Page 9 - Bunul_Econom_1901_13
P. 9

ADAUS  LITERAR  LA  „BUNUL  ECONOM".       Anul  I.                                   Nr.  13.















       Pe  jumătate  de an  .  .  .  1  cor.   Orăştie,  2 4   Martie  v.  1901.   Pe  un  an  întreg  .  .  ...  .  2  cor.



                                       nului  nostru  a  fost  reţinut  de   aşezate  şinile,  când  am  zărit  pe
         AMURG  DE  TOAM NĂ            boală  la  celalt  cap  al  liniei  ferate.   o  clipă  pe  Franc  Benway,  numai
                                       Eu  eram  singur  pe  locomotivă   la  câţiva  paşi  înaintea  noastră,
                                       (maşină),  totuşi  conducătorul  tre­  mergând  cu  paşi  repezi  dealun-
     Pleca  un  stol  de  rândunele   nului  avea  deplină  încredere  în   gul  liniei.   In  clipa   când  l’am
     Şt  eu,  cu  Ochii  după  ele    destoinicia  mea.  Dar’  vai!  de  nu   văzut,  a  păşit  pe  o  bucată  de
     M’am  dus  cu  drag  până  in  zare   s’ar  fi  încrezut,  sau  de  ar  fi  ştiut,   peatră,  care  pe  cum  se  părea
     Cuprins  de-o  tăinică  ’ntristare,   că  eu  în  aceea  clipă  eram  sălbă­  sta  acolo,  şi  pe  care  el  trebuia
     Căci  toamna  care  le  gonea    tăcit  şi  ologit  de  beutură.   să  o  prăvălească.  A  lunecat,  şi
     Căzuse  şi  pe  vîeaţa  mea.                                       piciorul  său  s’a  strîns  între  pă­
                                           Nici-când  mai  înainte  eu  nu
     Şi-am  înţeles  de  ce  mâhnirea   beusem  aşa  de  mult,  ca  să  mă   mânt  şi  tină.  Sărmanul  Franc  Se
     Din ochi’mi  turburi  lacrimi stoarce:   îmbăt,  şi  nime  din  tren  nu  avea   luptă  ca  să  se  ridice,  dar’  în-
     Ele  ca  mâne  s’or  întoarce    baremi  cea  mai  mică  bănuială,   deşert.  Noi  am  grăbit  înainte,  şi
     Dar’  tihefeţeă?.;.  Dar’  iubirea ?:..  că  eu  m’aşi  fi  dedat  obiceiului   toate  opintirile  lui  Franc  au  fost
                      C.  Pavelescu.                                   zădarnice.  Vai  copii!  Partea  cea
                                      acesta   stricăcios.   Cu  atât  mâi
                                      puţin,  că  eu  nu  beusem  până  la   mai  dureroasă  a   istoriei   mele
                                      nesimţire,  şi  până  să  nu  mai  pot   este  conştiinţa,  că  dacă  n’aşi  fi
          Aurul  şi  grâul.           sta  pe  picioare.               fost  beat,  puteam  întoarce  maşina,
                                                                       poate  destul  de  timpuriu,  pentru
                                            «Indată-ce  plecarăm  cu  tre­
                                                                       a-’i  mântui  vieaţa!
                                      nul,  am  căzut  înspre  vagonul  cu
         Orzul  zise  grâului.-
                                      cărbuni  şi  am  căpătat  o  adâncă     Eu  zăceam,  mult  mai  beat
         —   Aidem  în  ţara  Aurului,
                                      tăietură  la  frunte.  Am  cercat  să   decât  să  mă  fi  putut  barem  mişca!
     că  ne  va  fi  mai  bine.
                                      mă  ridic,  dâr’  n’am  putut.  Aveam   Când  am  ajuns   mai   aproape,
         Grâul   răspunse:  —   Orzuie
                                      de  altfel  cunoştinţă  deplină  de   Franc  m’a  privit  pentru-că  el  că­
     dragă,  mustaţa  ţi-e  lungă,  dar’
                                      starea  mea,  îmi  dam  samă  cu   zuse  deacurmezişul  peste  şină,  în
     mintea  ţi-e  scurtă.  Nu  ne  e  dat
                                      toată  acurateţa  şi  în  mod  înspăi­  partea  unde  eu  zăceam  pe  loco­
     nouă  să  umblăm  după  Aur,  ci
                                      mântător  de  toate  ce’mi  s'au  în­  motivă,  şi  cu  priviri  îndoioşitoare,
     Aurului  să  umble  după  noi,  şi
                                      tâmplat  mai  înainte.  Am  căzut  In   îşi  întinse 'amândouă  mânife  spre
     n’ai  grije,  va  veni.
                                      o  astfel  de  posiţie,  că  puteam   mine,  ca  şi  când ar  fi  voit să zică:
                                      privi  la  0  parte  printre  vagonul   „Ajută-mi  Ben,  ajută-mi!“  In  clipa
                                      de  cărbuni  şi  printre  locomotivă.   următoare am  fost  aşa de aproape,
              IN  AMURG               Trenul  înainta  ca  fulgerul,   fără   încât  l’am  putut  privi  în  ochi,
                                      să  fi  putut  mişca  o  mână,  pentru   cari  pe  dată  s’au  închis   pentru
               Din  nemţeşte.  —
                                      a-’l  putea  opri  sau  a-’i  micşora   totdeauna...  Trupul  lui  Franc  a
               (Uurmare  fi fine),
                                      iuţeala.  Tocmai  am  ajuns la  pune-  1  oprit  trenul.  Rămăşiţele  lui  au
                                      tul  unde  se  tăceau  reparaturile  <  fost  adunate  şi  le-am  dus  la  lo­
         „Trenul  nostru  pleca  la  o   pomenite,  şi  unde  era  o  mică  în-  <  cuinţa  mea,  eu  care  devenisem
    oră  după  accelerat.  Inginerul  tre­  eovoiătură  a  patului  pe  care  sunt  < un  smintit  furios  în  toată  forma.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12