Page 3 - Bunul_Econom_1901_12
P. 3

Nr.  12___ ■_________ ____________________ ______  _ BUNUL   ECONOM       _   __      ____ _____    ____________      Pag-  3

     ţioasă  pentru  hrana  omului,  a  vitelor,   acesta  s’ar  putea  hotărî  mult  mai  uşor           S t u p ă r i t
     a  porcilor  şi  galiţelor.  Isbuteşte  şi  în   să  cultive  plante  de  aceste  şi  în  mă­
     locuri  sărace,  deadreptul  în  ţelină,  la   sură  mai  mare.  Inoirea  s’ar  face  cu  în­  Hrănirea  stupilor  primăvara.
     şes,  pe  dealuri  şi  la  munte  şi  se  păs­  cetul,  treptat  şi  fără  pagube,  căci  nu         (Urmare  şi  fine)
     trează  cu  înlesnire  peste  iarnă.   Prin   s’ar  urma  pe  dibuite,  ci  numai  după      Cine  n’ar  avea  nici  miere  scursă,
     urmare  e  vrednic  de  luarea  aminte  a   încercări  bine  chibzuite.
                                                                                            nici  în  faguri,  îşi  poate  găti  hrană  pen­
     tuturor,  şi  trebue  a  se  face  încercări     încercările  cu  lucerna,  trifoiul,  ex-   tru  albine  în  modul  următor:  5  părţi
     pretutindenea  şi  cu  alte  soiuri.  Fireşte   parseta,  ş.  a.  sunt  ceva  mai  anevoioase.   zăhar  galbin  se  ferb  cu  3  părţi  apă
     că  5— 10  catofi  sunt  de-ajuns  pentru   In  grădini  însă  se  pot  face  cu  înlesnire
                                                                                            curată,  înlăturându-se  spuma  ce  se  ri­
     încercare,  spie  a  se  vedea:  cum  isbu-   şi  încercări  cu  aceste  plante.  Cinci,  zece
                                                                                            dică  la  suprafaţă.  La  un  chilogram  de
     tesc  şi  încât  întrec  soiurile  împâmente-   paşi  în  lung  şi  tot  atâţia  în lat  ar  fi  de   zăhar  galbin  se  cer  cam  6  decilitre
     nite.  Ear’  cine  n’a  cultivat  cartofi,  ce   ajuns  pentru  a  arunca,  cum  am  arătat   de  apă  sau  o  fele  veche.  Prin  ferbere
     lucru  mare,  se  încerce  cu  câte-va  cui­  de  repeţite  ori,  câte  un  pumn  din  să-   materia  aceasta  se  îngroaşe  întocmai
     buri  într’un  colţ  al  grădinei  sau  prin­  menţa  acestor  plante  preţioase,  şi  a   ca  mierea  şi  întocmai  ca  şi  aceea  se
     tre  cucuruz?                               afla:  care  şi  cum  isbuteşte,  pentru-ca   dă  albinelor.
                                                 mai  târziu  se  nu  mai  fie  nici  vorbă  de
          Precum  e  de  dorit  se  se  facă  în­                                                 In  coşniţele  mobile  mierea  scursă
                                                 temere,  că  cutare  nu  se  face,  că  nu
     cercările  pomenite  cu  cartofi,  tot  aşa                                            se  dă  şi  în  partea  deasupra,  în  sticle
                                                 se  plăteşte,  că  nu-’i  de-aţi  mai  sparge  j
     trebue  se  se  facă  încercări  cu  napi,                                             făcute  anume,  şi  nu  numai  în  partea
     morcovi,   păstârnachi,  lucernă,  trifoiu,   capul.                                   din  jos,  sub  faguri.  Hrănirea  pe  dea­
     măzăriche,  exparsetă,  ş.  a.                   încercări  s’ar  putea  face  şi  în  agri   supra  e  şi  mai  firească,  pe  cât  ţine
                                                 (arături)  şi  livezi.  Dar’  cea  dintâiu  ce­  frigul,  căci  atunci  albinele  trag  tot  în
          încercările  acestea  s’ar  putea  face
                                                 rinţă  ar  fi,  ca  pe  locurile  de  încercare  sus,  unde  e  mai  cald,  şi  uneori  multe
     tot  în  grădină  sau  în  cutare  cap  al
                                                 animalele  să  nu  pască,  nu  mai  cu  seamă   din  ele,  scoborîndu-se  la  hrana  dată
     unui  loc.  îndeosebi  napii,  morcovii  şi  |
                                                 oile,  şi  cu  deosebire  în  anul  întâiu.  din  jos,  amorţesc  şi  nu  se  mai  pot
     păstârnichii  s’ar  putea  sămăna  printre
     cucuruz,  tocmai  cum  se  sa,mănă  fasolea,  I   In  sfirşit,  chip  şi  fel  află  ori-cine,   ridica  la  soaţele  lor.
     bostanii,  crastaveţii,  crumpenele,  cânepa,   dacă  voieşte  cu  tot  înadinsul.          Deocamdată     însă   am  fi  foarte
     floarea  soarelui,  ş  a.   De-odată  cu  cu­    Şi  noi  am  dori  ca  fraţii  plugari   mulţumiţi,  dacă  hrănirea  s’ar  face  şi
     curuzul  s’ar  săpa  şi  culege.   Şi  cu  chi   să  nu  întârzie  a  face  încercări  de  aces­  numai  în  modul  arătat,  dar’  la  timp,
     pul  acesta  este  o  jucărie  a  face  încer­  tea.  Ele  ar  fi  cel  dintâiu  pas  sigur  că-   şi  de  câteori  cere  trebuinţa.
     cări.  Semenţa  abia  costă  câţi-va  cruceri,   tră  îmbunătăţirea  plugăriei,  şi  a  îndru­  Nu  mai  puţin  trebuincioasă  este
     lucrul  printre  celelalte,  cine-1  mai  soco­  mării  spre  o  viaţă  mai  îndestulată  şi   albinelor  apa-  Lipsa  acesteia  le  scoate
     teşte?  Ear’  folosul  nu  se  poate  cal­  mai  fericită.                             adesea  primăvara  pe  timp  nepriincios,
     cula,  căci  cu  câţi-va  cruceri  şi  cu  pu­                                        i  pierind  cu  miile  din  un  singur  stup.
                                                                           R o m ul  S imu
     ţin  lucru,  plugarul  are  se  vadă  apriat:                                               De  aceea  facem  un  toarte  preţios
     cum  isbutesc  în  locurile  sale  napii,  păs-                                        serviciu  albinelor,  punendu-le  la  înde­
     târnachii,  morcovii,  ş.  a.   Cu  chipul                                             mână  apă.  In  coşniţele  mobile  unii  dau


     nimic  de  mâncare,  pleca  în  pădure după   făceau  să  ţipe,  apoi  plângea  în  tăcere   Nu-i  mai  zicea  lumea  decât  »Janko
     bureţi.                                     Urmărit  de  gândul:  »Cine  6  fi  făcend   nnizicantul«.
          Numai  Dumnezeu  ştie  cum  nu  l’au   sgomotul  ăla  trumos  în  pădure?  Ra­         La  biserică  nu  mai  putea să-l  ducă
     mâncat  lupii.                              murile  pomilor?  brazii?«  Da,  toată  pă­  mă-sa,  că,  decum  răsuna  orga  şi  înce­

          Era  o  făptură  atât  de  slaba  şi  de   durea  cânta  şi  o  repeta  ecoul  şi  îi  era   peau  glasurile  corului,  ochii  copilului se
     plăpândă,  cu  o  faţă  prăpădită,  încât oa­  dragă 1                                 umpleau  de  lacrămi  şi  părea  că  e  dus
     menii  erau  încredinţaţi  că  nici odată n’o    Pe  câmp,  florile  se  aplecau  pentru   pe  altă  lume.
     să  crească  mai  mare,  ear’  mamă-sa  n’a-   densul;  vrăbiile  săreau,  ciripeau  în  ra­  înţelegea  cu  deliciu  toată  muzica
     vea  ce  nădăjdui  dela  densul,  fiind  cu                                            asta  mare  a  naturii  şi  numai Dumnezeu
                                                 murile  cireşului  —   şi  cânta  şi  cireşul.
     desăverşire  neputincios  de  vre-o muncă.   Seara  auzea  cum  se  înălţau  înspre den­  ştie  cât  era  de  mişcată  si  de fermecată
                                                                                                                      »
                                                                                                                }
                                                                                            y
     Te  mirai  cum  o  asemenea făptură putea   sul  toate  sgomotele  satului  şi  era încre­  inima  lui.
     să  trăească.                               dinţat  că  numai  pentru  densul  cânta        Caraula  care  se  plimba  noaptea
          Numai  un  lucru  îl  însufleţea,  mu­  satul  întreg.                            numărând  stelele  de  pe  cer  şi  vorbind
     zica.  In  toate  auzea  muzică  şi  numai la                                          cu  cânii  ca  să-şi  sperie  somnul,  zărise
                                                      Primăvara  fugea  de  acasă  şi se du­
     muzică  se  gândea.                                                                    în  mai  multe  renduri  pe  micul  janko
                                                 cea  să  fluere  pe  malul  gârlei.  Noaptea
          Se  ducea  la  câmp  cu  vitele,  ori                                             pitulat  în  umbră,  alăturea  de  singura
                                                când  orăcăiau  broaştele  şi  când  bufniţa
     în  pădure  după  bolbotine,  dar’  se  în­                                            cârciumă  din  sat  unde  petrecea  lumea.
                                                îşi  arunca  notele  triste,  nu  putea  să
     torcea  cu  mânile  goale,  zicend extaziat :                                          Nu  vrea  să  intre  Janko  muzicantul, dar’
                                                 doarmă.  Dimineaţa  cântecul  cocoşului,
     »Mămico,  era  o  aia  în  pădure  care                                                aculta  cu  urechea  lipită  de zidul cârciu-
                                                 ciripitul  deşteptării  păsărilor îl fermecau.
     cânta...«;  iar’  mamă-sa  supărată răspun­                                            mei.  Vioara  însoţea  vocile  care  cânta:
     dea:  »Stai,  câ ţi  dau  eu  cântece!«  Şi      Intr’o  zi  îl  prinseseră  cu  perul ciu­  »să  bem  voioşi  şi  se  cântăm,  să  bem şi
     în  adevăr  câteva  lovituri  de  mătură  îl  ' fulit,  ascultând  sgomotul  vijeliei.  se  cântăm.«  Janko,  fericit,  asculta.
   1   2   3   4   5   6   7   8