Page 1 - Bunul_Econom_1905_09

Anal VI, Orăştie (Szâszvâros), 12 Martie n. 1905. Nr. 9

REVISTA PENTRU AGRICULTURA, INDUSTRIE ŞI C0MERC1U

ORGAN AL: „Repiimii Economice din Orăştie" şi „Renninnii române de agricnltară din comitatul Sibiinlui“.

A B O N A M E N T E : A P A R E : I N S E R Ţ I U N I :
Pe an 4 coroane (2 fl.); jumătate an 2 cor. (1 fl.) se socotesc după tarifă, cu p r e ţ u r i m o d e r a t e
Pentru R o m â n i a şi străinătate 15 lei pe an. În flecare Duminecă. Abonamentele şt inserţiunile se plătesc înainte.

Nenumărate şi foarte diferite sunt pentru hrana vieţii dela clasa cea mai
M U N C A carierele omenirei şi mijloacele de traiu de jos a poporului, dela muncitorul
CA FACTOR DE PORGRES şi de existenţă. Dumnezeu când l’a dat de pământ, dela ţăran, căci el este
— •*— » — pe Adam afară din raiu l’a amendat talpa ţârei.
«Munca serioasă înavuţeşte a ţă­ cu muuca zilnică zicându-i: Munceşte Dacă toţi, afară de lucrătorul de
ranului casă« Eruditul Aurelian, minis­ şi-ţi agoniseşte pânea de toate zilele. pâment, îşi îndeplinesc ori nu cu scum­
trul ţărei Româneşti de industrie Ia Ocupaţiunile oamenilor sunt diverse, de pătate lucrurile lor, mai puţin, puţin,
toate intreprinderile de meserii şi la multe-ori munca mai grea nu este răs­ sau în unele caşuri mai de loc, nu
Înfiinţare de şcoli de meserii, exprima plătită şi din contră cea mai uşoară sufere omenimea? Dacă însă economii
cu entusiasm cuvintele: «PJugăria este ese la valoare, este mai remunerată. nu pot sau nu voesc să-şi îndeplinească
pentru economul de pământ isvor ne- Sunt în lume însă şi indivizi de la timp lucrarea lor economică 'nu vor
secaver de avuţie şi meseria bine pur­ aceia, cari favoriţi de călăuzul sorţei, suferi numai ei, ci şi cei ce trăesc
tată este pentru industriaş şi meseriaş pentru o mică şi puţină muncă se bu­ împrejurul lor şi din rodul sudoarei lor.
plug de aur, ambele sunt şi fonduri cură de mare dobândă, îşi iau o răs­ In timpurile mai vechi, ba şi în
nepreţuibile, ce dau omului sănătate şi ‘ plată însutită operei lor. timpurile Românilor unii domni şi di-
viaţă, ear unei naţiuni îi ofere avuţii Fie răsplătită fie şi chiar nerăsplă- regători pentru de a-şi câştiga pânea
abundante, care binecultivate înalţă pe tîtă munca omului, totuşi îi serveşte de toate zilele trebuiau să ţină de
un popor şi-l aduce la demnitatea, sa spre cinste şi onoare, dac^-’şi termină coarnele plugului. — Cincinatus a fost
naţională*. cu dragoste cu zel şi cu bunăvoinţă chemat din câmp dela coarnele plugu­
Pe lângă aceste mai contribue ca lucrul şi serviţul la care s’a pus. lui şi fu ales consul la Roma;
motoare, elemente vitale şi factori si­ Din contră este ruşine şi păcat, In vechime era aşa, căci slujbele
guri de progres: stăruinţa, cultura şi pentru fiecare om, dacă nu-şi îndepli­ şi ocupaţiunile oamenilor nu erau • aşa
ştiinţa. Eu de astâdată mă voiu ocupa neşte cu scumpătate şi acurateţă lucru de multe şi diferite ca în ziua de astăzi,
de factorele esenţial al m uncei oneste şi slujba, după care el trăeşte şi câş­ când invenţiunije să întrec zi de zi şt
şi neprihănite. Să lucrăm în toate di­ tigă existenţa sa şi a familiei. necesităţile cresc zilnic. — Fabricile să
recţiunile noastre cu dragă inimă şi Toţi diregâtorii dela ministru până sporesc ca furnicile.
sporul va fi sigur, briliantul. îl vom afla la straja câsii satului, şi neguţătorii şi In timpul de faţă diregâtorii şi
în munca cinstită omnilaterală. meşteşugarii aşteaptă cele mai necesare funcţionarii îşi văd numai de lucrările

acum iarna, decât să mă plimb când la d-ta — Par’că noi,—= ăştia cari ne plimbăm
F O I T A când la altul, că doar mi-o fi de ajuns cât — n’avem ce ne trebue moş George? atât
muncesc t atâ vericica pe cel câmp. doar, c’o ducem mai sgâriat cu porumbul
— Iaca, zău, eu nu sunt de părerea şi cu nutreţul de vite, dar asta nu face ni­
d-tale, moş George, ca să-mi fac de lucru mic. că uite, aşteptăm din zi în zi să ne dea
•
şi iarna, că doar n’o să trăim cât lumea. stăpânirea, căci ne-a trecut pe o listă la
— Noroc, noroc, moş George, ce mai Apoi, de părerea asta sunt mai toţi din sat; primărie. Până atunci însă, am să te rog
faci, cum te mai lauzi? nu vezi d-ta cum cei mai mulţi ne adunăm ceva, Moş George : să mă împrumuţi cu un
Noroc să ne dea Dumnezeu Ia toţi, când la răspântia din' deal, când la vre-una sac, doi de porumb, că zău — dacă mă
nepoate Vasile, uite ce fac, mă robotesc din cârcime, şi stăm de vorbă şi ne poves­ crezi, — pentru mâine n’am mălaiu.
p’aci prin prejurul casei, ba că îngrijesc de tim la verzi şi uscate; ba, ceva mai mult — Hei, dragă nepoate, acum te prin-
âle vite, ba că pe apucate mai împletesc colo Ia cârcimâ se mai găseşte câte unul seiu de limbă; zise-şi că ai tot ce-ţi trebue;
nişte coşuri (târne), şi multe altele de ale mai blagoslovit care face cinste cu câte un ce fel de avut e ista, când îm i spnt că mâine
gospodăriei, căci de, noi cu breasla plugăriei, rachiaş şi, azi aşa, mâine aşa, până ne po­ n’o s i ai mălai şi că aştepţi si-ţi dea stă­
iarna ce ma< stăm pe lângă casă, căci vara menim că a trecut iarna. pânirea porumb şi nutreţ?
ne ţinem de treabă pe âle ogoare. —• Aşa va fi, nepoate Vasile, fiecare Asta-i asta, moş Georgel? apoi, d-ta
— Dar d-ta, nepoate Vasile, încotr’o face cum îl duce capul; eu unul m’am de­ par’că nu ştii că astâvară nu s’a făcut . n ici.
ai pornit-o? prins să mi gcsesc şi earna de lucru şi, — porumb nici nutreţ!?
Nicăeii in altă parte, decât până aci slavă Domnului — sunt folosit, am tot ce-mi — Ştiu prea bine, dragul meu, că doar fs
la d-ta, moş George; altă treabă mai n’am trebue. şi eu pe lume, dar mai ştiu că acum uti an a i