Page 2 - Bunul_Econom_1901_12
P. 2

Pag-  2                                             B U N U L  E C O N O M __________  _______     -   -              Nr.  12

        înştiinţare  dela  consătenii  lor,  plecaţi   pleacă  cu  mulţimea,  după-ce  sunt  în­  diate  şi  aici  şi  în  alte  părţi.   Se  nu  le
        înainte,  ca  pe  urma  lor  şi  ei  se  plece.   datoraţi  până  în  grumazi,  şi  se  îndato-   tăinuim,  şi  „cu  înţelepciune  să  luăm
        Un  numer  mai  mare  are  de  gând  se    resc  şi  mai  mult  prin  bani  de  drum ?   aminte!'!               tr»  îndurerat.
        urmeze  la  convoiul  al  doilea.   Cei  ho-   Ce  va  fi  de  ei  dacă,  cheltuindu-şi  acei
        tărîţi  să  iee  lumea  în  cap  sunt  toţi  băr­  bani,  şi  ajungând  acolo  nu  vor  putea
        baţi  în  floarea  vieţii,  parte  juni,  parte   câştiga  nici  cu  ce  se  se  întoarcă  ear’   A g r i c u l t u r a
        căsătoriţi.  Ei  lasă  soţii  şi  copii,  părinţi,   acasă?  Ce  va  fi  de  soţiile  şi  copii  lor,
       fraţi  şi  surori,  casă  şi  masă,  vatra  pă­  rămaşi  fără  ajutor,  şi  porniţi  pe  calea   Faceţi  încercări  cu  cât  mai  multe
        rintească,  dulcele  loc  unde  s’au  născut  desăvîrşitei  sărăcii?  Şi  unde  vom  ajunge        plante*de  nutreţ!
        şi  au  petrecut  cei  mai  frumoşi  ani  din   noi,  ca  popor,  dacă  boala  aceasta  va   Am  arătat  de  repeţite-ori,  că  e
        vieaţă,  pentru  un  viitor  cu  totul  nesi­  începe  a  prinde,  precum  ne  temem,  şi   neapărat  trebuincios  se se  schimbe  mo­
       gur  peste  ţeri  şi  mări.  Ei  îşi  vând  vi­  în  alte  părţi?  Fără  îndoială,  rău  de  tot   dul  de  purtare  a  plugăriei  noastre.
       tele  din  jug,  pun  locuri  zălog  şi  iau   vom  ajunge!                                  Nu  ştim  însă  încât  sfaturile  noas­
       bani  pe  datorie  pentru  a-’şi  putea  ago­                                           tre  binevoitoare  sunt  urmate.  Una  o
                                                        De  aceea  trebue  se  căutăm  chip
       nisi , cheltuelile  de  drum,  cam  400  cor.                                           ştim:  că  lucrurile  bune  sunt  mai  ane-
                                                   şi  fel  a  îndulci  vieaţa  ţăranului,  des-
       de  persoană.                                                                           voe  îmbrăţişate  decât  cele  rele.  Şi  toc­
                                                   chizându-i  noue  isvoare  de  câştig  şi
                                                                                               mai  de  aceea  nu  ne am  aşteptat  şi  nu
             In  faţa  acestei  triste  privelişti,  tre-   obicinuindu-1  a  duce  o  economie  mai
                                                                                               ne aşteptăm,  ca  toate  să  Ie  dăm dintr’o-
       bue  se  ne  punem  întrebarea :  cum,  şi  înţeleaptă,  a  cruţa  şi  a  se  lumina,;  ca
                                                                                               datâ  cu  fundu  în  sus.  Nici  nu  se  poate,
       de  unde  se  trage  acest  rău?  De  unde  în  modul  acesta  să  nu-i  umble  nici
                                                                                               dar’  nici  n’ar  fi  bine..
       dintr’odată  această  boală  lipicioasă?    prin  gând  a  se  hotărî  la  paşi  atât  de
                                                                                                    Un  lucru  însă  îl  poate  face  ori­
                                                   nesocotiţi,  cari  de  obiceiu  se  fac  nu­
             Nu  mai  e  lucru  de  glumă,  în  multe                                          care plugar,  fără  nici  o  greutate,  aproape
                                                   mai  când  cineva    ajunge   la  margi­
       comune de ale  noastre sunt  stări aproape                                              fără  cheltueli  şi  fără  temere  de  vr<f-o
                                                   nea  pră pastei.
       de  nesuferit:  de-o  parte  date  multe  şi                                            pagubă.
       mari,  de  altă  parte  necruţare  din  par­     La  1890  comuna  Nucet  avea  161          Ce  anume?
       tea  singuratecilor,  rea  chiverniseală  din   case  cu  717  locuitori,  din  cari  numai   încercări  cu  cultivarea  a  cât  mai
       partea  cârmuitorilor  comunei,  îngloda-   5  de  altă  naţionalitate,  ceialalţi  toţi   multe  plante  de  nutreţ.
       rea  în  datorii,  lux  şi  dedare  la  câte   Români.  Hotarul  comunei  era  atunci        Să  ne  lămurim.
       obiceiuri  rele,  ear’  pe  lângă  aceste  ade­  de  2692  jugăre  catastrale,  astfel  că  de   Sunt  comune  în  al  căror  hotar
       meni rea  cu  binele,  ce  i-ar  aştepta  pe   fiecare  casă,  una  cu  alta,  s’ar  fi  venit   s.  p.,  se  cultivă  mulţi  cartofi  (crum-
       oameni  în  America,  unde  după-cum        câte  17  jug.  Prin  urmare  pământ  este   pene);  dar  sunt  şi  de  acelea,  unde  nu
       li-se  toacă  la  urechea*  celor  lesne  cre-   destul  şi  vite  de"jug  se  află  aproape   se  cultivă  mai  nici  de  leac.  Şi  earâşi,
       zetori,  ar  fi  loc  pentru  întreagă  Unga­  în  fiecare  familiei  Ce  le  lipseşte  deci   cele  mai  multe  comune  cultivă  mai
       ria.  Acestea  sunt  tot  atâtea  rele,  cari   Nuceţenilor  şi  ce  locuitorilor  din  co­  numai  un  soiu  de  crumpene,  fără  a
       ar  trebui  prevenite  până  când  nu  e    munele  vecine?                             mai  cerca  şi  cu  alte  soiuri  mult  mai
       prea  târziu.                                                                           bune,  mai  spornice  şi  mai  de  preţ.
                                                        Trebue  că  sunt  boale  ascunse,  şi
             Ce  va  fi-de  acei  oameni,  cari    nu  boale  uşoare!  Aceste  ar  trebui  stu-  Cartoful  este  o  plantă  nespus  de  pre-


                   F O I T A                            Aprinseră  o  luminare  şi stropiră  cu   grăpiş  la  zece  ani.  Era  slab,  prăpădit,
                              9
                                                   apă  trupşorul  prăpădit,  al  copilului  zi­  cu  obrajii  veştejiţi;  un  pâmătuf  de  per
                                                   când:  »Te  botezăm  în  numele  tatălui,   incolor  ca  un  mânunchiu  de cânepă  că­
             Janko  muzicantul                     al  fiului  şi  al  sfântului  duh  şi-ţi  punem   dea  peste  ochii  lui  limpezi,  care  păreau
                   De  Henryk  Sienkiewicz.
                                                   numele  de  Jan.  Şi  acum,  sufletul  tău   că  privesc  dincolo  de  această  lume.
                                                   creştinesc  întorcendu-se  de  unde a venit,     Iarna  se  ascundea  după  sobă  şi
            Venise  pe  lume  slab  şi  ofilit.    amin !«                                     acolo  plângea  încetişor  de  frig  şi  de
            Cumetrele  din  sat,  aplecate  peste       Dar’  sufletul  astfel  creştinat  nu vru   foame,  căci  adesea  mamă-sa  n’avea nici
       patul  de  scânduri,  clătinară  din  cap  cu   să  părăsească  trupşorul  plăpând, pe care   un  gătej  de  băgat  în  sobă,  nici  o  firi-
       întristare.  N’o  se  trăiască  nici  muma,   dimpotrivă  părea  că-1  însufleţea  cu  o   mătură  de  pâne;  vara  rătăcea  îmbrăcat
       nici  copilul.                              voinţă  de  a  trăi.  Trupşorul  se  mişcă,   într’un  fel  de  cămaşă,  încins  Ia  brâu  cu
            Nevasta  lui  Simeon  potcovarul, cea   picioruşele  se  întinseră  şi copilul  începu   o  cârpă.  O  pălărie  ruptă  de  pae  aco­
       mai  pricepută  dintre  toate,  încercă  să   se  ţipe  cu  o  voce  atât  de  prăpădită  şi   perea  capul  lui  mititel  şi  straniu;  când,
       consoleze  pe  bolnavă:                     de  tristă,  încât  femeile  ziseră:  »par’că   ascuns  în  tufişuri,  şi-l  scotea  la  iveală,
            —   Stăi,  îi  zise  ea,  se  aprind  o  lu­  ar  fi  o  pisicuţâ.«                ai  fi  zis  că  e  o  pasăre  care  pândeşte
       minare;  trebue  să  te  pregăteşti  pentru      Veni  şi  popa,  îşi  făcu  datoria  şi   îngrijată.
       lumea  ailaltă  şi  să  trimit  după un  popă   plecă.                                       Mamă-sa,  femee sermană,  care  trăia
       se  te  spovedească şi se te împărtăşească.      Bolnava  se însdrăveni  curând,  peste   de  azi  până  mâne,  îl  iubea  în  felul  ei;
            —   Da,  zise  o  vecină,  dar’  copilhl  0  săptămână  se  apucă  de  muncă.  Co­  dar’  asta  n’o   împedica  de  a-1  bate
       trebue  botezat  cât  mai  de  grabă;  n’a-  pilul,  cu  toată  lâncezeala,  trăi.  In  pri­  uneori,   zicendu-i :   »cap ’  de  pasăre.«
       vem  timp  de  perdut  eu  aşteptarea  po­  măvara  anului  al  patrulea  boala  îl  do­     Dela  o  vreme,  micul  Janco  păzea
       pii,  dacă  vrem  se  moară  creştineşte-   borî,  totuşi  scăpă  iarăşi  şi  ajunse  tîriş-  vitele  la  păşune  şi  când  nu  era  acasă
   1   2   3   4   5   6   7