Page 4 - Bunul_Econom_1901_15

Pag. 4 BUNUL ECONOM Nr. 15

roiul să întâmplă mai de timpuriu, şi niţei sau de altă parte a ei. Pentru meziş sau pieziş, se netezeşte cu un
se agonisesc mai mulţi roi dintr’un stup, matca tineră din 1901, adecă matca briceag ager, şi apoi se urmează la
?; aceşti roi sunt mai puternici, alcătuesc tinără din acest an, s’ar putea nota pe desfacerea coajei.
mai în grabă faguri şi adună miere mai scândurîce: M. 1901. 0. a. In anul viitor
Aceasta se face în două feluri.
multă, ear’ prin aceasta folosul mai matca aceasta va fi de un an şi se va
Anume: se despică coaja din sus în
mare al stuparului este de netăgăduit, însemna: M. 1902. 1. a. In celalalt an
jos, atâta cât e de lungă partea cioplită
adecă : miere şi ceară mai multă, şi se va nota: M. 1903. 2. a. Ca să
a mlădiţei de altoit şi deoparte a des-
peste tot câştig mai mulţumitor. ajungă şi anul al treilea, se vor lăsa
picăturii coaja se desprinde dela lemn.
numai matcele de tot spornice. Cu
Mai târziu matca îşi perde din Acum se găteşte mlădiţa de altoit,
chipul acesta se poate ţinea socoteală
puterea roditoare, ouă tot mai puţin care începând din dreptul unui mugur
de vîrsta matcelor, chiar şi dacă ar
şi prin aceasta roii se împuţinează şi se taie pieziş, astfel ca deoparte coaja
avea sute de stupi.
slăbesc, deasemenea agonisirea mierei se rămână întreagă şi deasupra mlădiţa
şi cerei, şi peste tot folosul stuparului. să aibă umăr. După aceste mlădiţa se
aşează cu grije sub coaja desprinsă a
Dela un timp, în urma îmbătrâ­ P O MĂ RIT
trunchiului de altoit, potrivind ca coaja
nirii mateei, roitul stupului se cioantă
mlădiţei să vină înspre coaja trunchiului
cu totul, şi uşor te poţi pomeni într’o Altoirea sub coaje.
si tăietura mlădiţei cătră lemnul trun-
bună-dimineaţă, că şi matca şi albinele Cu alt prilej am arătat în „Bun. t j .
chiului, ear’ umărul mlădiţei să zacă
au perit, ear’ în coşniţă se află numai E c o n . “ cum se face altoirea prin îm­
deadreptul pe rătezătura trunchiului, şi
faguri plini de vermi. Se întâmplă a- preunare. Astă dată ne vom întreţinea
mugurul să vină înafară. Pe urmă să
desea că asupra stupului cu matcă bă­ asupra altui mod de altoire, a altoirei
leagă şi unge cu ceară de altoit.
trână dau năvală albinele răpitoare şi sub coaje; care se obicinuieşte la vi­
îl nimicesc. şini, cireşi, pruni, perseci, migdali şi la Al doilea mod de altoire sub coaje
se tace numai desprinzând coaja de
Spre a încungiura aceste urmări alţi pomi mai graşi.
lemn, fără însă a o mai despica, şi sub
păgubitoare trebue neapărat să se ţină Altoirea aceasta se face pe la
ea aşezând mlădiţa gătită, cum s’a spus
socoteală de vîrsta mateei. Lucrul e sfîrşitul lui Aprilie şi, fiindcă nu se
mai înainte, şi grijind nu cumva coaja
foarte simplu şi uşor. despică lemnul pomului de altoit, ci se
trunchiului să crepe, nici coaja mlădi­
Socoteala se începe astfel: roiul cel desface numai coaja, şi aceasta încă ţei să se despoaie.
numai puţin, pomul nu se vatărnă din
dintâi de obiceiu ese cu matca cea bă­ Mlădiţei de altoit să nu i-se lase
trână şi -în coşniţă rămâne o matcă ti- cale afară greu, şi astfel nu se dă pri­
lej putrezirii. mai mulţi de 2 sau 3 muguri.
neră. Dacă acest stup ar mai da un
roiu sau doi, toţi aceştia sunt cu matcă Prin modul acesta de altoire, mlă- Fiind trunchiul gros, se pot altoi
tinărâ. La coşniţele mobile însemnările diţa altoită se prinde îngrabă şi creşte sub coaje la depărtări potrivite două
se pot face pe uşa coşniţei. La cele repede. sau trei mlădiţe; din mai multe se va
imobile, fie de nuiele, de paie sau de Se urmează astfel: trunchiul pomu­ prinde barem una, şi atâta ajunge.
papură, se fac pe câte o bucăţică de lui de altoit se rătează Ca şi pentru
scândură, care se leagă de mănuşa coş- altoirea în despicâturâ, adecă în cur-

într’un luciu gingaş de mătasă albă, întreg; şi nu-’ţi mai puteai lua ochii de în cotoarele lor lungi. Arinul e frumos
foile cari zăceau pe jos se împistreau pe el, când îl vedeai cum strălucea de numai câte odată, în seri de vâră, când
într’o clipă şi aurii-împurpurate păreau înfocat, când razele soarelui bâteau fără singur şi înalt, răznit într’un stufăriş,
că ard. Ferega cea creaţă şi frifmoasă de veste asupra lui, strecurându-se lu­ ţine piept razelor învăpăiate ale faptu­
îşi îmbrăcase hainele de toamnă, cari minoase prin rociul des de râmurele, lui de seară şi străluceşte şi tremură,
străluciau în coloarea viţei răscoapte, cari păreau potopite de o ploaie de învălit din rădăcină până în creştet cu
şi cotoarele ei înalte şi frumoase se schintei. Nici un ciripit, nimic nu se un giulgiu de purpur auriu; — sau în
întortochiau şi se încolăceau înaintea auzia. Toate păsările îşi căutaseră un zilele senine şi vântoase, când înfulicat
ochilor. adăpost şi acum tăceau; deabia din de vânt foşneşte şi se sbate sgomotos,
De-odată toată preajma se albăs­ când în când răsuna batjocuritor glă- stând de vorbă par’că cu cerul albas­
tria colorile înfocate se stinseră într’o suţul unui cintăz, cu timbrul lui de tru; atunci fiecare frunză a lui e co-
clipă; mesteacănii se făcură iarăşi albi zurgălăi de oţel. prinsă de mişcare şi stă se se rupă
şi fără luciu, albi ca neaua care cade înainte de-a ajunge în dumbrava de ramuri, ca se poată sbura gonind
şi pe care n’a atins-o încă sburdalnica, aceasta de mesteâcăni, trecusem cu în depărtări. Dar’ de obşte mie nu-mi
dar’ recea rază a soarelui de iarnă, — cânele printr’un ariniş. Mie unul nu place acest copac şi de aceea nu m’am
şi pe furiş, încetinel începu să cearnă mi-s dragi arinii cu trunchiuri vineţii oprit să răsuflu în păltiniş, căutând să
şi să şopotească ploaea măruntă, şi cu frunze de un verde metalic-cenu- ajung în dumbrava de mesteâcăni. Aici
Frunzele mesteacănilor erau încă şiu, pe care le înalţă cât se poate de m’am aşezat sub un arbor cu crengi
verzi aproape toate, deşi verdele lor sus şi le desfac în văzduh ca pe un crescute până jos, care mă puteau feri
începuse binişor să se spălăcească; abia evantaliu tremurător; nu mi-e dragă de ploaie, — şi cum mă tot minunam
pe ici pe colo zăriai câte un copac vecinica legănare a frunzelor lor ro­ de frumuseţea din jurul meu, aţipii şi
mai tînăr, care era galben sau roşu tunde şi murdărite, care atîrnâ înţepate mă fură acel somn scurt, lin şi între-