aceea, că se-’l ae- iveală mai ales după 2— 3 ani, şi după ori şi limpezirea lui măestrită, ajută
risăm în chip măestrit, se-’l facem se unii necazului s’ar putea ajuta, ca mes încâtva.
vină în atingere cu aerul în toate păr tecând vinul cu must, se-’l facem se
ţile sale, producând în bute beşicuţe fearbă de nou. Dar’ vinul de tot amar, Gustul de afumat.
de aer, care îl străbat şi-’l volbura şi-’l nu sâ mai poate îndrepta, şi. e mai Gustul acesta se întâlneşte rar la
curăţă, (sunt instrumente anume pentru bine se-’l vindem la o fabrică de cog- vinuri, şi anume acolo, unde proprieta
produs atari beşicuţe), şi-’l mestecăm nac, unde poate fi încă folosit. rul, ca se-’şi curăţe butea de mucezală,
cu drojdiuţe de vin proaspete şi curate, şi-a afumat butea cu pae, pe cari le-a
cari urnesc ear’ ferberea cea adevărată aprins în ea. Fumul tare al paelor se
Gustul, de muce&ală.
şi deci prefacerea zahărului rămas ne trage în doagele buţilor, şi vinul pus
Sub aceasta înţelegem acel gust
prefăcut, în alcohoî. încetând ferberea, în atare bute,'va mirosi şi el a afumat,
neplăcut, care îl capetă vinul din tra
după aşezarea drojdiilor, limpezim vinul Nici aci nu se mai poate ajuta
gerea în biiţi mucezite, înbîcsite, sau
cu acid carbonic şi gelatin. mult. Cu trageri dese în vase curate,
din aceea, că l’am stors din ştruguri
De multe-ori prevenim întinderea se ajută ceva, dar’ e greu a mai face
muceziţi, putrezi.
vinului, dacă la stors lăsăm mustul să vin bun din cel cuprins odată de acest
Trebue dar’ pusă deosebită grije
stee pe treverele sale 6— 10 ciasuri, miros.
pe aceea, ca buţile şi vasele întrebuin Trad. de I. 'Moţa.
ca se capete acid carbonic (de care se
ţate la umblare cu vinul, se fie foarte
află mai ales în simburii boabelor), şi, In anul viitor voiu reveni asupra unor
curate.
Ca peste tot, trebue să grijim ca mus capitole, pe cari, fiind prea întârziate în în
tul să fi fert deplin la timpul seu, ca Vinul ce a căpetat gustul de mu- grijirea curentă a vinului, le-am lăsat ne
zăharul aflător în el să se prefacă în cezeală din strugurii putrezi şi mucezi, traduse.
alcohol, să nu stee până în primăvară se mai poate încă îndreptă prin trageri
ori vară, când se trezesc şi bureţii aceş dese, afumare şi limpezire măestrită, — H IGIENA
tia nărozi la lucru. dar’ gustul căpetat dela butea ori alte
vase înflorite, nu se mai poate vindeca.
Cum circulează sângele.
Amărala vinului. fUrmare.) 4. .
Amâreala vinului o întâlnim mai Mirosul de bute. In fenomenul circulării sângelui au
ales la vinuri roşii, la cele albe rar de Sminteala asta a vinului, de a deci parte inima ; arteriile; vasele capil-
tot, dar’ şi la cele roşii provine atunci, avea miros de bute, vine de acolo, că lare; vinele.
când mustul a stat pe trevere de cele cu mustul a fost pus în bute nouă neopă I n i m a e partea cea mai de că
coadele strugurilor cu tot (adecă nu rită de ajuns. Buţi nouă nu e iertat petenie în maşinăria circulării sângelui.
pe trevere de boabe desfăcute cu ma dară a le folosi la păstrarea vinului, şi Din ea pleacă sângele, la ea se reîn
şina de pe coade) vre-o 24— 30 ore. chiar în buţi de tot bine opărite şi toarce. Dacă lucrarea se opreşte sau
Din acele coade vinul împrumută un pregătite, e cuminţe a pune întâi must, înceată o clipită, se iveşte leşinul, adecă
tuc lucrat de tata, stătea mama şi tata la Pe unde am dat, prin ce ţări am tre şi pe care îi lăsase generalul tatii, se is
masa mare de stejar, masă la care mâneam cut, nu ştiu, dar’ trebue se fi trecut aproape prăviseră. \ ;
de obiceiu. S’a hotârît dar’, zicea mama la un ah când sosirăm în ţinuturile astea ale Tata lucra lulele, pe care le făcea cu
te-ai angajat Să te duci acolo în ţerile străine ? ţării româneşti, căci începusem a mai pricepe briceagul din rădăcini şi le vindea hangiului
Dar’ se putea* să nu primesc a urma pe şi ţinea minte cele-ce se petreceau împreju de pe vremurile acelea şi care a muriţ de
marele nostru împărat? răspunse tata. rul meu. Oi fi iost de vre-o 5 sau 6 ani. mult, D-zeu să-I ierte. Şi apoi mai cu lulele,
Louis, ştii tu că mai bine de cât să Ajuns aci cu chiu şi vai, când umblând mai cu ce câştiga mama, trăiam şi noi de
rămân singură aci cu copilaşul nostru care-’ţi pe jos, când în vre-o căruţă, îl ajunserăm azi pe mâne, până când tata se făcu bine.
poartă numele, prefer să mor. Sunt hotărîtâ pe tata, pe care îl găsirăm bolnav în cortul Eu învăţasem româneşte. Ce nu învaţă
să te urmez ori şi unde te vei duce, fie şi de ambulanţă. După câteva zile regimentul copiii la vîrsta aea? Tata cu ruptul capului
la capătul lumii. tatii primi ordinul să plece înainte, însă din- nu putea învăţa să vorbească desluşit vorba
Nu mai auzii ce or mai fi vorbit ei sul nu putu cu nici un chip să-’l urmeze şi românească. Dar’ bine bre, îi zicea popa,
căci adormisem; ştiu însă că a doua zi, (ţiu îl lăsară, dându-i merinde, în îngrijirea ma tot n’ai mai învăţat româneşte, jupân L i s s e
minte bine, era o zi frumoasă de vară), mama mei, aci în satul Ghermăneşti, de unde cum (aşa-i ziceau toţi tatii), uite tot nu-’mi vine
cu o legătură pe spate, mă luă de mână şi vezi, n’a mai plecat. Au mai trimis ei după să-’ţi zic Lazăre, Căci de, par’că nu eşti creş
plângând cu hohote, părăsirăm casa noastră, tata, dar’ nu a fost în stare vre-un an şi tin de-al nostru, oi fi creştin, nu zic ba, dar’
pe care de atunci nu am mai văzut-o. mai bine să umble, căci suferea de picioare de, până ce nu eşti de-ai noştri, nu poţi
Am mers zile multe, pânâ-ce îl revă- şi nu putea umbla. zice că eşti creştin adevărat. Vezi pe Lăză-
zui pe ţaţa, mama mă ducea când de mână, La ce să mă duc, zicea el, dacă nu mă rică ce bine grăeşte el vorba noastră, de
când în braţe. Noaptea durmeam pe unde pot lupta pentru micul meu caporal. par’că e născut aci la noi. Tata rîdea şi
găseam. Urmăream regimentul din care făcea Mama, care era deşteaptă, învăţase pu răspundea: (par’că l’aud D-zeu să-l ierte)
parte tata, care de multe ori ne lua înainte ţină românească şi începuse a coase pentru },Parint, eo sont franşez, Irat la rumun, noi
şi pe care îl ajungeam când făcea popasuri femei, le ţesea, le mai da ajutor icî-colea, sint tut copii la Dumezeo.” Aşa-i fiule, îi zi
sau halte, cum le zicea tata. ca să putem trăi, căci banii ce îi avusese cea popa, dar’ de, par’că bine ai face să laşi
