Page 3 - Bunul_Econom_1901_19
P. 3
Nr. 19 BUNUL ECONOM Pag. 3
tr’o carne şi sânge dintr’un sânge, po sunt deja câte 40% Români, deci a- tătoare de cunoştinţe generale, şi nu
por zis »eminamente agricol» ca şi noi. proape jumătate, şi numai restul streini, vor mai ieşi din acestea atâţia tineri
ear’ lucrătorii nemăestri (pălmaşi, zileri cari după-ce au gătat şcoala nu ştiu de
Ce fac fraţii noştri «agricoli» de
la lucrurile comune) sunt 82% Români, ce să s’apuce, ci să vor \nm\i\n puterile
când D-zeu le-a ajutat să-’şi fie stăpâni
adecă peste 80 din o sută. lucrătoare harnice, vor înflori meseriile,
pe soarte? Se dedau şi azi numai şi
numai cu agricultura, lăsând negoţul şi Nu e tot la ce ne putem aştepta, industriile şi va lua un avent bun agri
industriile ţerii, ca în trecut, numai Gre dar’ e negreşit un frumos pas înainte cultura raţională! Nimic mai bun decât
cilor, Jidanilor, Bulgarilor, ear’ lucrurile acest percent între lucrătorii specialişti, aceasta.
de industrie primindu-le asemenea din şi cu timpul se vor înmulţi şi mai tare. Aşa e în România la poporul frate
mâni streine sau din teri le vecine, ca Şi lucrul e îmbucurător, căci el ne arată mai mare, aşa îl povâţuesc acolo înţe
t J
odinioară? că fiii acestui popor «eminamente agri lepţii lui conducători, şi el, poporul, do
col», pot tot aşa de bine să fie şi emi vedeşte că ştie tot cu atâta dibăcie să
Nu! Conducătorii înţelepţi ai ţerii
nenţi industriali şi comercianţi, şi creş mânuească uneltele uşoare ale meseriilor,
au închis, prin 1881, graniţele pentru
terea lor continuă ca număr, ca des ca şi coarnele grele ale plugului, şi ca
negoţul cel mare cu producte industriale
toinicie şi ca forţă în comerdul şi indus şi arma vitejească în răsboaie. Noi Ro
a ţerilor vecine, îndeosebi a Austriei-
tria terii, lasă se se întrevadă un viitor mânii de aici suntem popor de aceeaşi
Ungariei, şi prin asta au silit ţara a-’şi
nu prea îndepărtat, când ei se fie stă fire, de aceleaşi aplicări, cu aceleaşi di
coperi trebuinţele dela aşezămintele co
pânii cei mai puternici ai acestor sănă băcii. Rămâne să ne dăm seama ce e
merciale şi industriale proprii, ear’ aces
toase isvoare de bogăţie, pe lângă agri la noi de făcut şi cum, dacă noi n’avem
tora le a dat astei o putere până aci
cultura, care le-a rămas în chip natural, guverne care să ne îndrume şi să ne
neavută de a se desvolta, şi urmarea a
aproape exclusiv lor. facă uşurările pe care celor din Ţară
fost, că Românii s’au înmulţit tare în
comerciu si în stabilimentele industriale, Ziarul «Voinţa Naţională« din Bu le face ale lor guverne.
şi de unde la început lucrătorii în acele cureşti aduce mai nou ştirea, că guver I o a n M o ţ a .
stabilimente erau aproape toţi streini a- nul român vrea să facă încă un mare
duşi din alte ţeri, mai ales Nemţi, azi, pas de-a îndruma pe fiii poporului spre
după vre-o 20 ani, peste tot locul nu cărările practice ale industriilor şi a POMĂRIT
mărul lucrătorilor români s’a urcat în agriculturii raţionale: Dela 1 Septem
chip îmbucurător. Nainte de închiderea vrie a anului acestuia vor să deschidă în Gunoirea pomilor.
graniţelor înspre noi, România nu avea fiecare judeţ (comitat) câte o şcoală pro Nu e îndoială, pomul are tot atâta
fabrici în ţară aproape de loc, azi are fesională elementară de meserii sau de trebuinţă de gunoire ca şi alte plante,
numai pentru industriile textile 18 fa agricultură! . 1 4 dacă nu cumva şi mai multă. La cul
brici mari, afară de multe altele mai înţelept pas! Vor fi îndată în Ţară tura agrilor noştri, căutăm ca plantele
mici. Au mers în ţară mulţi fabricanţi mai multe zeci de scoale nouă, cari vor să urmeze unele după altele în un rînd
streini şi ne-aflând acolo lucrători de cuprinde pe fiii harnici ai poporului şi potrivit, şi ca planta ce urmează să
specialitate (învăţaţi în meseriile cutări), îi vor învăţa meserii bănoase sau eco ajungă în împregiurări priincioase;
şi-au umplut fabricele cu lucrători streini. nomie raţională. Urmarea va fi, că se pomii remân mulţi ani, chiar zeci şi
Azi şi între lucrătorii măestri (specialişti) vor mai împuţina şcolarii în şcoalele dă- sute de ani în acelaşi loc, fără să se fi
Iacă întrăm în toamnă şi păpuşoii şi pune de mămăligă; că uite, a înoptat murit, Dumnezeu să-’l ierte, George îmi
n’au dat nici în ţinte. De ai noştri, de tot. Să strîngi şi ţoalele cele de pe era sprijinu. Acu se duce şi el. L ’oi
nici nu mai tragem nădejde; ia nişte gard, că poate să ploaie la noapte. Da vedea de-acum ?... Nu ştiu!
j
chircituri. De ne-am alege măcar cu cine vine pe poartă, Irino? Ia uitâ-te,
Zoiţa încearcă să-’i dea curaj, dar’
hlujanii pentru vite că eu nu văd bine.
în zadar: lacremile Paraschivei o do
Ce-o fi?... nu ştiu şi pace!... -— Mama Paraschiva!
vediră şi pe ea. Plângeau amendouă.
Irina, ascultând, urmărea cu ochii — Ei, sărmana! I-a luat pe George
norii ce se adunau din ce în ce mai în miliţie. Nişte picături de ploaie mărunte
deşi deasupra văii satului. — Ci-că pleacă mâne George. şi reci cu gheaţă le îndemnară să în
— Uite, mamă, vezi?... Norii vin — Ce mai păcate şi cu miliţia asta! tre în casă.
tot din partea ceea;... iaca’şa... şi în- Despre poartă venea o femee Irina înaintea vetrei, păzind ceau
congiură satu, despre pădure. înaltă şi uscăţivă, cu picioarele grele nul cu mămăligă, se ţinea şi ea cât
Măma Zoiţa rămase tăcută şi po şi negre, par’că era o momâe. putea, să nu isbucnească de plâns. Era
somorită, privind rotocoalele de nori, — Bună vremea, cumătră Zoiţă! însă neliniştită. Oare de ce George i-a
ce năzăleau despre zarea dealului din ■— Mulţumim, Paraschivo! Ce mai zis mânios: Da-i adevărat, Irină, că şi
faţă, pe deasupra curţii boereşti. Mor- veste ? tu vrei?... Adecă ce să vreau?... Că tata
monea încet: Ce-o fi,... nu ştiu, şi pace! Ia rău de tot, cumătră. George s’a băgat la curte!.. Da ce-’s eu vino
Irina strînge surcele, şi vreascuri pleacă mâne cu răcruţii. vată? Tot satu vorbeşte rău de Conu
de pe lângă gard. Un vent rece, pre- Vorbele Paraschivei să ’necau în- Ieni, de grecu cela. Zice că nu se mai
prevestitor de vreme rea se întinde pe tr’un plâns înăbuşit. isprăveşte judecata ceea. Acu, tot satu
toată valea satului. — Rămân singură pe lume, fără ci-c’o să meargă la judecată. George
— Ia grăbeşte, . Irino, de fă focu nici un ajutori De când omul meu o are ciudă pe grecu. Ci-că i-a luat pă~
