Page 3 - Bunul_Econom_1901_26
P. 3

Nr.  26____________________ _          __________ BUNUL  ECONOM                                                       Pag-  3


       mai  ales  cu  coasa  împedecată;  ear’    cercările  sigur  au  să  isbutească  şi  ast­   Dacă  nu  s’ar  putea  adăposti  în
       o.văsul  numai  cu  aceasta.               fel  ea  se  va  introduce  apoi  negreşit  în   clădirile  economice  întreagă  agoniseala,
                          *                       toate  părţile.  Ear’  această  înoire  are   sub  coperiş  de  regulă  se  pun  bucatele
            Vom  zice  câteva  cuvinte  şi  despre
                                                  să  fie  un  pas  înainte  în  purtarea  plu-  mai  de  preţ;  cele  de  a  doua  mână,
       seceratul  cu  maşina,  cu  toate-că  pen­
                                                  găriei.                                    s.  p.  ovăsul  şi  orzul,  se  pun  în  clăi  şi
       tru  proprietarii  mici  şi  mijlocii  acest
                                                                                             stoguri.
       mod  de  secerat  nu  are nici  o  însemnă­
                                                         Căratul  şi  adăpostirea                  Locul  pentru  clădirea  stogurilor  şi
       tate.  E   drept,  că  maşinile  sunt  foarte
                                                                bucatelor.                   şirilor  trebue  să  fie  ceva  mai  ridicat
       spornice,  şi  ele  taie  nu  numai  mult,  ci
                                                                                             şi  svântat,  pentru-ca  să  nu  se  scurgă
       şi  bine;  cu  ajutorul lor  se cruţă  puterea   Bucatele  trebue  cărate  după  ce
                                                                                             apa  pe  sub  ele,  şi  pentru-ca  snopii  din
       omului;  dar’  ele  sunt  foarte  scumpe,  şi   ele  s’au  uscat  în  clăi  pe  deplin.  Fireşte
                                                                                             faţa  pământului  să  nu  tragă  umezeală.
       din  pricina  că  abia  se  pot  întrebuinţa   că  spre  acest  sfîrşit  e  de  a  se  alege
                                                                                                  Spre  a-’şi  scuti  bucatele  de  ume­
       10— 20  zile  într’un  an, ear’  după  3— 4   un  timp  priincios,  cu  soare  sau  noros,
                                                                                             zeală,  unii  pun  numai  un  aşternut  gros
      ani  devin  cu  totul  netrebnice,  introdu­  lucru  de  căpetenie  e  ca  bucatele  să
                                                                                             de  paie,  alţii  crăngi  de  lemne  şi  peste
      cerea  lor  întimpină  mari  pedeci  chiar  se  pună  la  adăpost,  fiind  sbicite.  Jilave
                                                                                             ele  paie,  ear’  alţii  tac  un  temeiu  din
      şi  în  economiile  mari  şi  mijlocii.  De   fiind,  ele  s’ar  putea  uşor  încinge.
                                                                                             grinzi  de  lemn,  şi  ear’  alţii  chiar  din
      economiile  mici  nici  nu  mai  vorbim.         Ivindu-se  un  timp  potrivit  pentru
                                                                                             fer.  Pentru  scutirea  bucatelor  contra
      Cumpărate  chiar  pe  calea  însoţirilor    cărat,  acela  trebue  folosit  cât  mai  bine
                                                                                             şoarecilor,  grinzile  sunt  sprijinite  pe
      sau  tovărăşiilor  ele  nu  se  plătesc,  pen-   punând  în  serviciul  căratului  toţi  oame­
                                                                                             cuie,  în  partea  deasupra  în  formă  de
      tru-că  în  câteva  zile  toţi  tovarăşii  ar   nii  şi  toate  animalele,  de  cari  dispunem,
                                                                                             clopoţele,  astfel- că  şoarecii  nu  se  pot
      avea  trebuinţă  de  ele,  şi  apoi  de  aici   în  cas  de  trebuinţă  alergând  şi  la  aju­
                                                                                             ridica  în  stog.   Deasupra  stogurile  şi
      în  colo  stau  în  ungheţ  nefolosite.     tor  străin,  pentru  plată.   Rar  să  se
                                                                                             şirile  se  acoper  bine  pentru  a  fi  scutite
           Maşinile  de  secerat  sunt  de  mai   potrivească  mai  bine  zicâtoarea:  „Ce
                                                                                             de  ploae.
      multe  soiuri.  Unele mai simple  şi  uşoare   poţi  face  astăzi,  nu  lăsa  pe  mâne".
                                                                                                  Atât  bucatele  adăpostite  sub  co­
      costau  ceva  peste  400  coroane,  altele       Bucatele,  cărate  acasă,  se  adăpos­
                                                                                             periş,  cât  şi  cele  din  stoguri  şi  şiri
      îndoit,  întreit  şi  chiar  înpătrit.  La  cele   tesc  parte  în  stoguri,  parte  în  şiri  sau
                                                                                             trebue  asigurate  contra  focului.  Asigu­
      din  urmă  se  cere  putere  mai  multă  jirezi,  şi  parte  se  pun  sub  acoperiş.
                                                                                             rarea  bucatelor  este  o  treabă  mare,  de
      (4— 6  boi)  dar’  apoi  se  şi  poate  secera   Cine  are  putinţa  de-a  le  adăposti  în
                                                                                             care  însă  plugarii  noştri,  spre  nespusă
      loc  de  7— 9  jugăre  la  zi,  şi  ce  se  i  modul  din  urmă,  le  scuteşte  de  cele
                                                                                             pagubă  a  lor,  prea  rar  ţin  sama.
      seceră  ese  şi  legat  pe  dată.          mai  multe  nevoi;  dar’  şi  în  stoguri  şi
           Cum  de  introducerea  maşinilor  de   şiri  bine  întocmite,  şi  puse  pe  timp
      secerat  în  economia  mică  nici  vorbă   priincios,  bucatele  stau  cât  de  bine                V l I E R I T
      nu  poate  deocamdată,  şi  cum  de  altă   până  la  timpul  treeratului.
      parte  seceratul  cu  secerea este  anevoios    Stogurile  şi  şirile   se  aşează  de   Vieri,  luptaţi  bărbăteşte  contra  peronosporii!
      şi  costisitor,  repetăm,  este  foarte  de   oameni  aevea  pricepuţi  şi  îndemânatici.   An  de  an  se  perde  mare  parte
      dorit,  ea  fiind  în  interesul  plugarilor,   Sub  coperiş  sunt  mai  uşor  de  aşezat,   din  roada  viilor  noastre  din  pricina,  că
      se  se  facă  încercări  pretutindenea  cu   căci  nu  se  cere  atâta  dibăcie,  ca  la  peronospora  nu  este  combătută.   Sunt
      coasa  împedecată  sau  cu  greblă.  In-   întocmirea  stogurilor  şi  şirilor.        comune  unde  contra  peronosporei  nu

           —   Cum  te  chiamă  fetică?          repede  ochii  în  păment.  Zări  o  barbă       —   Ce  să  zică  mă-ta?...  Asta  nu-’i
           Irina  cu  ochii  în  pământ  şi  cu   stuloasă  şi  neagră,  care  îi  acoperea  toată   treaba  ei  răspunse  repede  Vasile.
      gura  încleştată,  n’a  putut   răspunde   faţa,  sprîncenile  mari,  firele  din  ele  să   Se  auzi  un  sgomot  în  grajd;  caii
      nimic.                                     atingeau  cu  firele  din  barbă  şi  un  nas   se  băteau.
           —   Irina,  o  chiamă,  cucoane!      ca  o  leucă  între  doi  ochi  mici  şi  negri   —  Fugi,  bre  Vasile,  şi  vezi  ce-e.
           —   Da  ce  fetico,  tu  nu ştii  se  vor­  ca  porumba.                               —   Ia  roibu  cela,  nu  să  astâm­
     beşti?  întrebă  râzând  cuconu  Ieni.           —   Ei,  ce  zici  fetică  Irino?...  Vii?  pără,  cucoane,  muşcă  iapa.
           —   Ba  ştie  ea,  cucoane....  da  e                                                  Vasile  să  răpezi  înspre  grajd.  Irina
                                                      —   Da  spune  şi  tu,  fă  Irino,  ceva,
     cam  slabă  de  fire....  aşa....  nu-i deprinsă                                       să  ţinu  repede  după  el.  Când  să  dădu
                                                 zicea  Vasile,  îmboldind-o  în  spete.
     cu  lumea!                                                                             jos  din  ciardac,  i-se  păru  că-i  luase
                                                      —   Eu,  nu  ştiu,  boerule...  zicea
          —   Ei,  vrei  se  vii  la  mine  fetico?                                         cine-va  o  greutate  de  pe  spete;  resuflă
                                                 Irina  sfiicioasă.   Cum  să  viu  aici  dacă
     Se  faci  treabă  în  casă.   Iţi  dau  zece                                           mai  liber.  Trecu  pe  lângă  uşa  bucă­
                                                 nu  ştiu  să  fac  treaba ?..   Eu  ştiu  să
     galbeni  pe  an,  de  mâncare  şi  îmbrăcă­                                            tăriei ;  jupâneasa  Lina  îi  aruncă  o  cău­
                                                 muncesc  la  câmp...  ce  să  fac  aici?
     minte,  şi  dacă  vei  sta  mai  mult  şi  vei                                         tătură  încruntată.  Era  geloasă;  ştia  obi­
                                                      —   Cum  nu  ştii  să  faci  treaba,
     fi  de  treabă,  îţi  voi  mai  da  şi  doi  giun-                                     ceiurile  boerului.  Irina  nu  pricepu  nimic.
                                                 zicea  cuconu  Ieni.   Ce?  Ai  să  ajuţi
     cani  când  te  vei  mărita.                                                                —   Eu  mă  duc,  tată,  strigă  ea  în
                                                 jupănesei  Linei:  să  mături  prin  casă,
          —   Ea  cum  nu  cucoane!  Vinei                                                  urma  lui  Vasile,  care  să  grăbea  să  în­
     Auzi  vorbă,  răspunse  Vasile.   Când  a   să  aduci  de  mâncare  la  masă  şi  să   tre  în  grajd.
                                                 Iaci  aşternuturile.  Nu-i  mare  treabă.  Ai
     dat  peste  densa  un  noroc  aşa....                                                       —   Mai  stai  Irino,  strigă  el.
          Cuconu  Ieni  făcu  o  mişcare.  Scîr-  să  înveţi  tu!                                Ea  să  făcu  că  n’aude  şi  plecă
                                  . j
                  '
     ţîitul  scaunului  o  făcu  să-’şi  ridice  ochii.   —   Deh!  ştiu  eu,  răspunse  Irina.   repede  pe  poartă.   Fugea  înspre  casă
     Numai  o  clipă  zări  faţa  lui  şi  îşi  lăsă  Să  vedem  ce  zice  şi  mama.        uitându-se  des  înapoi.   Tot  i-să  părea
   1   2   3   4   5   6   7   8