Page 1 - Bunul_Econom_1906_08
P. 1

Anal  VII.                           Orăştie  (Szâszvâros),  4   Martie  n.  1906.                             /    Nr.  8














                  REVISTA  PENTRU  AGRICULTURA,  INDUSTRIE  ŞI  COMERCIU

      ORGAN  AL:  „Reuniunii  Economice  din  Oriştie"  şi  „Reuniunii  române de  agricultură din comitatul  Sibiiului“


                   A B O N A M E N T E :                         A P A R E :                               I N S E R Ţ I U N I :
      Pe  an  4  coroane  (2  fi.);  jumătate  an  2  cor.  (1  fl.)                         se  socotesc  după  tarifă,  cu  p r e ţ u r i  m o d e r a t e
        Pentru  R o m â n i a  şi  străinătate  10  lei  pe  an.  în  flecare  Duminecă.      '  ■  Abonamentele  st  inserţiuuile  se  plătesc  înainte.


                                                       Se  zice  că  unde  sunt  bani,  acolo   dau  nimănui  împrumut,  deoare ce  să
            Caiinl (misei).                       e  şi  grijă  multă,  dar  unde  nu  sunt   tem,  că  nu’i  vor  mai  putea  scoate,  de
                                                                                             altă  parte  mai  sunt  între  noi  şi  oameni
                                                  bani,  acolo  sunt  99  de  griji. Omul  fără
                                                  bani  e  ca  orbul,  care  tot  pipăie,  până   lipsiţi,  cari  ar  împrumuta  bani  şi  n’au
                                                  când  poate  afla  lucrul  dorit.  Aşa  tre­  de  unde.  Haideţi  cu  toţii  să  facem  o
           Mai  înainte  de  asta  cu  2 0 —30  de   buie  să  tot  pipăe  şi  omul,  care  vrea să   tovărăşie  puternică  şi  cei-ce  au  bani  să
      ani,  erau  mai  puţini  bani  între  oameni,   ajungă  la  bani.  Dar  astăzi  sunt  foarte   ni-’i  dea  nouă  pe  lângă  oare-care  do­
      ca  astăzi  şi  totuşi  nu  să  simţea  lipsa   rari  cazurile  acelea,  în  cari  poate  să   bândă  mai  mică,  iar’  noi  să-’i  dăm  celor
      lor  aşa  ca  acum;  nu  să  simţea  lipsa lor   ajungă  cineva  la  bani  fără  de  scrisoare.   lipsiţi  pe  lângă  ceva dobândă  mai  mare«-
      asa  fiind  că  cei  de atunci  nu  aveau atâ-  Păţania  i-a  învăţat  pe  cei  mai mulţi ca :
        j                                                                                      (Va  urma)            lo a n   G eoryeşcu
      tea  trebuinţe,  ca  noi  cei  de  astăzi,  iar’   »c’o  mână  să  dea,  cu  alta să  ia«.
      de  cumva  aveau  câte  o  trebuinţă  mai        Dar  cum  mai  înainte  mai  numai
      înteţită,  odată  alergau  la  cei  mai  de   neguţătorii  aveau  bani  de  dat  împru­    Ţinerea  şi  îngrijirea  vitelor/)
      aproape  ai  lor,  cari  îi  împrumutau  cu   mut,  ei  se  pricepeau  foarte  bine  şi  la
      suma  de  lipsă  fără  de  nici  o  scrisoare   stringerea  de  dobândă  după  aceia.  Do­  Ce  grije  să  mai dăm vitelor dacă
      sau  martor.                                bânda  aceea  era  upe-ori  tot  aşa  de       le  dăm  bine  de  mâncare?
           Dar  timpurile  acelea  de  odinioară   mare  ca  şi  capitalul  împrumutat.
      au  trecut!  lncrederei  de  mai  înainte,       »Iţi  dau  bani  cu  camătă«,  ziceau      Este  o  vorbă  veche,  înţeleaptă  şi
                                                 ei  omului ajuns  în  strâmtoare,«  »dacă-mi   adevărată,  care  zice  că  ochiul  stăpânu­
      i-a  urmat  astăzi  neîncrederea  şi  făţăr­
      nicia  Nu  să  mai  încred  astăzi  unii  al­  dai  5  cruceri  de  zlot  pe  lună,«  sau:   lui  îngraşă  vitele  De  obicei  ţăranul  nu
      tora,  nici  chiar  fraţii  între sine, de oare­  »îţi  dau  bucate,  dacă la  toamnă  pentru   ştie  da  vitei  altă  grijă,  decât  săi  pună
      ce  au  pâţit’o  cei  mai mulţi  cu  încrede­  o  măsură,  îmi  dai  două«,  iar’  dobânda   nutreţul  înainte,  aşa  precum  îl  are bun-
                                                 banilor  sau  bucatelor  se  puneau cu  pre­  râu,  mult-puţin.  Dacă  în  grajd  e  frig
      rea  lor  oaTbâ,  iar’  de  cumva  nu  au pă-
      ţit’o  cei  mai  mulţi  cu  încrederea  lor   ţul  lor  de  replătire  în  cambiu,  a  cărei  sau  cald;  dacă  vita  are aşternut  sau ba;
                                                 însămnătate  cei  mai  mulţi  nu  o  cunoş­  dacă  gunoiul  este  rânit  sau  nu;  dacă
      oarbă,  au  auzit  de  sigur  de  păţania  al­
      tora  şi  astfel apoi şi-au  băgat şi ei  mintea   teau,  până  când  venea sorocul de plată.  vita  este  plină  de  balegă  până  la  pîn-
     în  cap.                                         Cei  mai  nulţi  îşi  ziceau  în  aseme­  tece;  dacă  a  mâncat  şi  a  beut  destul
                                                 nea  cazuri:  »ce’-s  5  cruceri  de  zlot  pe  şi  la  vreme,  toate  acestea  sunt  lucruri
           Noi  cei  de  astăzi  avem  mai  multe
                                                 lună,  sau  două  măsuri  pentru  una  la  pe  care  ţăranul  de  obicei  nu  le  vede
      trebuinţe  măestrite  decât  fireşti!  Avem
                                                 toamnă ?«  Numai  când  venea  timpul de    şi  nu  le  simte.  Nu le vede şi  nu le simte
      trebuinţă  de  tot  felul  de  maşini  pentru   plată,  vedeau  şi  ei  că ce dobândă  mare   fiind-că  el  nu  ştie,  că  toate  aceştea  au
      economia  câmpului,  pe  când.  înăintaşii
                                                 trebuie  să  plătească  neguţătorului.  Ei,   şi  ele  partea  lor  mai mare sau mai  mică
      noştri  îşi  lucrau  toate  lucrurile  cu mâna
                                                 dar  atunci  era  prea  târziu  şi  trebuiau   la  frumseţa  vitelor  sale  şi  la  ieftinătatea
      lor.  Avem  trebuinţă de tot felul de haine,
                                                 să  plătească,  că  de  unde  nu,  cambiul   ţinerii  lor.
      ca  să  ne îmbrăcăm  cu  ele, pe când  înăin-
                                                 ajungea  în  mâna  »procatorului«.               Ţăranul  nu  ştie,  că  o  vită,  care
      taşilor  noştri  li-le  făceau  mai  pe  toate   Starea  aceasta  însă  n’a  putut  dăi­  stă  peste  iarnă  într’un  grajd,  prin  care
      femeile  şi  fetele  lor  în  sările  cele  lungi   nui  mult,  de  oare-ce  s’a  convins  şi  stă­  şuerâ  vîntul,  are  trebuinţă  de  nutreţ  în­
      de  iarnă.  Avem  trebuinţă  de  petreceri,
                                                 pânirea,  că  prea  mulţi  oameni  să  sără­  doit  mai  mult  ca  una  care  stă  într’un
      fumat,  beuturi  şi  alte  lucruri  fără  de
                                                 cesc.  De  aceia  s’a  adus  o  lege,  prin   grajd  cald.
      nici  un  rost,  pe  când  înăintaşii  noştri
                                                 care,  s’a  hotărît  ca  mai  mult  de  8  cr.   El  nu  ştie,  că mâncarea şi  beuturu
      îşi  petreceau  itimpul  mai  mult  în  cer­
                                                 de  zlot  pe  an,  adecă  8 %   cum  se  mai   date  cu  rânduială,  la  sorocul  lor,  nu­
      cul  economiei  de casă şi al  familiilor lor.  zice,  nimănui  să  nu-i  fie  îngăduit  de  a   tresc  vita  neasămănat  mai  Wne,  decât
           In  urma  atâtor  trebuinţe  este  prea   lua  dobândă  după  bani  daţi  împrumut,   acelaş  nutreţ  dat  fără  rânduială,  când
     firesc,  ca  şi  bani să  ne trebuie  mai  mulţi   Dar  vorba  să  fie!  Legea  a  rămas  lege,  îi  vine  omului  în  minte.  El  nu  ştie  că
     decât  acelora.  Dar  de  unde  să  avem    iar  cei  ce  dedeau  împrumuturi,  ştiau   vita  care  este  plină de necurăţenie, care
     noi  cei  de  astăzi  aţâţa  bani,  câte  tre­  cum  se  umble,  ca  să  nu  vie  în  ceartă   în  veci  să  ciorsăe  şi  să  scarpină,  care
     buinţe  avem,  pe  când  pământul  rămas    cu  aceea.                                 să  culcă  în  balegă  în loc  de  paie  zvîn-
     dela  cei  bătrâni,  nu  numai  că  n’a  mai     Văzând  o  parte  din  fruntaşii  no­  tate,  nu  poate  să  se  hrănească  şi  să  se
     crescut,  dar  chiar  a  mai  scăzut  prin   ştri,  că  nici  chiar  legea  nu  poate  ocroti   nutrească  în  toată  tigna.  La  o  vită
     deasa  înpărţir'e  şi  parţelare,  aşa  că  pe  în  de-ajuns  pe  omul sărac,  ca  să  nu  să   rău  îngrijită  şi  dacă  îi  dăm  destul  nu­
     cele  mai  multe  locuri  pe  moşia  aceea,   calicească  cu  totul  a  zis:  »Mâi  oameni   treţ,  ea  tot  slabă  şi  spîrlioasă  rămâne- *)
     pe  care  mai  de  mult  a  trăit  o  singură   buni!  Ian’  vedeţi,  între  noi  sunt  unii
                                                                                                 *)  Cumpăraţi  şi  cetiţi .Ţinerea  şi  îngrijirea vi­
     familie  astăzi  trebuie  să  trăiască  câte   oameni,  cari  au  bani  şi-’i  ţin  pe  fundul   telor  de  Eugen  Brote,  costă  numai  12  creţari  şi  sî
     două  şi  trei.                             lăzilor  de  să  mucezăsc  acolo  şi  nu-’i  poate  procura  lă  toate  librăriile.
   1   2   3   4   5   6