Page 5 - Bunul_Econom_1901_19

Nr. 19 B U N U L E C O N O M Pag- 5

- curgecioasă; trebue însă purtat de ci le scuteşte de încuibarea în ele a 3. O oală şi un par de care ea
grije ca ea se nu vie de-adreptul în insectelor, vermilor şi tot felul de gân­ să fie legată, cum şi balegă uscată de
atingere cu rădăcinile, pentru-că în gănii, ca microbii ş. a. vită pentru afumat, la întâmplarea că
acest cas poate strica pomului. Mai Pe dinlăuntru coşniţele se curăţă roiul s’ar fi pus într’un loc de unde nu
bine e deci, dacă gunoiu vârtos de grajd cât mai bine de toate murdăriile, dacă ese cu una cu două. Şi mai potrivit
se descompune în apă şi se amestecă ar fi de lipsă, dându-se cu o cârpă mu­ este un foiu, care în anumite împre-
şi puţin pişelău. iată în apă curată, pe urmă afumân- giurări face servicii foarte preţioase.
Ingrăşemintele în formă de pulvere du-se din greu, pentru-ca se se înăduşe 4. O scară lungă şi uşoară, cu
se toarnă în găuri şi peste ele se paiangini, goange şi fluturi, ce s’ar fi care stuparul se ajută când stupul se
toarnă apă, sau după-ce s’au amestecat încuibat în ele. E şi mai bine dacă aşează la înălţime mai mare.
bine cu apă, se toarnă în găuri. coşniţele se ţin câte puţin deasupra 5. Un vas cu apă. Când un roiu
(După: Foaia agricolă săsască din Sibiul). unei flăcări de paie. îndărătnic sboară prea mult, fără se se
In clipele înainte de prinderea aşeze, trebue stropit în calea lui cu
roiului, e bine se se frece coşniţa pe apă. Cu chipul acesta se domoleşte
S t u p ă r i t dinlăuntru cu mătăcin ă şi cu apă în şi-şi caută în grabă loc de odihnă.
care s’a disolvat (topit) miere sau 6. Una sau mai multe feţe de
Pregătiri în vederea apropiatei roiri.
zăhar. masă, ori lepedeauă cu cari se se aco­
Dacă n’ai făcut pregătirile trebuin­ In coşniţa deplin curată şi unsă pere şi scutească de arşiţa soarelui
cioase pentru prinderea roilor, e ca şi pe dinlăuntru în modul arătat, albinele coşniţele cu roiul, si cari se se între-
când isbuteşte focul în sălaşele tale sau întră pe dată şi sunt scutite de multe buinţeze când cu strămutarea roiului
undeva în apropiere; buimăcit nu ştii nevoi. din coşniţa imobilă în cea mobilă, etc.
pe ce se pui mâna. Ca se nu fim sur­ Cât mai bine curăţite pe din­ 7. Un obrăzar, care ne scuteşte
prinşi fără veste, trebue se facem urmă­ lăuntru şi pe dinafară trebue se fie şi de împunsături, şi ne face se lucrăm
toarele pregătiri: coşniţele mobile (de scândură). fără sfieală.
1. Ne vom agonisi coşniţe bune 2. O prăjină lungă sau mai multe,
în număr de ajuns; nu-i prea mult, după trecuinţă, în cari se fie acăţate
dacă pentru fiecare stup ne vom ago­ coşniţile de prins stupii. Prăjinile se fie Ş t i r i d e t o t f e l u l
nisi 2 coşniţe. Aceste trebue lipite pe uşoare, pentru a le putea purta cu în­
dinafară cu o amestecătură din bălegar lesnire şi la capătul mai subţire se fie Ezposiţie agronomică în Bu­
de vită şi din cenuşe, potrivind ca ma­ bătut câte un cuiu, pe după care e dapesta. La exposiţia din anul 1900
teriile numite se se fi uscat îndeajuns de-a se vârteji sfoara, ce ţine coşniţa. la Paris au luat parte 54 ţări, arătând
când cu prinderea roilor; altfel se face Cine în timpul roitului razimă de lumii înaintările făcute pe terenul me­
o treabă cât de slabă. pomi în deosebite părţi ale grădinii seriilor, negustoriei, agriculturii, învăţă­
Coşniţele vechi trebue unse şi ele, mai multe prăjini cu câte o coşniţă, turii peste tot, al artelor şi literaturii.
îndeosebi, unde s’ar fi despoiat belega- ajunge şi mai îngrabâ se prindă roiul. Pavilonul Ungariei a fost cercetat şi el
rul. Spoirea coşniţelor cu zamă de Dacă roiul nu întră într’o coşniţă, în­ de multă lume străină. Pentru publicul
var, nu numai că le face mai frumoase, tră în ceealaltâ. din Pesta şi din ţearâ, care n’a putut

ţie; că ea s’a lăudat peste tot loCu că în sec, ţinându-se cât putea să nu plângă până la moarte. Acu, tot satu e în
ai s’o ei pe dînsa. si e l; îi era ruşine de fată cu Irina. judecată cu el. Ear’ s’a dus pe la
— Ei, s’o iau pe dînsa! Da nu — Ei, lasă, Irino, nu mai plânge! Galaţi, ca să mai învîrtească şurubăriile
i-am spus că nu vreau? De ce-a bat­ N’o se mor doar’ în miliţie; o se me cu judecata. Şi vouă v’o făcut rău.
jocorit pe mama. I-a zis că umblă toată întorc degrabă. Nu-ţi aduci aminte, că ân vară v’o îm­
ziua cu calicitu prin sat; par’eă eu-’s Pe Irina o podidi plânsul şi mai puşcat giuncanu, pentru-că intrase în
nevolnic, nu muncesc. tare. George o mai potoleşte cu un ţarina lui. Si ce v’a dat? Numai un
J
>
sărutat. Scoase inelul din degetu lui, îl galben!
— Da nu ştii, George!
.trecu în degetul Irinei, puse pe al Iri­ —- Aşa e, arde-l-ar focu de grec!
— Ce?
nei în degetu Iui, ear’ basmaua o vîrî Da ce voiai să-’mi spui, George, când
— Mama Paraschiva e la noi.
în sîn. ne-am văzut mai de vreme. Par’că zi­
Stă de vorbă cu mama. Am tras cu
— Ei George, dac’ar fi fost se te ceai că ai auzit.... că şi eu aş vrea să...
urechea la ce vorbeau. I-a spus că ai
mai adăste încă un an, ne-am fi luat. Ce să vreau?
rugat-o se mă ceară. Mama nu se îm­
— Ei, ne-am fi luat noi şi până — Da, am auzit. Jupâneasa Lina
potriveşte. Dac’o fi ş’o fi, apoi când acum; da tată-tău s’o făcut că nu aude,
te-ai întoarce de acolo. N’ai se me uiţi, când i-a zis mama odată. Vezi tu, dela curte mi-o spus că tatâ-tău s’ar
George! Ardeo-ar focu de miliţie! fi lăudat că o să te bage şi pe tine
Irino, moş Vasile o făcut rău că s’o
fată în casă la grecu. E adevărat?
Vorbele Irinei erau întretăiete de băgat vizitiu la curte. Grecu dracului,
un plâns înăbuşit. Ea scoase din sîn ne-a sărăcit pe toţi. Pămentu care-mi (Va urma.)
basmaua, cusută frumos, inelul şi i-le venea dela tata, ştii, de lângă rediu el
întinse. Lui George i-să părea că un ni-l’a luat. A încurcat pe bietu tata
nod îi îneca suflarea; înghiţea mereu în datorii, că nu ş’a mai putut plăti