Page 1 - Bunul_Econom_1905_43

Anul VI. Orăstie (SzAszvăros), 5 Noemvrie n. 1905 Nr. 43

REY1STÂ PENTRU AGRICULTURA, INDUSTRIE ŞI C0MERC1U

0R6ÂN AL: „Reuniunii Economice din Orăştie“ şi „Rendinnii române de agricnltnră din comitatul Sibiinlui“

ABONAMENTE: A P A R E : INSERTIUNI: '
Pe an 4 coroane (2 fl.); jumătate an 2 cor. (1 fi.) x se socotesc după tarifă) cu preţuri mode r a
Pentru R om ânia şi străinătate 15 lei pe an. In flecare Duminecă. Abonamentele - şi mserţiimile se plătesc înainte.

Introducere europeni trebue inarmaţi cu astfel de mijloace cari alină numai pe un timp
arme potrivite, cari să le dea posibili­ suferinţa. Alţii recomandă într’ade-
la tracta tu l p ractic d esp re în fiin ţarea tatea de a ţinea pept cu duşmanul pu­ văr mijloace radicale de lecuire, dar
si fu n etiu n ea însoţirilor' ag rieo le ternic al concurenţei , pe aceştia nu-i bagă nimeni în seamă,
Şi dacă observatorul a cercetat asupra acestor idei de reformă să face
odată o bursă de .bucate, atunci a haz, ori să combat sub pretextul că ar
Cine a urmărit odată cu băgare
putut vedea, cum sburau cantităţile însemna »lăcomia agricoltorilor®. Nui
de seamă mişcarea economică dintr’un de lipsă nici o reformă zic cei mai
port măre european, acela nu a trebuit de cereale, de erau încă pe câmp ori mulţi, dacă se dă unul peste cap, vin
şă fie statisticeari, pentru ca să înţeleagă deja secerate, în formă de depeşe din
locurile de producţiune transatlantice la alţi zece sănătoşi în locul lui şi agri­
fenomenele colosale ce să desvălesc 'în cultura va continua a exista. Curat
faţa ochilor săi. Când stă aici la mar­ noi, şi cam să decidea' şoartea econo­
milor producători prin şlusuri con­ vorba aceea, că soarele n’ar fi de lipsă,
ginea continentului a uitat demult de
duse de tot felul de interese, numai deoarece noaptea nu luminează şi ziua
micile lupte/economice ale patriei sale, şi aşa e lumină-.
şi a învăţat a cunoaşte un simţ de răs­ de ale acelora nu, cari departe de acest
locaş, să străduiau să stoarcă pământului
pundere * european® şi de teamă. Faţă în sudoarea feţei lor, pânea cea de toate In vremea aceea, când să aclama
de mizeria îngrozitoare de pe bordurile zilele. emanciparea ţăranilor din iobăgia feu­
vapoarelor de emigranţi şi faţă de uriaşele dală când preţul bucatelor se urcase,
corăbii ce sosesc., ai de ai, şi din a că­ Şi dacă s’a , luat odată prin holdele când cultura agronomică începuse să se
ror trup să scot neîntrerupt cantităţi cari să coceau în arşiţa soarelui, şi apoi întinzăj când îi ara dat fiecărui ţăran sâ
enorme de bucate^ cari trec în ;magazine, mai târziu ş-a luat osteneala să răsfo­ se ridice şi să dea înainte prin hărnicie,
ori să descarcă în vapoare şi şlepuri iască şi, cârtea fondaară, a putut să când tehnica culturii1 pământului înce-
cari se duc pe rîuri în sus, ori trec facă adesea descoperirea, că pe foaia pusâ să se perfecţioneze întru câtva, când
direct în vagoane pentru ca să înunde de sarcini erau însemnate cifre din care sâ urcăse productivitatea pământului, cu
Europa întreagă, ajungi la convingerea, să putea deduce cu siguranţă momen­ un cuvânt, când puterea politicei eco­
că, cu toate că desfăşurarea acestor tul când ţăranul proprietar, oare nu mai nomice liberale sârba triumfuri, atunci
operaţiuni pare aşa de pacinică, trebue era alta decât un muncitor rău plătit, puţini au fos aceia cari să-şi ridice
să se desfâşure aici un amar răsboi va fi alungat de pe moşia moştenită vocea şi să spună că emanciparea ţăra­
între continent şi continent, care nu e dela părinţi, de creditorul hypotecar. nului ar fi numai jumătate de lucru şi
nădejde că va apune vr’odată. Pacea în Mulţi doftori vreau să lecuiască împreunată cu cele mai mari primejdii,
lumea vieţii economice înseamnă stag­ agricultura care sufere vădit. Unii să dacă nu s’ar perfecţiona în acelaş ii mp
nare, de o desarmare nu va putea fi mulţâmesc să facă Imputarea, că ea dreptul agrar, ca îrtregire positivâ a
vorba nici-odâtă ci din contră, economii ar fi devină că e bolnavă. Alţii prescriu acestei reforme.

serva, care face sarea aplicabilă în toată lu­ tru că ea conţine în prima linie aceste săruri;
F o i t a
mea la sărarea alimentelor. şi tocmai în localităţile, unde se sară multă
Cu toate acestea nu trebue să conzi- carne şi mulţi peşti, adecă la ţârmurii mării,
5AUEA e« MIJLOC DE HRANA
j de direct. Arsenie Vlaicu derâm ca necurăţenii toate celelalte părţi este lumea mai avizată la sarea de mare.
constitutive ale sării, deoarece sărurile amare Efectul, ce-l are sarea asupra cărnii, — adecă
(Urmare şi fine) că ’i suge apa — este produs şi promovat
clorura de magneziu şi suflatul de magnezie
Asupra valorii sării spuue Th. Dietrich dau sării unele însuşiri, cari o fac, după pă­ probabil de clorura de magnez u, care are
următoarele: rerea unora, mai plăcută şi mai acomodată însuşirea de a suge foarte multă apă din ju­
„Netăgăduit valoarea sării depipde fn la anumite scopuri. Aceste ramuri pămân- rul ei.
prima linie dela conţinutul de * clorură de toase amare ii dau un gust aspru, amar să­ Celelalte părţi constitutive ale sării din
natriu, care posede parte singură, parte In rat, aşa numita tărie. Această sare se zice comerciu, sulfatul de natriu, care are un gust
prima linie proprietăţile, pentru cari este că convine foarte bine mai cu seamă la să­ răcoritoriu slab amăritl-sârat, şi sulfatul de
preţuită sarea. Clorura de natriu are gust rarea alimentelor; cel puţin experienţa de calce, care are gust slab, fad şi pâmîntos,
moale, curat de sare, care este sării cu ât&t toate zilele confirmă acest fapt şi mai ales n’au nici o valoare. Amestecul celei din urmă,
mai mult propriu, cu cât conţine ea mai pu­ d. e. la sarea portugeză de St. Ubes, cu cârc ca şi al părţilor insolubile şi a apei, poate
ţine corpuri străine; ea dă sări importanţa, se sară peştii şi carnea. Că în faptă aceste fi considerat ca balast mai mult sau mai pu­
ce o are prin influinţa fisiologică, prin par­ săruri pâmântoase amari măresc proprietatea ţin inevitabil, care reduce valoarea sării în
ticiparea la procesul de nutrireva corpului de coservare a sării comune, este mare* în­ măsnra, în care creşte acest conţinut.
animalic; ei îi datorim mai cu seamă pro­ trebare; poate că este numai o tradiţiune, Deosebirea în bunătatea sărurilor de
prietatea de a împedeca putrezirea şi a con­ care atribue sării de mare acest renume pen- stîncă sau de slatină — presupunând conţi-