Page 3 - Bunul_Econom_1901_45
P. 3

Nr.  45                                            BUNUL     ECONOM                                                  Pag.  3

         netrebnici  şi  poame  mici  şi  nevoieşe,  care  se  va  răspândi  multă  cultură  ade­ tămânii  trecute  războiul  părea  a  fi  la
        adesea  expuse  putrezire!  şi  căderii.    vărată  ;n  massa  poporului,  ea  va  servi  uşă.  Francia  cu  Turcia  era  să  aibă
              Tocmai  de  aceea  exemplele  (pil­   totodată  şi  marile  interese  de  bună­  de  furcă.
         dele)  în  această  privinţă  sunt  neapărat   stare  ale  locuitorilor  comunei  prin'răs­  Francia  a  făcut  oare-cari  cereri
                                                    pândirea  pomilor  nobili  în  număr  de  guvernului  turcesc  pentru  un  supus  al
        trebuincioase  şi  cei-ce  le dau sunt vred­
                                                    zeci  de  mii,  cu  cari  să  se  planteze  său  nendreptăţit  în  Turcia.  Guvernul
         nici  de  toată  lauda.
              O  altă  lucrare  săvîrşită  în  grădină   toate  locurile  din  jurul  comunei.  turcesc  tot  s’a  codit  a  împlini  cererea
        de  domnul  Popoviciu  este  facerea  gro­       Domnii  învăţători,  eşiţi  din  şcoala  celui  francez.  De  aici  încordări  între
        pilor  pentru  pomi  şi  însăşi  strămutarea   domnului  profesor  D.  Comşay  suntem  diplomaţia  franceză  şi  cea  turcească,
        pomilor  la  depărtările  statorite  de     siguri,  încă  vor  face  totul  pentru-ca  apoi  ameninţări.  Neprinzând  nimic  vor­
        ştiinţa  pomăritului  şi  în  condiţiile  reco­  ţînta  nobilă  să  se  ajungă.  Vor  urma  şi  bele  şi  scrisorile,  Francia  şi-a  pornit
        mandate  de  oameni  încercaţi.  Cu  bu­    dînşii  maestrului,  care cu atâta  dragoste  la  drum  o grupă  de corăbii  de  războiu,
        curie  pomenesc  la  acest  loc  şi  vred­  şi  în  dar  aruncă  sămânţa  binelui  în  să  meargă  spre  Turcia  şi  să  Cuprindă
        niciile   cari   şi-le-a  câştigat   harni­  comunele  din  comitatul  Sibiiului  şi,  în  oare-cari  porturi  de  pe  ţermii  turceşti.
        cul  şi  deşteptul  fruntaş,  domnul  Ioan   mod  mijlocit,  în  cele  mai  extinse  cer­  Corăbiile  au  pornit,  gata  de  războiu  şi
        Popescu  din  Sibiel.      Acest  bărbat    curi  ale  naţiunei  noastre.              au  venit  până  la  insulele  turceşti  Mi-
        încă  dă  de  ani  îndelungaţi  exemple          Credem,  că  pentru  Sibieleni  ar  fi  tilene, unde cuprinseră portul  turcesc, au
        frumoase  poporului  despre  modul  cum     foarte  potrivită  şi  introducerea  culturei  înfipt  pe  ele  steagurile  franceze  şi  au
        trebue  urmat  la  cultura  raţională  a    albinelor,  şi  de  aceea  îndemnăm  pe  ocupat  oficiile  vămilor  insulei.
        pomilor.                                    fruntaşi  să  stărue  şi  în  această  direc­   Guvernului  turcesc  îi  rămânea
             Vrednică  de  pomenit,  ca o lucrare   ţiune  cu  aceeaşi  căldură  ca  şi în  direc­  numai  una  din  două : sau  să  pornească
        de  mare  însemnătate  pentru  viitorul     ţia  pomăritului.                          şi  el  corăbiile  sale  de  războiu  spre  a
        comunei  Sibiel,  este  înfiinţarea  unei        De  încheiare  constatăm,  că  până  isgoni  pe  cele  franceze  din  apele  şi
        grădini  de  pomărit  în  mărime,  de       nu  se  va  porni  un  vânt  mai  cald  şi  porturile  sale,  şi  atunci  războiul  era
        peste  Vg  de  jugăr,  care  tocmai  acum   mai  prielnic  chiar  din  sânul  comunelor,  început,  sau  apoi  să  se învoiască  a  îm­
        se  închide,  dându-se  folosinţei.         cum  am  arătat  că  se  întâmplă în Sibiel,  plini  cererile  franceze  pentru  cari  s’au

             Convinşi  despre  însemnătatea  gră-   nu  e  nădejde  de  o  înaintare  temeinică  pornit  încordările.  Fiind  cassa  statului
                                                    şi  grabnică  în  cele  economice.         turcesc  tare  goală de  bani,  şi  ne-avend
        dinei  şcolare,  care  este  pentru  fiecare
                                                         Tocmai  de  aceea  exemplul  frun­    statul  turc  nici  corăbii  de  războiu  de-a
        comună  o  neapărată  trebuinţă  a  tim­
        pului  în  care  trăim,  fruntaşii  din  Sibiel   taşilor  din  Sibiel  este  vrednic  de-a  fi   să  putea  prinde cu  Francia,  —r Sultanul
                                                    urmat de  fruntaşii5  tuturor :;  cbmunelbtf
        n’au  mai  stat  în  chibzuri,  oi  s’au  pus                                          spăimântat a dat poruncă să  se plătească
                                                    noastre.            ■
        pe  lucru.                                                                             şi  împlinească  îndată  tot  ce  cere  gu­
             Ear’  noi  suntem  pe  deplin  con­                              R omul  S imu    vernul  francez,  căci  ori-cât  ar  plăti  şi
        vinşi  că,  sub  priceputa  conducere  a                                               ar  îngădui,  tot  va  fi cu  mult mai  ieftin,
        fruntaşilor  din  Sibiel,  numita  grădină           Ş t ir i   P o l it ic e          ca  dacă  ar  porni  războiul,  din  care  ar
        şcolară  nu  va  rămânea  grădină  numai                                               fi  ieşit  bătut  negreşit  şi  cu  perderi
        cu  numele,  ca  în  mare  parte  a  comu­       Primejdia  unui  nou  războiu         apoi  mult  mai  mari.
        nelor  noastre,  ci,  pe  lângă  că  va  fi  un  ne-a  ameninţat în săptămânile  din urmă,   Ceea-ce  doare  pe  Turci  mai  rău
        puternic  mijloc  de  învăţământ,  prin     foarte  de  aproape.  Ba  la  sfîrşitul  săp-  e,  că  guvernul  francez  a  acăţat  de  ce-


        acasă.  Eu  aveam", zise  el  cu  ochii plini  nu  mergeam  mai  rar  ca  înainte  în  s’a  întâmplat  înainte  Cu  12  luni;  şi
        de  lacremi,  „în  acel  timp  o  fată  de  19  cârciumă; nu ştiu însă cum, după moartea  de  atunci  n’am  mai  gustat  nici  barem
        ani;  ea  era  foarte acurată  în  împlinirea  ei  nu  mai  făceam bucuros  singur  aceea  un  strop  de  beutură spirtuoasă.  Eu  nu
        datorinţelor, şi cu inima caldă şi iubitoare.  cale,  şi  cu  deosebire  noaptea  nu;  şi  m’am  putut  stăpâni  ca  să  nu  mă  ridic,
        Ea  se  obicinuise  a  mă  scoate  din  câr­  pentru-ca  să fiu  însoţit de  cineva,  mi-am  când  d-voastră  vorbiaţi  în  adunare,  şi
        ciumă;  însă  nici-când  nu  voia  să  între  făcut  obiceiu,   a   lua  cu  mine  pe  de  aceea  am  făcut  ceea-ce  ştiţi  că  am
        în  ea,  cu  toate-că  eu  de  repeţite-ori  mica  mea  fetiţă,  pe  care  aţi  văzut’o  făcut;  dar’  am  nădejde,  domnul, meu,
        am  constrîns’o  să  facă  acest  lucru.  Mai  astă  sară  pe  genunchii  mei.“        că  mă  veţi  ierta".
        bucuros  sta  dinaintea  uşei  în  frig  şi  în   „Insă  într’o  noapte",,  zise  el  mai                      Tiad.  de  M.  S.
        ploae,  până  eşeam,  ca  să  mă  poată     departe,  mergeam  pe cale cu  mica  fetiţă,
        conduce  acasă.  Ei  îi  era  teamă,  că   în  timp  ce  ea  se  ţinea  de  poala  su­               A U R
        dacă  m’ar  lăsa  singur,  aşi  putea  să cad   manului  meu;  şi  când  ne-am  apropiat
        în  cutare  groapă,  sau  să  mă  prăvălesc   de  cârciumă,  am  auzit  larmă  mare         Odinioară  nu  departe  de Ierusalim
        în  vr’o  prăpastie,  sfîrşindu-mi  astfel  vi-   înlăuntru  şi mica  fetiţă  zise:  „Vai, tată!  > trăiau  doi  fraţi.  Pe  cel  mai  bătrân  îl
        eaţa.  Prin astfel  de aşteptări îndelungate   Nu  întră!“  Năcăjit  pe  ea,  am  luat-o  de  chiema  Atanasie,  ear’  pe  cel  mai  tinăr
        sărmana  fiinţă  şi-a  contras  o  straşnică   braţ,  şi  am  mers  înainte;  dar’  tocmai  Ioan.  Ei  locuiau  pe  un  deal  de  lângă
        răceală.  Aceasta  a  trecut  în  aprindere   când  am  păşit  între  uşciorii  uşei,  am  oraş  şi  să  hrăniau  cu  ceea-ce le dădeau
        de  plămâni  şi  fata  a  murit.            simţit  o  lacrimă  ferbinte  picând  din  oamenii.  Vieaţa  şi-o  petreceau  fraţii  cu
             „Eu  am  fost  foarte  mişcat  prin  ochii  săi. Aceasta  m’a  pătruns  la  inimă,  muncă,  nu  pentru  sine,  pentru  săraci
        moartea  ei;  dar’  totuşi  şi  după  aceea  şi  am  întors  cârciumei spatele.  Aceasta  munceau  ei.  Se  duceau  la  oameni,  cari
   1   2   3   4   5   6   7   8