Page 3 - Bunul_Econom_1901_15
P. 3
Nr. 15 BUNUL ECONOM Pag. 3
s’ar îndeletnici sătenele noastre în timpul toare. Plugarii ar avea unde să-’şi des
Românii zeci şi sute de milioane în fie
iernii ? Şi unde am ajunge tot numai facă prisosul cânepei şi inului, şi pânza
care an, ear’ pe celelalte popoare ale
dând la bani, şi pe lucrurile, ce uşor astfel lucrată ar eşim ai frumoasă şi mai
Europei miliarde, adecă mii de milioane.
s’ar putea găti la casă? Sigur, că por ieftină, aşa că ar ajunge mai cu înles
Ajunge, credem, se spunem de astădatâ,
niri de aceste ne duc la sărăcie, ear’ nire în folosinţa tuturor.
că în ţările, unde nu e niciodată iarnă,
aceasta la robie sau ne îndrumă pe încât pentru cultura proprie a câ
în patria bumbacului, această plantă is-
calea pribegiei la America şi în alte nepei şi inului ar fi multe de zis. To
buteşte de minune, şi de aceea se cul
părţi. tuşi de, astădată ne restrîngem la câ
tivă hotare aproape întregi cu bumbac.
Aceasta e pricina, că în anii din teva îndrumări mai de frunte
Fiind-că el să produce în mare măsură,
urmă cârmuitprii ţării noastre au venit Anume: este de dorit, este nea
fiind-că nu trebue topit ca cânepa şi
la gândul de a încuraja cultura cânepei părat trebuincios, ca acolo unde femeile
inul, şi nu cere nici alte câteva lucrări
şi inului prin înfiinţarea de fabrici, cari noastre se îndeletnicesc cu cultura inu
trebuincioase acestor plante, chiar şi a-
să prelucre aceste plante, fie ca ţăsături, lui şi cânepei, să urmeze a se îndelet
dus de peste mări şi ţări, se vinde mai
fie ca funii şi altfel. S’au înfiinţat atari nici şi pe mai departe în măsură mai
ieftin ca cânepa şi inul. La această ief-
fabrici în părţile Crişurilor, în partea de mare ca în timpul din urmă. Şi din
tinătate contribue şi împregiurarea, că
miază-noapte a Ungariei, şi în anul a- cânepă şi din in să aleagă şi cultive
să scarmână, toarce şi ţese cu ajutorul
cesta în Ardeal, şi anume în Săcuime. soiurile cele mai alese şi mai spornice.
maşinilor, şi numai tortul de bumbac,
cumpărat de sătenele noastre, mai a- Noi însă, fără a aştepta să ne cadă Să se facă încercare cu s ă m â n ţ a inu-
junge în răsboaele de rînd, în cari se porumb fript în gură, trebue să ne gân 1 u i d e R i ga. Acest soiu este cel mai
lucră cu migală mult mai multă decât dim bine ce facem, să ne răzimăm pe căutat în lumea întreagă. Ear’ din fe
în răsboaele perfecţionate, adecă mai cu puterile noastre şi cu nădejde, în D-zeu, luritele soiuri de cânepă să se facă în
iscusinţă făcute. Dar’ pe lângă ieftină- să ne punem pe lucru, cultivând cânepă r- cercare cu c â n e p a i tal i ană.
tate ţesăturile de bumbac au ajuns să şi in barem pentru trebuinţele casei, dacă R omul Simu
se înstăpânească şi mai mult prin frum- nu şi de vânzare, şi tot ce se poate
seţa lor. In privinţa trăiniciei bumbacul găti din aceste plante să se gătească
nu ajunge nici pe departe cu cânepa şi la casă. S t u p ă r i t
cu inul. Dar’ şi ţesăturile din aceste Să agonisim resbpae mai spornice
plante sunt destul de frumoase, cu deo ca cele de azi, şi cari să facă pânza mai Ţineţi socoteală de vîrsta matcei!
sebire cele de in, astfel că ele ar putea, lată. Stupârii pricepuţi ştiu, că bunăta
şi ar trebui să-’şi recâştige earâşi ba De asemenea să stăruim pentru in tea stupului atîrnă în mare parte dela
rem o parte din locul perdut. Cămeşile troducerea furcilor cu roată, mult mai destoinicia matcei, şi destoinicia aces
de purtat, ismenele, cioarecii de purtat spornice ca cele obicinuite, ca astfel să teia dela vîrsta ei. In anul întâiu şi al
pentru vară, feţele de masă şi de pe- înlesnim prelucrarea .cânepei şi inului. doilea matca de obiceiu eşte în plină
rini, lepedeauăle, merindeţele, sacii,, de De sine se pricepe, că întemeiarea putere, In acest , timp eâ e foarte spor
sagii, apoi funiile ş. a. lucruri, este în de fabrici pentru torsul şi ţesutul câ nică la ouat şi depune peste vară câte
folosul poporului, se şi-le gătească din nepei şi inului ar încuraja şi în părţile 2000— 3000 ouă la zi. Prin mulţimea
cânepă şi in. Căci la din contră, cu ce noastre cultivarea acestor plante folosi- ouălor, albinele să înmulţesc repede,
ajunge se cunoaştem şi vorbim limba E într’adevăr trist. Ne vine să ne era nestatornică. Cerul se învălise întreg
dulce în care au scris căpeteniile scri întrebăm: ce vieaţă sufletească trăeşte în nori puhavi şi albi; din când în când
surilor noastre poetice şi prosaice, ajung lumea noastră românească ? Ziarele po se lumina şi atunci albastrul lui se
toate astea, pentru-ca se nu ne mai litice să plâng* că nu pot exista. Revis arăta printre norii împrăştiaţi curat şi
fie teamă de nici o desnaţionalisare, tele literare nu sunt cetite.. Foaia pe desfătat, ca un ochiu frumos, Stăteam
pehtru-ca se fim imuni faţă de ori-ce dagogică din Sibiiu a trebuit să moară. tăcut şi mă uitam în jur. Frunzişul abia
agresiune şi atentat la vieaţa noastră «Foaia economică« a lui Moţa n’are se mişca deasupra capului meu şi după
naţională... peţitori. Ei bine, ce cetesc, ce fac, ce bratecul lui puteai cunoaşte luna în
j ' ,
Părintele M o ţ a pe de altă parte gândesc Românii noştri? Sau nu mai care te aflai. Nu era tropotul vesel şi
’şi-a propus a înjgheba la Orăştie, în cetesc, nu mai fac, nu mai gândesc rîzând al primăverii, nici şopotul mola
Orăştia cea odinioară atât de vestită prin nimic? tic şi gureş al verii, nici îngăimatul
întâiele tipărituri în limba română, ce sfiicios şi răcoros al toamnei târzii, ci
se sevîrşeau acolo, un nou centru cul era un murmur adormitor, pe care dea-
tural. La «Bunul Econom® d-sa a adaus In ta 1ni r ea bia îl puteai distinge. O boare legăna
o parte literară zisă »Spicuitorul«, în de vîrfurile copacilor. Lăuntrul dumbrăvii,
care spicuieşte din revistele şi cărţile IVAN TURGHENIEF muiat de ploaie, schimba mereu feţe.
apărute în România, lucruri bune si după-cum se întâmpla ca soarele să
foarte potrivite ca hrană sufletească. Intr’o zi de toamnă, pe la mijlocul lucească sau să fie acoperit de nori;
Aflu acum, că nisuinţele dlui Moţa sunt lui Septemvrie, mă nimerisem într’o uneori se lumina dumbrava întreagă,
foarte puţin încurajate, că ziarul eco dumbravă de mesteacăn?.. Din zori ploua ca şi când tot coperişul ei ar fi zimbit;
nomic ce redactează, împreună cu adau ţnerunt. Câte odată ploaea se îngâna atunci trunchiurile subţiri ale mestea-
sul literar, sunt în pericol de existenţă... cu razele calde ale soarelui; vremea cânilor împrăştiaţi se înveleau de-odată
