Page 10 - Bunul_Econom_1901_13
P. 10

Pag.  2.                              SPICUIRI  LITERARE                                Nr.  13.

        Nime  din  tren,  afară  de  acest  om,  i  Din  soare  ruptă  îţi  părea!       II.
        nu  a  avut  nici  cea  mai  mică  bă­ >  Aşa  frumoasă  ’n  tot  şi  dragă,
        nuială,  că  eu  aşi  fi  beut.  El  a  >  Cât  lumea  de-o  umblai  întreagă,   Aşa  luni  multe  au  sburat  —
        păstrat  această  taină;  pentru  ce?  i  N’ai  fi  găsit  la  fel  ca  ea..  Pân’  împăratu-a  prins  se  cază
        eu  n’am  putut  nici-când  să  aflu.                             Pe  gânduri1  «Oare-ce  ’nsemnează
                                                                          «Aceasta?..  Lucrul  nu-i  curat...
        Poate  a  simţit,  că  eu  aşi  fi  des­ ’  Ii  şi  mersese  vestea  ’n  lume,
        tul  de  pedepsit.  Am  zăcut  timp  ’  Şi  peţitori  câţi  n’au  venit
                                                                          «De  ce  nu  vrea  se  ia  pe  nime
        îndelungat,  bolnav  de  aprindere  1  S’o  ceară,  tot  de  neam  vestit,
        de  creeri.                      Tot  fii  de  împăraţi  cu  nume!  «Din câţi o cer?..  Voiu şti  eu, las!..
                                                                          Şi  să-’i  pândească  ori-ce  pas
            «După  însănătoşare  n’am mai
                                                                          A  dat  porunci  la  argăţime.
        beut  nici-odată  barem  un  strop   Dar’  ea  la  toţi  le-afla  cusur:
        de  beutură  beţivă.  Eu  me  soco­  Ba  ăsta-i  prea  mic  de  statură,
                                                                          Ear’  ea,  simţind,  ofta  mereu
        team  a  fi  mai  păcătos  decât  un   Ba  ăla-i  anost  la  făptură,
                                                                          închisă,  ca  ’ntr’o  mănăstire;
        ucigaş.  Mai  târziu,  când am  mers   Ba  ălalalt  pe  cap  e  sur,
                                                                          Din  ce  în  ce  la  întâlnire
        din  nou  la  tren,  am  fost  cu  totul
                                                                          Se  strecura  mai  rar,  mai  greu...
        alt  om.  Am  muncit  din  toate  pu­  Ba  ăsta-i  mândru  ca  păunul,
       terile,  până-ce  am  ajuns president   Ba  ăla-i  slab,  celalt  prea  gras,
        al  acelui  drum  de  ter.       Sau  lasă-mă  câ  să  te  las,  —  Pân’  într’o  noapte:  «Vai!  amară
                                                                          Mi  s’a  făcut  în  ăst  palat
            «Am  văzut  tovarăşii  tinereţei   Pe  placu-i  nu  era  nici  unul.
                                                                          Vieaţa!..  Vrei  să-mi  fii  bărbat?...
        mele,  unul   după   altul  trecând
                                                                          Cu  tine  du-mă  ’n  crâng  afară!...»
        din  această  lume,  şi  voiu  trebui   —   «I’ascultă!»  tat’so  îi  ziceai
       încurînd  să-’i  urmez.  Totuşi  iubiţii   „Vrei să’mpleteşti cozi  albe,  fată?...“  I-a  zis iubitului,  şezănd
        mei,  înainte  de  a  mă  despărţi   —  „Mai lasă!.,,  nu  e  vremea tată!...1'   Cu  el  de  vorbă  în  grădină,  —•
       v’aşi  spune  câteva  cuvinte.  Când   Mereu  copila  răspundea.   Pe  când  prin  ramuri  luna  plină
       vă  veţi  subtrage  de  sub  îngrijirea                            Privea  de  sus  la  ei  zîmbind ..
       părintească,  şi  veţi  avea  să  mer­
                                         Şi  ’n  pace  ’rrii-o  lăsa  ’mpăratul...
       geţi  pe  picioarele  voastre,  multe                              Ear’  el  răspunse:  «Ol,  iubito!
                                         Dar’  stele  când  pe  cer  sclipeau
       ispite  se  vor  pune  deacurmezişul                               «Sunt  treaz,  or  numai  am  visat?..
                                         Şi prin  palat  câpd  toţi  durmeau,
       în  calea  voăstră.  Atunci,  am  nă­                              «Tu  raiul  c’un  cuvânt  mi-ai  dat
                                         Ea  părăsea  pe-ascuns  palatul
       dejde,  fiecare  din voi  se  va  gândi                            «Şi  tericirea  ce-am  dorit’o!...
       la  sara,  în  care  aţi  auzit  dela  un-
                                         Şi  sub  aleea  cea  de  tei,
       chiaşul  vostru  Ben,  istoria,  care                              «Da!  mâne  noapte  voiu  veni
                                         Colo  ’n  grădina  înflorită,
       el  v’a  povestit’o  în  amurgul  vieţii                           «Ca  se  te  fur...  Tu  fii  doar’ gata
                                         întreagă  noaptea  —   nezărită  -—
       sale».                                                             «Şi  să  m’aştepţi,.  întunecata
                                         Ştetea  de  gât  cu  dragul  ei,
                     Trad.  de:  R.  S.                                   «Pădure  ne  va  îndosi..
                                         C’un  ciobănel...  Dînsul  venise
                                                                          «Să  ’mbraci  cămaşe  cu  altiţâ!
                                         Aproape-odată  de  palat
                                                                          «Vei  fi  de-acum  soţia  mea...
                                         Cu  turma  lui,  şi  s’a  ’ntâmplat
                                                                          «O,  cât  de  bine-’ţi  va  şedea
       LEGENDA  PRIVIGHETOAREI           Că  lata  ’n  cale-1  întâlnise.  «La  chip,  în  port  de  păstoriţă!...»
               -   DIN  POPOR  —         Avea  ’n  privire-atâta  foc     —  «Prea bine.  am  se  te  aştept...»
                                         Şi  cu  atâta  duioşie           Ii  zise  ea...  Apoi  tăcură
                                         Cânta  din  fluier  pe  câmpie,  Şi  multă  vreme-aşa  stătură
                      I.                 In  cât...  ea  la  ’ndrăgit  pe  loc,.  Strînşi  cu  ’nfocare  piept  la  piet.

          fost  un  împărat  odată       Şi  de  atunci.;,  din  sară  ’n  sară   Abia  în  zori  de  îşi  luară
       Vestit  între  ’mpăraţi,  temut,   II  aştepta  ’n  grădină  jo s ,;—  Rămas  bun,  şi  s’au  depărtat:
       Cum  altul  nu  s’a  mai  văzut,   Ear’  el  venea  tiptil,  prin  dos,  Ea  pe  alee  ’nspre  palat,
       Şi-avea  un  bujorel  de  tată:   La  ea  —   din  crângul cel  d’afară...  Ear’ Cp!  spre  crângul  cel  d ’aiară..
   5   6   7   8   9   10   11   12