Page 9 - Bunul_Econom_1901_27
P. 9
ADAUS LITERAR LA „BUNUL ECONOM". Anul I. Nr. 2 7 .
Pe jumătate de an . . . 1 cor. ) Oraştie, 30 Iunie V. 1901. < Pe un an întreg . . . . 2 cor.
Mos Nichifor Gotcarul. ! s’a încleştat de gâtul lui moş Să mai răsuflăm iepele o leacă. —
i -■ i ■ i Nichifor, şi s’a lipit de dînsul, ca Iacă şi «Dealul Bălaurului», ju
(Povestire glumeaţă.) i lipitoarea. A şezut ea aşa, cât a pâneşică. Ia aici a căzut odată un
i şezut şi apoi a zis tremurând: bălaur grozav de mare, care vărsa
(Urmare) i — Unde-’i lupul, moş Ni- jeratec pe gură şi când şuera,
— De, ce a fost pe aici, ’ chifor? clocotea codrul, gemeau văile tre
moş Nichifor ? i —- Unde să fie? ia a trecut murau şi să băteâu cap în cap,
•— Of, jupâneşică of! Ce-a i drumul pe dinaintea noastră şi-a de spaima; şi ţipenie de nu cuteza
fost se nu dea Dumnezeu să mai i întrat ear’ în pădure. Dar’ cât pe se mai treacă pe aici.
fie! Dar’ avea cine-va cap să i ce erai să me gâtui, jupâneşică, — Valeu ! şi unde-’i bălauru),
treacă pe aici, fără se fie jăfuit şi apoi dacă scăpăm iepele, ştiu moş Nichifor?
bătut ori omorît? Nu-’i vorbă, că că era frumos. — D’apoi mai ştiu eu, ju
acestea se întâmplă mai mult N’apucă a sfîrşi bine moş pâneşică? Pâdurea-’i mare, el ştie
noaptea, decât ziua. Inse pe mine Nichifor şi Maica zice cătinel: unde s’a fi înfundat. Unii spun, că
unul, de n’a-şi grăi într’un ceas — Se nu mai zici că vine după-ce a mâncat toarte mulţi
râu, pânâ-acum, dă, m’a ferit lupul, moş Nichifor, Că me vâri oameni şi-a ros toată,, coaja co
Dumnezeu. Lupi şi alte dihănii în toate boalele. pacilor din codru, ar fi crepat
mi-au eşit înainte câte-odată, dar’ — Nu că zic eu, dar’ chiar chiar aci în locul acesta. Dela
nu le-am făcut nimica; le-am dat vine, iacă-tă-le’ai! unii am auzit spunând că i-ar fi
bună pace, m’am făcut că nici nu-’i — Valeu! Ce spui? 1 dat lapte de vacă neagră şi cu
văd şi ei s’au dus în treaba lor. Şi ear’ se ascunde lângă aceasta 1-ar fi făcut să se ridice
— î...ra! moş Nichifor, nu moş Nichifor. ear’ la cer, de unde a căzut. Mai
mai spune de lup, că tare mă ;— Ce-’i tînăr, tot tînăr; ’ţi ştiu eu pe cine se cred ? că oamenii
tem !... vine a te juca, jupâneşică aşa-’i ? vorbesc vrute şi nevrute. Noroc
V ’am spus că era şăgalnic şi după-cum ved, ai noroc, că eu numai, că eu unul ştiu solomonii
moş Nichifor, şi când spunea câte îmi ţîn firea, nh me prea tem de şi nu mă prea tem nici de balauri.
una, ori te ţineai cu mâna de inimă lup; dar’ să fie altul în locul meu... Pot se prind şerpele din culcuş,
rîzând, ori te făcea se-’ţi sară ■—■ Nu mai vide lupul, moş cum ai prinde d-ta un pui de
inima din loc, de frică. Nichifor? găină din pătul.
— Iaca un lup vine spre — Apoi, na; eşti de tot — Da ce îs acele solomonii,
noi, jupâneşică! poznaşă şi d-ta: prea des vrei să moş Nichifor?
— Vai de mine, moş Nichi vie, că doar’ nu-’i de tot copacul ; — Ei, jupâneşică, dragă;
for, unde se me ascund eu? câte un lup. Ia pe la sfântul \ asta nu s e ‘poate spune. Eu, babei
— Despre mine ascunde-te Andreiu, umblă şi ei mai câte ; mele — că merge pe douăzeci
unde ştii, că eu unul ţi-am spus mulţi la un loc. Şi-apoi vânătorii | şi patru de ani de când m’am
că nu mă tem nici de-o potae ce păzesc? La goană mare, crezi | luat cu dînsa —■ şi ce n’a făcut
întreagă. d-ta că puţini lupi dau cinstea pe j ea? şi cât nu m’a chihâit de cap
Atunci biata Maică, de frică ruşine, lăsându-’şi pieile zălog?— < să-’i spun, şi tot nu i-am spus. Şi iâ
