Page 2 - Bunul_Econom_1906_07

Pag. 2 B U N U L ECONOM Nr. 7

Ţinerea şi îngrijirea vitelor/) Pentru nutreţ peste vară încă ne mai bine vitele aţâţ iarna, cât şi vara' <
putem îngriji uşor. Vom avea deci vite mai frumoase, ma1
Cum şi vara sâ mai dăm vitelor de preţ ca mai nainte, fără ca să fi
Ce fel de Mtreţnrl să. se sainene în arătări?/
nutreţ, apoi ce şă facem cu păşunile? sporit cheltuiala ţinerii lot în aceeaşi
Pentru nutreţul de iarnă, care face Dacă aveţi păşuni bune şi grase măsură. Dar’ sporul în nutreţ nu este
ţăranului mai multe griji, să samănă trimiteţi vitele ăcolo sâ le pască, căci numai fe ceea-ce priveşte bunătatea lui,
napi ori sfecle, iar’ pentru nutreţ de nicăiri nu-i prieşte vitei mai bine ca în ci şi în ceea-ce priveşte mulţimea lui.
vară trifoiu. păşuni bune. Dacă însă nu aveţi ase­ Şi astfel nu numai că putem hrăni vi­
Napii sunt un nutreţ, pe care vi­ menea păşuni, nu mai trimiteţi vitele tele noastre mai bine, dar’ putem ţinea
tele, mai ales cele cornute, îl mân că pe coaste sterpe şi pe ogoare ca să mai multe vite ca 'nainte, pe care de
foarte bucuros. Dacă s’a gunoit locul rabde foame cât e ziua, ci le ţineţi asemenea le hrănim mai bine. Aceste
bine şi napii au fost des săpaţi, ducem acasă pentru ca să aveţi un folos după vite mai multe şi mai bine nutrite dau
toamna de pe loc multă povară de vitele ce le ţineţi. Un dărab mic de gunoiu mai mult. Prisosul de gunoi^
napi acasă. Pe un loc de 6 ferdele loc sămănat cu trifoiu vă dă cu mult îl cărăm pe livezi şi îmbunătăţim astte
(6—700 stîngini pătraţi) să fac 200 mai mult nutreţ şi neasămănat mai fînaţele. Vom vedea deci mai mult şl
până la 250 măji vechi său 10 până bun decât poate să vă dea toate pă­ mai bun fîn ca mai înainte.
la 15 cară napi. Grijiţi la un loc adă­ şunile rele ale satului, Un loc de 6 Iată dar’ calea de a scăpa din pri­
postit şi scutiţi în contra gerului, napii ferdele (6—700 stîngini pătraţi) sămă­ mejdia de a ajunge la sărăcie.
să ţin bine până în Pâresemi (postul nat cu trifoin dă peste vară atâta nu­
Paştilor). treţ, încât nu pot să-’l mânce 5 capete
Iată dar’ putinţa a ţinea peste de vaci sau de boi. Şi ce nutreţ! Vi­ LECEA
iarnă cu puţin tîn şi cu vre-o 10—15 tele hrănite cu trifoiu să ţin aşa de
cară napi, multe vite şi a le hrăni bine. bine ca şi când le-ai fi dat grăunţe. DESPRE ECONOMIA şi POLIŢIA de CÂMP
Dacă un ţăran după finul cât îi Şi ce puţină cheltuială şi câtă (A rt. X II. d in 1894.) j'
avea nu putea ţinea decât două vaci muncă puţină avem cu trifoiul! . - • « — » - • ; •
şi şi pe acestea le scotea ca vai de Afară de preţul sămînţei nu să (Urmare şi fine)
ele din iarnă, avînd un petec de loc cheltuieşte nici un ban. Primăvara tim­ §. 112 Pentru pagubele causate din
sâmănat cu napi poate să ţină trei, puriu, pe când n’a dat iarba pe livezi, partea membrilor de familie, a indivi­
dacă nu patru vaci, fără ca să cum trifoiul creşte repede. In doauă săptă­ zilor cari stau sub tutorat sau sub cu-,
pere nutreţuri şi fără ca să aibă moşie mâni e de coasă. Cosim în fiecare zi ratelă, respunderea o poartă capii de
mai multă ca mai nainte. Iar’ vacile lui, atât cât pot mânca vitele într’o zi, şi familie, tutorii sau curatorii; pentru pă­
ţinute peste rarnă cu firi şi napi, pot fi când am ajuns la capătul locului cu gubite causaţe pentru slugile cuiva res­
primăvara ca şi când atunci ar fi venit coasa, trifoiul a crescut în arma cosa-, punderea o poartă stăpânul, lor, — de
dela păşunea din munte. cumva aceştia au negles supjfaveghiarea 1
ciului astfel, încât poate începe cu coasa
Da oierul, care ţine peste iarnă iar’ din cap. Aş» ţin loc cu trifoiu este la care sunt obligaţi.
o miie şi mai bine de oi ? Câţi bani ca o comoară, tot scoţi şi nu mai is­ Stăpânul slugilor are drept de re­
rămân necheltuiţi pentru fîn şi otavă prăveşti. Dacă locul este în putere şi gres faţă de slugile sale.
primăvara, când începe fătatul şi câmpii bine lucrat, să pot lua într’o vară şi Pentru daunele causate prin vite,
gem încă de zăpadă, dacă oierul a în­ patru rînduri de cosituri. respunderea cade asupra stăpânului (gaz­
ceput de cu bună vreme a da oilor Deci putem cunoaşte uşor, că să- dei lor.)
napi şi finul i-a rămas nemâncat!
mănând trifoiu ca nutreţ pentru vară §. 113 Dreptul de a cere despă- \
Pentru prăsila napilor avem noi şi napi pentru iarnă, avem doauă mij­ gubire de ţârînă se prescrie (perde) In
prea destulă moşie la şes şi la deal. loace bune şi ieftine pentru a spori în restimp de şaşă luni, computându-se tim­
Braţe de lucru încă uvem destule. mare măsură nutreţul pe aceeaşi mo­ pul dela ziua comiterii (întâmplării) pa­
*) Cumpăraţi şi cetiţi «Ţinerea şi îngrijirea şie, care o avem azi. gubei. Ear cu privire la despăgubirea
vitelor de Eugen Brote, costă numai 12 creţari si să / Sporind nutreţul putem să hrănim statoritâ deja în sentenţă, timpul de
poate procura la toate librăriile.

^ F O I Ţ A ^ Mai nu vrea, şi mai să lasă. par’că să îngrăşiau de Ie vedeai cu ochit, aşa
Capul ei mi-1 pun pe umăr, era de bună la gust. Intre oi, mocanul a fost
Pun pe ochii ’nchişi, pe gură, avut o oaie Căreia ’i-a venit să fete taman
Sărutări fără de număr.
P 0 E S I E I N E D I T Ă • • . într’o pădure şi a fătat într'un bordeiu pă­
Şi la piept o strîng şi-o leagăn, răsit ce să afla acolea Ia marginea luminişu­
de M. Eminescu.
Răsuflarea-mi să sfârseste. lui. Şi a fătat două meluştîe, şi uneia i-a zis
O întreb de-i dulce astfel, Stăneuţa iar’ alteia Mierluţa, că era oaia năz­
Ea mergea acuma 'h codru, O întreb de mă iubeşte ?
Şi mă iau tiptil pe urmă; drăvană, vezi dumneata;
Când ajung cu ea alături, Ear’ ea ochii şi-i deschide, Oaia de dragul lor si de frica lupu­
Simt suflarea-mi că sâ curmă. Ochii mari şi plutitori: lui ori a altor lighioane, cum lea născut
*Tu-mi eşti drag şi-mi placi, dar’ numai a încuiat uşa bordeului şi plecat să pascâa,
Mai răsuflu înc’odată, »Esti obraznic uneori.»
Zic 0 vorbă, ea tresare » ca să aibă lapte să le dea, şi le-a zis:
Şi să uită ’ntr’altă parte, — Mieluşelele mele, eu plec după mân­
$i răspuns de loc nu are. care; ypi să nu deschideţi până n’aţi auzi gla­
/ § tA a « « ţ« i ş i I t i a r l e ţ a .
Dar* mereu de ea m’apropiu sul meu că zic:
Şi-i vorbesc cu dulce sfaturi, — «Stăncuţă, Mierluţă, deschideţi uşa, că
Ea să apără c’o mână. A fost odată ca nici odată, că de n’ar vine maica înţucâlată, îmbucălată, Cu doi foi
Dar’ să uită tot în laturii fi nu s’ar povesti şi nici eu n’aş avea de unde de lapţi daţi pe spaţii*
şti; a fost un mocan de avea oi, şi ăst mo­ Mieluşelele au ascultaţ, şi oaia s’a dus la
Si pe talie-i pun braţul,
Ea şi fuge, va să scape, — can s’a dus într’o zi cu ele într’o pădure, că treaba ei. Le-a mers lor bine aşa mai multe
Dar’ o ţin mereu spre mine, era, la un luminiş nişte iarbă de-’ţi era dragă zile, până a mirosit lupul că e lucru bun
Mai aproape, mai aproape. lumea să te uiţi la ea, şi când păşteau: oile pentru el în bordeiu şi a vrut să între să mânce