Page 2 - Bunul_Econom_1905_48
P. 2

Pag.  2
                                                                 B UNUL  ECONOM
                                                                                                                                   Nr.  48
           purile  prevăzute  în  §.  12  din  statute:   mai  căznească  atâta  cu  îngrijirea stupi­
           a)  a  lăţi  ecnomiă  raţiopaţă  şi  industria   lor,  prin  scorburile  arborilor.   •  păşune  destulă  de  primăvara începând,
           difi ‘patrie;  .b):Jk  valoriza  producte  eco­  ;   Astăzi  însă  şesurile cele estinse mai   până  toamna  târziu,  aşa  că  stuparii  de
          nomice  şi  industriale  din  patrie;, c)  a   -toate  sunt  brăzdate  de plug şi  cultivate   atunci  ziceau  în  neştiiriţa  lor,  că  »cu
          încuragiă  tal&fite  spre:’  orj-Ce  lucrare   cu  bucate,  iar  vacile  cu  lapte  se ţin  pe   cât  te  îngrijeşti  mai  puţin  de  stupi,  cu
          inteligentă  practică;  a  cultiva  spiritul   unele  locuri şi peste' vaiă în  grajd, unde;   atâta  le  umblă  lor  mai ' bine:«  Astăzi
          de  economizare  şi  viaţa  morală  de  ce­  se nutresc cu plante  de  nutreţ.  Mierea   însă  sau  schimbat  timpurile  şi  împre­
          tăţean;  spiritul  de  liberă  iniţiativa  şi:   nu  se  mai  poate  afla  prin  scorburile   jurările  şi  se  poate  zice  întprs:  » dacă
          întreprindere  individuală;  spiritul  de   arborilor  de  pădure* decât ca  o raritate,   nu  te  îngrijeşti  de  albine,* nici  lor  nu
          liberă  asociare  —  conduse  toate:  de    ci  omul,  dacă  vrea  se  aibă  miere,  tre­  le  merge  bine)*.  Pe  lângă  toate acestea
          o  parte  a  fondului  de  rezervă  pentru   buie  se  sufere  şi  împunsăturile  albine­  astăzi  şe  produce  maix  multă  miere,  ca
          ă  da  poporului  şi  meseriaşilor directive   lor  şi  astfel  trebuie  să  se ocupe  mai eu   mai -de mult, pentru-că cunoştinţele  câş­
                                                                                                 tigate  despre  viaţa  albinelqr  şi  înteli-
          industriale  şi  economice  potrivit  alese   deadinsul  şi  cu  îngrijirea  lor.      ginţa  stuparilor,  pot  suplini' aceea,  ce
          şi  întogmiri  sau  mijloace  practice,  cari
          aduc  de  o  parte venite  fonduli,  de alta     Stupăritul  a  fost  cultivat  din  tim­  natura  nu  mai  ofereşte din  belşug, pre­
          nutresc  productivitatea  ori  valorizarea   purile  cele  mâi  vechi.  Dar ca mai toate   cum  şi  aceea,  ce  celor  vechi  le  era
                                                                                                 ascuns.
          productelor  din  patrie  —  avându-se  în   lucrurile  omeneşti,  aşa  şi  acela  s’a  tot
          vedere  scopul:  a  produce  bunăstare  şi   perfecţionat, până când a ajuns în starea,     Cele  mai  bune  recolte  de  miere
          mulţumire  între  cetăţeni.                în  cărei  vedem  astăzi.  La început după   le  dă  astăzi  stupăritul  din  coşniţele
                                                     cum  am  văzut  mai  sus,  nitne  nu  se    mobile  sau  raţionale.  Cu  cele  de  nuele
               »Industria«  va  fi institutul  de  bani                                          nu  se  mai  plăteşte,  ca  se  te  ocupi.  7
          cel  mai  eftin  în  Deva  şi  jur,  prin  ce   ocupă  în  adin.s  cu  el,  ci  oamenii  când   Aceasta  ar  trebui  să  şi-o  însămneze
          poporul  mult  va'fi ajutat.  După şedinţă   aveau  lipsă,  adunau mierea de prin scor­  fiecare  stupar  începător.  Unii  dintre
         a  urmat  prânz  comun  în  restaurantul    burile  arborilor.  Mai  târziu  s’au  învăţat   aceştia  sunt  de  părere,  că  stupăritul să
          »Hungaria«,  cu  care  prilej  s’au  deslăn-   şi  au  prins  albinele  de  prin  scorburi,   se  înceapă’  în  coşniţele  de nuele şi dela  •
         ţuit  o  schimbare de idei  sănătoase mult   înfundându-le  în  coşniţe  de  nuele,  iar   acestea  să  se  treacă  apoi la cele mobile
         promiţătoare.  Dumnezeu  ne  ajute  şi      când  le  trebuia  miere,  le afuma  şi  uci­  sau mişcătoare. Părerea aceasta însă este
         mai  departe!                               dea.  Dar  astăzi  cu  coşniţele  cele nouă,
                                                     nu  mai  trebuie  să  ucidem  albinele,  ca   greşită!  Pentru-că  firme  nu  se  apucă
                                                     se  le  luăm  mierea,  pentru  că  aceea  se   se-şi  facă  mai  , întâiu  un  vestmânt  de
                                                     poate  lua  şi Ţâră  uciderea  lor.        modă  veche.  Pentru-ce  dar'se  începi
                                                                                                un  lucru,  pe  care  şti,  că  curând  după
                                                          Dacă  e  ca  stupăritul  să  se  poarte   aceea  eşti  silit  a-1  părăsi?
                                                    nu  numai  pentru  plăcere,  ci  şi  pentru     v
                                                    oare-care  câştig,  atunci  nu  rhai  trebuie
                             I.                     purtat după metodul strămoşilor, pentru-          e  0  M  (1 j l  i e   A  Ţ  I  U,N  I
              In  timpurile  mai  vechi  ţara  noas­  că astăzi recerinţele  de  producţiune sunt                 Dela
         tră  se  numea  un  adevărat  Canaan,      cu' totul  altele,  ca  cum  au  fost  mai   „Reiminnea de agiculturâ din c. Timiş1*.
         petru-câ  după-cum  se  zicea  p’atunci,   înainte.  Mai  demult,  pe  când  pădurile
         aici  curgeau laptele  şi mierea de-a gata.   erau  pline  cu  tot  felul  dfe  arbori  buni,   '^i^uneă'>pentrtk’etUtur^piatiteli>ri
         Si  nu  fără  oare-care  cauză  se  zicea  pentru  ştrânsul  de  ceară  şi  miere,  iar   Secţiunea  de  specialitate pentru cultura
         t
        aceasta!  Pentru-că  laptele  curgea  cu    câmpurile  cu  tot  felul  de  flori  şi  buru-   plantelor  a  »Reuniunei  de  agricultură
        belşug  din  ugerul,  vacilor,  cari  aveau   eni,  arareori  întră vre o pauză  oare-care   din  comitatul  Timiş«  a  ţinut  în  27.
        păşuni  mănoase  pe  şesurile cele extinse   în  producţiunea  de  miere.              Noemvrie  a.  c.  în Timişoara în sala reu­
        iar  mierea  o  aflau  ramenii  fără  să  se     In  timpurile  acelea  albinele  aveau  niune!  sub  presidiul  preşedintelui  sec-


           Un  vultur  măreţ  ce  ’ntinde             Tristă-i  Mănăstirea  Putnei,            •  Jalnic  apele  1-or  plânge;
              Aripele,  —-  şi-adumbreşte                Porţile-i  deschise aşteaptă   ,           Şi  zădarnic,  multă  vreme
                                                      Strălucit  convoi u  ce  vine               Din  adânc  de  văi  pierdute
           Toată  Ţara  Muntenească
             Şi  Moldova  şi  Ardealul..,                Şi  spre  ele  ’ncet  să  ’ndreaptă,       Triste  buciume-or  să-l  cheme...
           Vai!  dar  noapte  şi  mai  oarbă          Este  Ştefan.  Azi  străbate
             îşi  aruncă  ’n  urmă-i  valul!                                                      Insă  când  suna-va  ceasul
                                                         Cel  din  urmă  drum  prin  Ţară,          De  dreptate  pentu  ţară,
           Dintr’odatâ,  făr’  de  veste*             Dar  pe  unde  trece-acuma                  Din  mormântu-i  va  străbate
         ,   Faţa  iar  i  se  ’nsenină:                Iri  măreaţa  zi  de  vară,               ;  Vârful  săbiei  de  pară...
         1  Pâcla  grea  deschide  iarăşi
             Gene-albastre  de  lumină.               Plânge  dealul,  plânge  valea,   ;         Si  va  fi.  războiul-mare
                                                        Plâng  pădurile  bătrâne                    Intre  neamurile  toate;
          Pe  câmpia  dunăreană                       Şi  norodu  ’n  hohot  plânge :
             Vede  oşti  române  ’n  zare;              „Cui  ne  laşi  pe  noi,  stăpâne11.?    Caii  în  potop  de  sânge
          Mândru  prinţ* din  ţari  străine                                                         Pân’  la  coame  or  să  ’fioate...
             Merge  ’n  fruntea  lor  călare. .                    Epilog.                       Peste  noi  atunci  pluti-va      \
          Cântece  de  biruinţă                       Patru  veacuri  de  durere                    Duhul  lui  Ştefan-cel-Mare  —
             Cresc  şi  ymplu  tot  văzduhul,  —»       Au trecut, — şi ’n noapte-adâncâ         Şi  vom  rumpe  orice  lanţuri,-
          ...Şi  zâmbind,  cu  pacea  ’n  suflet,    Doarme  Ştefan,  dar  şi  astăzi               Vom  sfărma  ori  ce  hotare!
            Ştefan-Vodă’şi  dete  duhul!...             Neamu  ’ntreg  îl  plânge  încă.
                           V.
          Dar  cu  dangăt  plin  de  jale            Şi-l  vor  plânge  codrii  vecinie
            Mii  de  clopote  dau  veste:               Fermătând  duios  din  ramuri,
          „Ştefan-Vodă  al  Moldovei,                Cât  vom  fi  ’n  cuprinsul  nostru
            Ştefan-Vodă  nu  mai  este!;‘               Tot  iloţi  ai  altor  neamuri !
   1   2   3   4   5   6   7