Page 2 - Bunul_Econom_1901_31
P. 2

Pag-  2__________ ________ ____________           BU NU L    ECON OM               __________________                 Nr.  31


        Econom»,  şi  puţini mai sunt azi  oamenii,   preoţi,  învăţători,  şi  câte  un  ţăran  pe   la  Sibiiu  să-mi  caut  legături  cu o  bancă
        chiar  în  popor,  care  se  nu  ştie  bine,   lângă  ei,  dar’  nu  arareori  auzi  plângeri,   de  asigurare,  dl  Partcniu  Cosma,  di­
        că  asigurarea  nu  e  risipă,  nu  e  lux,   că  agenţi  străini  au  spus  neadevăruri  şi   rectorul  «Albinei»  m’a  întrebat  între
        nu  e  greşală,  ci  e  lucru  foarte  bun,   au  înşelat  pe  unii,  şi  prin  asta  au   altele  ce  caut  prin  Sibiiu.  I-am  spus  că
        e  o  cruţare  înţeleaptă,  e  un  bine  pen­  stricat  causei  însăşi  a  răspândirii  asi­  vreau  să  iau  o  agentură  de  asigurări,
        tru  fa m ilia  a  cărui cap  să  asigurează.   gurărilor.                             să  răspândesc  cât  pot  asigurările  chiar
        Pentru  aceea  azi  trebue  mult  se  umbli     Eu  care,  pe  lângă  serviciul  la  al­  şi  în  popor.
        se  mai  dai  prin  oraşe  ca  şi  prin  sate,   tarul  lui  D zeu,  m’am  oferit  să  Servesc   —   „Lucru  foarte  cuminte  fa ci!'‘
        de  oameni  de  ceva,  cari  se  nu  fie  asi­  şi  eu  după  puterile  mele,  unele  idei  şi   mi-a  zis  db Cosma,  pe  a  cărui  opiniune,
        guraţi  în  favorul  familiilor  lor,  care  pe   lucrări  economice,  pentru  ridicarea  po­  atât  în  afaceri  economice,  cât  si  în  ce-
        cât  a  putut.                             porului  nostru  în  bunăstare,  am  văzut   ea-ce  se  ţine  de  întrebarea  că  compa­
             Si  e  numai  natural.  S ’au  încredin-   şi  văd  şi  azi  în  instituţia  asigurărilor,  o  tibilă  e  această  ocupaţiune  cu  preoţia
             )
        ţat  despre  bunătatea  asigurărilor  întâiu   lucrare  economică  de  cele  m ai  fericite   ori  nu,  eu  pun  mult  temeiu.   Şi  dl
        oameni  mai  luminaţi,  mai  sus  puşi,  şi   pentru  mari  şi  pentru  mici,  şi  ştiind  că   Cosma  e  şi  membru  al  Consistorului
       s’au  asigurat:  judecători,  pretori,  pro­  băncile  răsplătesc,  destul  de  bine, munca   nostru  la  Sibiiu.
       topopi,  episcopi,  fişpani,  miniştri,  prinţi,   agenţilor  pe  acest  teren,  ştiind  că  d.  e.   2.   Oameni  din  curtea  metropoli­
       chiar  Regi!  Metropolitul  Şaguna,  ca  se   aici  în  Orăştie  agenţi  locali  străini  de   tană  mi-au  spus  de  curend,  că  mai  lu­
       vorbesc  de     caşuri   mai   cunoscute,   neamul  nostru,  au  venite  de  sute  şi sute   nile  trecute,  după  marele  foc  din  co­
       a  fost  asigurat  pe  ioo.ooq  flo ren i;  re­  de  floreni  numai  după  încassârile  dela   muna  P.,  unde  economii  români  au  su­
       gele  Italiei  de  curend  ucis,  fusese  asi­  poporul  nostru,  m’am  hotărît  a  primi   ferit  o  pagubă  de  vre-p  5 0 0 0 0   cor.  şi
       gurat  pe  40  milioane,  şi  doar’  nu  era   şi  eu  o  agentură  de  bancă  împreunând   numai  doar  3 — 4  fuseseră  asiguraţi,  -—
       om  sărac,  ci  s’a  asigurat ca  la  moartea   prin  asta  idealul  cu  practicul,  avend  să   când  I.  Pr. S.  Metropolitul Ioan  M eţiami,
       lui,  peste  grămada  averilor  sale,  se  se   fac  adecă  un  bine  oamenilor  pe  cari   a  aflat  despre  starea  lucrului  şi  că  oa­
       mai  verse  o  bogată  grămadă!             îi  voiu  asigura,  dar’  şi  mie  un  mic   menii  îsi  iau  acum  bătui  de  cersitori
                                                                                                      >
                                                                                                                       »
                                                                                                                                   j
                                                   folos.
             Oare  noi,  oamenii  mai  măruntei,                                               ca  să  mai  repareze  ceva  din  grozava
                                                        Dar  redactorul  «Activităţii»,  ţinend
       preoţi,  nptari,  învăţători,  ţărani,  suntem                                          nenorocire, —  mişcat  adânc  înaltul" pre­
                                                   că  atare  activitate  e  incompatibilă  cu
       noi  toţi  cu  mult  mai  înţelepţi  ca  epis­                                          lat  a  isbucnit  în  nişte  cuvinte  pline  de
       copii,  prinţii,  regii,  şi  din  înţelepciune   „prescrisele  deobligămintelor  preoţimii“   legiuită  indignare  la  adresa  preotuhii
       ori  din  altceva,  nu  facem  aceea  ce  ei   (!!  Ce  «profunditate  adâncă»,  de  nici   nostru  din  acea  comună,  «care  în  tim­
       fac,  că  adecă  să  ne  asigurăm,  ca  la   cu  prăjina  nu  poţi  da  de fundul  ei!),—   pul  seu  liber  nu  s’a  îngrijit  ca  oamenii
                                                   mă  «denunţă  forurilor  competente»...
       moartea  noastră,  durerea  familiei  să  fie                                           aceştia  se  se  asigure  contra  focului,  se
                                                   «avend  nădejde  că  se  va  sana»  —
       alinată  în   câtva   prin   aceea,   că-’i                                             nu  ajungă  în  ce  au  ajuns!»  -—  Deduc
       vine  in  casă   o  sumă  frumuşică  ca          Cam  găgăuţă nădejde, dle  «colegă».   din  aceasta,  că  înalt  Preasfinţitul  meu
       cruţare  a  noastră  cu  care să  se  ajuture   Alţi  oameni  altfel  judecă  în  această afa­  Metropolit,  şeful  «organelor competente»
       în  lipsa  noastră?                         cere.  Iţi  voiu  spune  unele  opiniuni  au­  la  care  apelează  dl  Bercian  contra  mea,
             In  timpul  din  urmă  au  şi  început,   toritare :                             apreţiază  cu  totul  altfel  munca  preoţi­
       e  drept,  a  să  asigura  şi  oamenii  noştri,  1.  Când,  nainte  cu un an,  am mers  lor  pe  terenul  asigurărilor,  şi  n’are  să


                   F O I T A                               Tot  aşa  pe  al  meu  suflet            —   Tu  eşti  bun,  ’mi-eşti  prieten,
                              ?
                                          .
                                                           Troenit  de  zile  rele             cunoşti  lumea  mai  bine  decât  alţii,  tu
                                                           Plânge  trista  amintire            n’o  se  rîzi  şi  nici  indiferent  n’o  să  ră­
                 N U M A   ’N  V I S !
                                                           Florile  iubirii  mele              mâi,  cunoscând  nefericirea  mea!  Tie
                                                                           A n n a   Ciupagia.  pot  să-’ţi  spun  toate  fără  nici  o  teamă.
            Te-am  visat  şi-am  plâns  în  visu-mi
            Cum  plângeam  de  mult,  odată.                                                        O  iubeam,  aşa  cum  iubeşte  cineva
            Pe  când  me  robea  scânteia                                                     la  vîrsta  de  douăzeci  de  ani:  în  vis,
            Din  privirea-ţi  fermecată.
                                                             M ititica !...                   vis,  pe  care-1  învăluia  realitatea,  dar
                                                                                              fără  să  pot  bine  deosebi,  unde  înce­
            Te-am  visat  întins  şi  rece
                                                                   (SCRISOARE)
            Intr’o  raclă  de  stejar,                                                        tează  visul  şi  unde  începe  realitatea.
            Mut  şi  palid  cum  e  moartea,                                                  O  iubeam  cu  însetarea  sufletului  neştiu­
            Te-am  visat,  şi-am  plâns  amar....
                                                        ....„Am  rămas  tot  aşa.  Mi-e  peste   tor  şi  neîntinat,  cu  inima  palpitând  în
            Vis  a  fost!...  căci  azi  în  pieptu-mi   putinţă  să  mă  schimb:  acelaşi  amore­  aerul  ideal  al  primăverii  vieţii.   Eram
            Ori-şi-cât  venin  se  strîng.         zat,  acelaşi  visător,  timid  fără  păreche;  fericit  numai  dacă  puteam  s’o  văd,  dacă
            Astfel  cum  plângeam  odată
            Numa  ’n  vis  mai  pot  se  plâng!    vecinie  rătăcit  după  o  icoană  dulce,   m’aflam  în  preajma  ei, eram  fericit  chiar
                                                   care  mi-a  desmerdat  ochii,  vecinie  do-   când  mă  chinuia  cu  răceala  ei  neîn­
                                                   rindu-o,  vecinie  departe  de  ea.        ţeleasă!
                FLO RILE  IUBIRII  MELE                 Totul  e  înzadar.   Doar’  ochii  ei      Să  fi  fost  alăturea?!  s’o  fi  strîns
                                                   negri,  care  mă  urmăresc  şi  acum,  ochii   în  braţele  mele,  s’o  fi  sărutat?!  Astea
               Precum  corbii  jelesc  astăzi
                                                   aceia  iuţi  sub  gene  lungi  şi  sprincene,   erau  fericiri  la  care  nici  nu  puteam  în-
               Prin  noianul  de  ninsori.
               Crengile  uscate  ’n  care          corbii  s’apropie  de  mine,  trezindu-mi   drăsni  să  mă  gândesc.  S ’o  sărut?...  Dar’
               Astă  vară  erau  flori...          dragostea  nenorocită.                     aşa  ceva  ar  fi  fost  un  tel  de  profanare,
   1   2   3   4   5   6   7