Page 1 - Bunul_Econom_1906_13
P. 1
A n a l V IZ. O r& ştie (S z& ezv& res), 8 A p r ilie n . 1 9 0 6 . N r. 13
REYISTA PENTRU AGRICULTURA, INDUSTRIE Şl COMERCIU
ORGAN AL: „Rennimiii Economice din Or&ştie '1 ;i „RemiBiii romine de agricultură din comitatul Sibiinlni"
A B O N A M E N T E : A P A R E : i IN S E R Ţ I U N I :
Pe an 4 coroane (2 fl.); jumătate an 2 cor. (1 fl.) ii se socotesc după tarifă, cu pr e ţ u r i m o d e r a t e
Pentru R o m â n i a şi străinătate 10 lei pe an. In flecare Duminecă. ii Abonamentele şt inserţiunile se plătesc înainte.
lor, plopilor ş. a. nu sunt acomodate Comunele şi ţinuturile lipsite de
pentru altceva. pomi şi păduri sunt lipsite de multe-ori
- R—>» - Pomăritul din punct de vedere şi de ploi, de oare-ce este constatat,
sanitar este de însămnat pentru aceea, că ploile mai cu cu seamă pe păduri
Pomăritul este de un folos nepre
pentru-că prin foile pomilor să prelucra să trag.
ţuit, atât ca ram lateral al economiei,
aerul aşa numit azot şi să preface în Afară de aceste, cine nu a văzut
cât şi ca un mijloc însămnat de sănă
oxigen sau aier neapărat de lipsă pen şi nu s’a convins încă şi despre aceea,
tate (higienă). Ca ram lateral economic,
tru răsuflarea oamenilor şi a animalelor! că cum stă de frumos şi ce gust plăcut
pomăritul este însămnat, pentru-că po
mii cu rădăcinile lor nu să nutresc din O comună sau ţinut, cu cât are estetic au casele, pieţele, uliţele, drumu
pătura aceea de pâm Yit, care e desti pomi, arbori şi păduri mai multe, cu rile şi râurile plantate cu pomi sau ar
nată culturei leg imilor sau bucatelor, atât este mai plăcut şi din punct de bori, unde cel ars de soare sau ostânit
ci din pâtura cea moartă, care nu poate vedere sanitar, şi din contră cu cât este de lucrul de peste zi îşi poate afla câ
fi folosită de acelea, iar’ ca mijloc de mai lipsit de acelea şi de alte verde teva minute sau oare de odihnă şi este
sănătate este de însămnat, pentru că ne ţuri, cu atât este mai neplăcut şi mai scutit totodată şi de aerul cel plin de
îmbunătăţeşte clima comunei şi a ţinu nesănătos. prav, ce să ridică în urma căruţelor şi
trăsurilor de pe uliţi şi drumuri.
tului, în care trăim, după cum vom ve Pomăritul, arborii jşi pădurile aduc
‘nwdţH—* *' * «Mor.» «»• .« - r , • ■
dea şi mai în josl un folos nepreţuit şi pentru economia Pomăritul mai este privit astăzi,
Pomăritul mai este însămnat şi câmpului şi anume: conservează timp chiar şi ca o cumpănă, cu care să poa^
pentru aceea, pentru că pe lângă poame, mai îndelungat umezala pământului, nu te măsura gradul de cultură şi civiliza-
ne mai dă şi lemne de foc şi pentru lasă să se surpe coastele şi pământul ţiune al popoarălor, de oare-ce s’a con-'
lucru. Apoi sunt ţinuturi, cari afară de cel rău din acelea pe locurile cele bune statat, că cu cât un popor stă pe o
pomărit nu sunt bune pentru alte cul şi roditoare, iar’ pe lângă aceste mai treaptă mai înaltă de cultură, cu atât
turi, sunt mai departe pământuri umede, adună şi multă roauă peşte noapte, aşa că preţuieşte el apoi mai tare şi cultura
mocirloase sau nâsipoase, cari afară de sămănăturile nu pot fi pârjolite pe timpul pomilor şi din contră: cu cât apela
cultura răchitelor, arinilor, sălcilor, acaţi- de secetă, ca pe unde acelea lipsesc. stă pa o treaptă mai de jos a culturei,
- ^ F O I T A f e - • N’avem oameni să ne batem Căci voiau doar’ să se bată
• - r ' ' ■ \ - • Să ne batem strălucit?!. . Numai nu ştiau cu cine.
• Să ne batem! Să plecăm, Au 'plecat. S’au dus, s’au dus
Jidanii la bătălie. • Că suntem voinici, acuma Când în jos şi când în sus,
• Tuturor, să Ie-arătăm!« Şi s’au dus, sau dus mereu
De demult, demult odată, * Până când, nu ştiu nici eu;
de pe când de-abia să ştie, • Să plecăm răspund cu toţi Căci precum ziceau chiar e i:
Să sculară toţi jidanii haidem zic într’un cuvânt, Poţi a merge ori cât vrei;
să se bată ’u bătălie, • S’arătăm, acuma lumii Că pe drum deacă păşeşti
— »Cum şi Neamţ şi Turc şi Ruşii, ce voinici jidanii sunt Parcă-ţi cere să plăteşti?!
Şi s’au dus, sau dus într'una,
«Toţi să scoală şi să bat • Să plecăm* răcneşte unul
• Numai noi să stăm ca proştii, si când vorba nu sfârseste Iuţi cumplit şi ’n fuga mare
•
i
»
• Gură-cască? Nu-i păcat? • Scoate-o ceapă roşă, mare, C’au făcut în zece zile
• Cum? Noi, doară, n’avem arme? dă cu pumnul ş’o turteşte. Mai o poştă ’n depărtare!
• N'avem oameni mulţi voinici?! • Şi cum mirosul de ceapă
.Număraţi, priviţi voi singuri să lăţeşte ’n depărtare Tot s’au dus. Aşa mergeau:
• Câţi suntem de faţă aici! • Toţi s’aprind şi zic »sâ mergem* Pân’ şi câmpii să temeau
• Uit’te: Iţig, Haim, Naitule, • haidem* strigă ’n gura mare, Şi pre dânşii când priveau:
• Peisih, Bercu cel buzat • Hai să mergem să ne batem*, Mi-i vedeau colo ’nşiraţi
• Şi cu Nuhăm cel din vale zic cu toţii ’ntrun cuvânt. Cu ciorapi albi încălţaţi
• Şi cu Şulem cel bogat, Cu halaturi îmbrăcaţi
• Şi mai pune apoi pe ceialalţi Pleacă deci cu toţii cârduri Pe coceni încălecaţi
»Şi pe Şmil care-a murit . . . Prin câmpiile vecine. De păreau curat soldaţi.
