Page 4 - Bunul_Econom_1901_26
P. 4
Pag. 4 BUNUL ECONOM Nr. 26
n’am fi siliţi se ne plângem' de vremi Pumpele de stropit sunt de mai
se luptă de loc, ear’ în altele de tot
puţin şi în mod neîndestulitor. Astfel grele, nici să luăm lumea în cap. multe soiuri. In Săsime s’a introdus
de comune perd preţuri însemnate şi In acest scop ne poate fi de mare pumpa aşa numită Austria, ca una din
pe viitor vor perde tot mai mult, dacă folos buna îngrijire a viilor, şi îndeosebi cele mai bune. Reuniunile noastre eco
nu vor face întrebuinţare în mesură stropirea lor în contra peronosporei. nomice ar face un serviciu foarte bun
deplină de toate cerinţele neaperat de Boala aceasta primejdioasă se respân- membrilor, dacă le-ar pune la îndemână
lipsă. deşte cu repejune în toate părţile şi, astfel de maşini, şi dacă ar ţinea pre
dacă nu vom stropi viile regulat, ve legeri practice despre stropitul viilor,
Şi de ceea-ce trebue se ne plân
nitul din ele mereu ni se va împuţina, arătând în faptă cum se găteşte zama
gem noi, se plâng şi gazetele săseşti
pân’ va săca cu totul. de stropit şi cum şi când e de a-se
şi ungureşti. Gazeta economică săsească
Ear’ viile, cari se pun din nou, urma. la stropirea viei. Dar’ şi până
din Sibiiu, s. p., între altele, zice şi
vor putea fi scutite de peronosporă atunci plugarii noştri se nu întrelase a
următoarele: „E de- neînţeles, că oame
numai stropindu-se cu zamă de peatră combate fără cruţare peronosporă, ori
nii, în loc de a-’şi mări venitele eco
vânătă. unde ea se iveşte.
nomiei prin o. lucrare înţeleaptă, acu
Am spus şi cu alt prilej, că viile
rată şi punctuoasă, şi în acest cas prin
trebue stropite contra peronosporei cel
pornirea luptei regulate contra peronos- De ce are şoarecele ochii gogonaţi?
puţin de două ori în an. Dacă vor fi
porei a-’şi asigura venitele din vii, în
stropite de trei ori, are să le umble (Din popor)..
uşurătatea minţii apucă beţul de căle-
mai bihe. Viile tinere, şi îndeosebi al-
tor pentru a-’şi căuta mântuirea în
toile trebue stropite şi de mai multe ori.
depărtări. Totuşi e ruşine, că un Ci-că un şoarece ar fi stat odată
„ţăran liber”, în loc de a-’şi întrebuinţa întâia stropire se face în Maiu, a sub o tută cu ghindă. Aşa, stând el
lucrul mânilor sale, cu prevedere şi doua pe la sfîrşitul lui Iunie şi a treia sub tufă, se întâmplă se cadă o ghindă
înţelepciune spre folosul economiei şi prin August. şi-l lovi în cap. Ţâşti! bietul şoarece,
familiei sale... merge se se facă rob întâia stropire se face cu apă în tulind-o la fugă. Fugia şoarecele de-i
aceluia, care mintea dată de D.-zeu o care s’a topit peatră vânătă mai puţină, scăpărau picioarele, când în cale se în
ştie întrebuinţa mai bine". a doug cu apă în care s’a topit pea tâlneşte cu nişte oue. Ce-i, cumetre
tră vânătă mai multă şi a treia cu o şoarece, îl întrebară ele?
Am scos aceste cuvinte din foaia
amestecătură şi mai puternică. Vin Turci
săsească, pentru-câ şi plugărîmea noas
Şi anume la 1 jug. cat. pentru Cu măciuci,
tră tot mai mult este cuprinsă de Şi-mi dau în cap
stropirea de primăvară sunt de a se
boala cea primejdioasă a pribejirei, Peste cap,
amesteca în 300 litre de apă 3 chilo- Curge sânge roşior
adecă de-a lua lumea în cap. Şi pen-
grami peatră vânătă şi 3 chilogrami Ca pusderea de fuior!
tu-că şi noi, ca şi alte neamuri, făcând
var nestins; la stropirea a doua la atâta Mergem şi noi cu tine,; zis-au
întrebuinţare înţeleaptă de lucrarea mâ
apă îndoit mai multă peatră vânătă şi ouele. Aideţi, respunsu-le-a şoarecele.
nilor noastre, de grădina şi moşioara
var, la a treia stropire întreit mai multă Merg cu, toţii ce merg.
noastră, peste tot de agoniseala noastră,
peatră vânătă şi var decât la stropirea
n’am da îndărăt, ci numai înainte şi Cale lungă
întâia. Se le-ajungă.
că o apucă cine-va de spete. Când fasole în spate. Cum îl vezu, Irina în Toţ îmbărbătându-se aşa, Irina se
ajunse acasă, să linişti. Spuse mă-sii că cepu se i-se plângă: vezu intrând pe poarta ogrăzii. Drumul
a chemat-o cuconu Ieni cela! Mi-a zis — Tata vrea se me ducă cu dea- dela şipot şi până acasă i-s’a păfut aşa
să întru fată în casă la el; da eu nu sila la curte, moş Sandule şi eu nu de scurt!
vreau, mamă. O să muncim amândouă vreau sc me duc! Ce-o dat peste dânsa de e aşa
la câmp. Măcar să mă omoare tata eu — Ear’ o câpchiat, se vede, tatâ- de, veselă! zicea mama Zoiţa. Irina
tot nu mă duc, acolo. Mi-e frică, mamă, tâu acela, fă Irino ! Dacă ţi-o face ceva; vorbea şi rîdea într’una.
de boerul cela! Are o barbă şi nişte sâ vii la mine se-’mi spui. Cu de-a sila — Eh! da ce crede tata că-s ne
ochi!... par’că-i ucigă’l toaca!... Nu mă n’are drept se te ducă. Sâ nu-ţi fie bună se mâ duc la curte? Las’ se-mi
duc! Zice că-’mi dă şi doi giuncani» frică! mai zică încă odată, că ştiu eu ce sâ-’i
când m’oi mărita; da nu vreau!... Mă Irina plecă repede spre şipot. spun!
mărit eu şi fără giuncanii lui! Vorbele lui moş Sandu o înbărbătă aşa —- D’apoi cum, ce-o se-’ţi facă,
Mama Zoiţa o asculta, dându-i de tare, în cât îşi zicea şi ea: adecă zicea mama Zoiţa; dacă tu nu vrei!...
ce-s aşa de proastă se-mi fie frică! cu — Eh.,, he»! ştiu eu ce sâ fac,
dreptate.
de-a sila n’o se me ducă el acolo. Ce ? o zicea restit Irina.
— Iacă, mamă dragă, fac destulă
sâ me omoare? De ce adecă atâta chin? Se înoptase aproape şi Vasile nu
treabă şi acasă. Cum să te las singură
Faţa i-se însenină. Se simţea tare mai venia la masă, după cum spusese.
pe matale. Nu mă duc!
şi încurajată. Las’ sâ-mi mai zică încă o — Ce sâ-’l mai aşteptăm, mamă.
După ce dădu de mâncare paseri dată, gândea ea, şi ştiu eu ce să-i spun... O fi mâncat acolo, la bucătărie.
lor, Irina îşi luă cofa şi plecă în vale Am se-’i spun ce zice moş Sandu şi Pe la stîrşitul mesei iată şi Vasile
la apă. In drum întâlni pe moş Sandu, moş Şerban de boerul acela; şi ea se pe poartă. Era cu chef.
venind dela câmp cu o sarcină de pună mâna pe mine! — Am mâncat la curte, zicea el
