Page 10 - Bunul_Econom_1901_27
P. 10

Pag.  2.                              SPICUIRI  LITERARE                                Nr.  27.

        din  pricina  asta  are  să  moară,  >   —   D’apoi  de-acum  suntem  trebuea;  pune  roata  Ia  loc,  vîră
        când  o  muri;  de  nu  i-ar  muri  i  scăpaţi  de-asupra   nevoei;  acuşi   leuca,  suceşte  lamba  şi  o  strînge
        mulţi  înainte,  că  atunci mi-aşi  lua  i  te  pun  în  Piatră.  —   Şi  odată  dă   la  scară;  apoi  îşi  aprinde  cioanca
        şi  eu  una  tinerică,  şi  măcar  trei  i  bici  iepelor,  zicând:  şi  zice:
        zile  se  trăiesc  în  ticnă  cu  dînsa                                —   Iacă  jupâneşică,  dragă,
                                        1     Alba  ’nainte,  alba  la  roate,
        cum  ştiu  eu,  şi  apoi  se  m or!                               cum  învaţă  nevoia  pe  om,  ce  se
                                        >     Oiştea  goală  de-o  parte.
        M'am  săturat  până  în  gât  de  mu­
                                        ’   Hii!  opt-un  cal,  că  nu-’s  departe   facă...  cu  moş  Nichifor  ţuţueanul
        cegaiul  de  babă,  că  hojma  mă  1                Galaţii,  hii!! !  nu  piere  nimeni la  drum. De-acum
        morcăneşte  şi  îmi  scoate  ochii cu                             numai  să  te  ţii  bine  de  carâmbi
        cele  tinere.  —    Când  gândesc,   I   N’apucă  a  merge  nici  două-  şi  din  speteze  că  am  să  mân
        amărîtul  de  mine  că  am  să  mă   |  zeci  de  prăjini,  şi  prrr!  se  rupse   iepele  astea,  de  au  să  scapere
        întorc  ear’  la  dînsa  a  casă,  îmi   |  un  capăt!            fugind.  Da  să  ştii  d-ta,  că  babei
                                              —   Na;  asta  încă  îi  una!
        îmi  vine  să  turbez,  să  iau  câmpii                           mele  n’are  să-’i  fie  moale,  când
        nu  altă  ceva.                       —   Vai  de  mine,  moş  Ni­  m'oi  întoarce  acasă.  Am  s’o  iau
             —   Ea  lasă,  lasă,  moş  Ni-   chifor,  avem  să înoptăm în  pădure!
                                                                          de  cânepa  dracului  şi  am  s’o
        chifor,  că  aşa  sunteţi   d-voartă   —  Ia  nu  mai  meni  a  rău,
                                                                          învăţ  eu  cum  trebue  să caute  altă
        bărbaţii.                        jupâneşică-hăi,  că  doar’ n’am  păţit   dată  de  bărbat;  că  «■ femeia  ne bă­
             —   Ei,  eil  jupâneşică,  eatăne   eu  asta  numai  odată  în  vieaţa
                                                                          tută,  e  ca  moara  neferecată».  —
        şi  aproape  de  vîrful  codrului.  Ia   mea.  Până-i  îmbuca  d-ta  ceva  şi
                                                                          Ţine-te,  jupâneşică!  Hi,  h e! I
        mai  dă-te  şi  d-ta  o  leacă  pe  jos,   iepele   estea   şi-or  şterge  gura
        pân’om  sui  dealul,  că  nu  mii  de   c’oleacă  de  coşolină,  eu  am  şi            (Va  urma).
        alta,  dar’  mă  tem  că-’i  înţepeni   pus  capătul.
        în  căruţă.  —   Uit’te,  florile  cele   Când  se  uită  moş  Nichifor
        frumoase  de  prin  marginea  pă-   la  belciug,  bărdiţa  nicăeri!....
                                                                                       5
        durei,  cum  umplu  văzduhul  de      —   Apoi  toate  au  fost  cum   Dela  sezetoare.
        miroznă.  Şi  d-ta  să  şezi  ghemuită   au  fost,  zise   moş  Nichifor,  în­
        acolo,  nu-’i  păcat dela  Dumnezeu?!  creţind  din  sprincene  şi  oţerân-
             —   Mă   tem  de  lup  moş   du-se,  dar’  asta  pică  de  coaptă.   E l   o  sară  liniştită  de  toamnă.
        Nichifor,  zise  Maica,  tremurând.  Bat’o  Dumnezeu  de   babă,   s’o   Pe  un ţol  întins  afară  dinain­
             —   Ia  mai  sfîrşeşte  odată   bată!  Uit’te  cum  îngrijeşte  ea   tea  coşarului  ne-am  strîns  câţiva
        cu  lupul  cela ;  altă  ceva  n’ai  de   de  mine;  aşa-’i  că  nu-’i  săcurea?..  băeţani  din  sat  să  mai  rîdem  cu
        vorbit ?                              Maica,  sărmana,  când  mai   cele  fete,  şi  fiindcă  mânii e  ni-s
             —   Stăi  dar’  să  mă  dau  jos!                            slobode,  desghiocăm  bucuros  po-
                                         aude  şi  asta,  începe  a  suspina
             —   Ptru 1  cîiî... 1 —   sai binişor                        puşoii  lui  badea  Niculae  Pintea,
                                         şi  a  zice:
        pe  ici,  pe  crucea  căruţei.  Ho...pa!                          că-’i  român  de  treabă  şi-’i  săritor
                                             —  Moş  Nichilor ce facem noi ?
        Ia  acum  te  văd  şi  eu  că  eşti,                              şi  el  la  nevoile  noastre.
        voinică;  aşa  mi-’i   drag  să  fie   —   Ia  lasă  jupâneşică,  nu  te   —   Şezi,  mamă  Dumitră,  şi
                                         împuţina  cu  inima,  că  tot  mai
        omul:  fătat,  nu  ouat.                                          pune  şi  D-ta  mâna  pe  ştiuleţe,
             Şi  pe  când  Maica  culegea   am  o  leacă  da  nădajde.  Şi  odată
                                                                          că  de-aceea-’i  şezătoare...  ori  vrei
        nişte  dumbravnic  să  ducă  Iui  Iţic,   scoate  bulicherul  din  teacă,  îl  dă
                                                                          să  ne  zugrăveşti?
        moş  Nichifor  stătuse  în  loc  şi   pe  amnari  şi  începe  a  ciocârti
        nu  ştiu  ce  bichirea  şi  cisluea  prin   un  gârneţ  de  stejar,   din  anul   —   Ei  bată-te,  că  diştept
        prejurul căruţei. Apoi repede strigă:  trecut...  L ’a  tăiat  el,  cum  l’a  tăiat   te-ai  mai  ales...  fă  mai  hăis  Ma-
             —   Gata  eşti,  jupâneşică?   apoi  a  început  a  cotrobăi  prin   rando...  ia  împinge  boborocu  cela
                                                                          încoace,  măi  ţică...  încet  să  nu
        Hai,  sui  şi  să  pornim  cu  ajutorul   chilna  căruţei  să  găsească  nişte
                                                                          dai  de  şugubinâ.
        lui  Dnmnezeu,  că  de  acum  e  tot   frânghie;  dar’   de  unde  să  iei
        vale  mai  mult.                 dacă  n’ai  pus?...                   —   Da  nici  nu  vine ?
             Maica  după-ce  se  suie,  în­   Dacă  vede   şi  vede,  taie     —   Ii  dă  strajă  la  primărie.
        trebă  :                         băierile  dela  traistă,  mai  câpeiala   —   Auzi,  mamă  Dumitră,  ce
             —   Oare  nu-’i  târziu,  moş   din  capul  unei  iepe  şi  face  cum   spune  Ilie,  că  ci-că  «lâ  strejar»
        Nichifor?  —                     poate,  de  leagă  el  gârneţul,  unde  sunt  stafii...
   5   6   7   8   9   10   11   12