Page 2 - Bunul_Econom_1906_13
P. 2

Pag.  2                                           BUNUL      ECONOM                                                  Nr.  13

    cu  atât  despreţueşte  el  mai  tare  şi  cul­  tru  cel  bogat,  pen'tru-că  le  mănâncă  în   Herţegovina  în  preţ  de  20  milioane  de
    tura  acelora.                              urma  altor  mâncări  mai  groase  sau  că   coroane.
                                                apoi  le  pregăteşte  în  felurite  moduri,
        '  Să  nu  ne  prea  mirăm  deci,  că as­                                                In  ţara  noastră  cele  mai  vestite ţi­
    tăzi,  de  sus  dela  ministru  până  jos  la   pentru  de  ale  putea  păstra  timp  mai   nuturi  de  pomârit  sunt:  Crişul  mare  şi
                                                îndelungat  penfriT anul  întreg
    primarul  satului,  toţi  sunt  de  o  părere                                          Kecskemet,  cari  vând  pe  fie-care  an a-
    şUun  gând,  ca  adecă  să  se  lăţască  şi      Poamele  proaspete  au  aceea  însu­  lune  şi  struguri  în  preţ  de  peste  un
    sporiască  cât  mai  mult  pomii  nobili    şire  deosebită,  că  potolesc  şi  stâmpâră   milion  de  coroane.  Orăşelul Goncz vinde
                                                setea  omului,  apoi  îi  curăţă  sângele  din
    prin  grădinile,  pământurile  şi  fânaţele                                            pe  an  persece  în  preţ  de  24  mii  de
    noastre.  Aceste  ordinaţiuni  au  în  ve­  timp  în  timp  de  materiile  de  prisos  sau   coroane.  Murăşul  mare,  vinde  pe  an
                                                stricăcioase.  De  aceea  le  recomândă  şi
    dere  de  o  parte  propriul  nostru  interes                                          struguri  în  preţ  de  600  mii de coroane,
                                                doctorii  celor  slăbi  şi  betegoşi.
    şi  folos,  de  altă  parte  mai  este  chiar                                          iar’  Maramurăşul  vinde  pe  an  mere  şi
                                                     Ca mai în toate  afacerile  economice,
    şi  interesul,  folosul  şi  mărirea  ţării  ri­                                       pere  în  preţ  de  peste  500  de  mii  co­
                                                aşa  şi  în  cultura  pomilor,  Americanii
    dicată  prin  aceasta,  pentru-că  acum  cu                                            roane.
    trenul  mai  umblă  şi  oameni străini prin   ne-au  luat  pe  dinainte,  de  oare-ce  ei    Dar’  să  nu  mergem  aşa  departe î
    ţara  noastră  şi  dacă  aceia  ne  văd  gră­  exportează  poame  chiar  şi  aici  la  noi   Aci  e  Cisnădioara  de  lângă  "Sibiiu, des­
    dinile  noastre  destul  de  mari,  ba  chiar   într’o  măsură  foarte  însămnatâ.  Numai   pre  care  deşi  nu  pomeneşte  nimic  sta­
    potrivite  pentru  cultura  pomilor,  pline   perseci  au  exportat  ei  într’un  an  de   tistica,  totuşi  credem,  că  şi  ea  vinde
    de  scăieţi  şi  alte  buruieni  nefolositoare,   280  milioane  de  coroane.          pe  an  cireşe  şi  alte  poame  în  preţ  tot
    ba    poate   chiar   şi   stricăcioase   şi     In  Francia  un .orăşel mic cu numele   aşa  de  mare  ca  şi  orăşelul  Goncz  din
    veninoase;  dacă  ne  văd  pieţele,  uliţele,   Bulben  vinde  pe  an  persece  în  preţ de   comitatul  Torna.
    drumurile,  râurile  şi  câmpurile  noastre   150  mii  de  coroane.  Un  sat  cu  numele   Aceste  câteva  dovezi,  credem  că
    pârjolite  de  arşiţa  soarelui  şi  fără  de   Cavaillon,  cu  pământ  petros,  vinde  pe   sunt  de  ajuns,  pentru  a  să  putea  ve­
    nici  un  pom  sau  arbor  pe  ele:  de sigur,   an  mandule  în  preţ  de  30  mii  de  co­  dea  de  ce  mare  însămnătate  şi  folos
    că  nu  ne  vor  lăuda,  de  sigur,  că  nu   roane.  Oraşul  Lion  vinde  pe  an  cas­
                                                                                           este  pomăritul  şi  ce  păcat  mare  fac  a-
    vor  zice,  că  suntem  un  popor  cult  şi   tane  în  preţ  de  4  milioane  de  corane.
                                                                                           ceia,  cari  îşi  lasă  grădinile  lor  destul
    de  sigur,  că  vor  mai  spune  şi  scrie  şi   Ţinutul  Miihlhiause  din  Germania»   de  mari  fără  de  nici  un  pom  roditor
    altora  acasă  la  ei,  că  cum  e  în  ţara   vinde  pe  an  cireşe  în  preţ  de  280  mi­  în  ele.  Unii  ca  aceia  să asamănă moşu­
    noastră.                                    lioane  de  coroane;1'în  mai  multe  ţinu­  lui  Toma  din  poveste,  care  să  plângea
         Pe  lângă  aceste foloase obşteşti aşa  turi  din  Germania,  economii  au  scăzut  vecinului  său  de  -sărăcie,  iar’  comoara
                                                                 '.  .Gj*. ■   V
    zicând,  pomâritul  ne  mai  aduce  şi  un   cultura  bucatelor  ţn  contul (  pomăritului   stătea  ascunsă  sub  picioarele  Jui  şi  a-
    folos  practic  prin  poamele  lui,  cari sunt   şi  al  economiei  de  vite,  sămănând  pen-v   ceea  nu  era  alt-ceva  decât  un  pom'
    o  adevărată  binecuvântrare  a  lui, Dum­  tru  nutrirea  acestora  o .parte  însămnatâ   mare  roditor,  pe  care  l’a  cultivat  lpf în­
    nezeu  pentru, cel  sărac,  ca  şi  pentru cel   a  câmpurilor  cu  plante  de  nutreţ.  demnul  vecinului  în  groapa,  pe  care  a
    bogat.  Pentru  cel  bogat,  pentru  că  le      Sârbia  vinde  pe  tot  anul  prune  şi   făcut’o  săpând  după  bani  şi  care  apoi
    mănâncă  une-ori  în  loc  de  altă  mân­   rachiu  fabricat  din  acelea  în  preţ  de   în  tot  anul  îi  aducea  părale  frumoase
    care  sau  ca  legumă  de  post,  iar’  pen-  24  milioane  de  coroane,  iar’  Bosnia  şi  din  vinderea  poamelor.


         Ear cel mare căpitan, ce visa numai răsboi,   Cu-aşa  arme  ce  port  dânşii,          Şi  cu  său  la  vârfuri  unse
         Iute  aprig  şi  ’nfocat                    Rămânea  pe  loc  trăsnit.                    Ca  să  între  cu  temeiu.
         Mergea  iute  ’ncălecat                     Toţi  aveau  legat  la  gât                Ear  ca'  sulţa  mai  lesne
              Pe  un  codoi                          Câte-un  foarfice-ascoţit:                    Să  străpungă,  să  străbată,
              De  măturoi.                           Pe  vrăjmaş  când  l’ar  vedea             îşi  luase  şi  cocene
                       ■ *                           Iute  ’n  foarfice  să-l  ea                  La  nevoe  să  le  bată.
         Aşa  oastea  ’n  drum  călare               Şi  să-l  tae  mărunţel               Aşa  straşnic  înarmaţi,
         Făcea  ropot,  tropot  mare;                Precum  tai  la  petri njel.                    toţi  vornicii;"toţi  cântând
         Că  mergeau  doar'  nu  glumeau                            *                      Străbătură  văi  şi  dealuri
         Şi  papucii  ţiiau,                         Aste  arme  erau  insă                          şi  câmpii  pe  rând,  pe  rând,
         Prafu  ’n  cale  mi-1  stârneau               Pentru  lupta  de  pe  loc,         Pân’  ce-ajunserâ,  ’ntr’o  seară
         De  nici  drumul  nu-1  zăriau,             Pentru  mare  depărtare                         unde  va  prin  depărtare
         Şi  mergeau  şi  toţi  cântau,                Mai  aveşu  şi  puşti  de  soc.     De  văzură  dintr’o  dată  alb
         Văi  şi  dealuri  răsunau;                       Puşti  de  soc                             ceva  si  lat  si  mare;
         Şi  cântau  aşa  cântare                         Ce  nu  i-au  foc                     Ear  din  dată  ce  văzură
         Cum  n’auzi  în  lumea  mare                     Nici  trosnesc                        Lucru-aşa  de  alb  şi  lat,
         Şi  cum  n’a  mai  fost  din  veac;              Şi  nici  lovesc                      Ce  gândiră,  ce  crezură
         Căci  cânta  de  foc  şi-aman                    Numai  puste  să  numesc.              »Apă-i,  apâl  au  strigat.
         Cel  mai  mare  căpitan                     Căci  ziceau  ei:
                                                                                           Şi  zicând  că  este  apă,
         Dmtr’o  vreaja  de  dovleac.                     «Socu-i  soc,
                                                                                                     dintr’o  dată  toţi  s’opri/ă
         Ear  aşa  precum  cântau                    «Este  drept  că  nu  ea  foc,
                                                                                           Şi  pe  câmp  cu  toţi  acolo
         Ş'  de  arme  răsunau,                      «Dar  de-i  puşcă  ce  mai  vrei?               peste  noapte  poposiră.
         Căci  precum  erau  soldaţi                 «Nu  loveşte?  .  .  .  Treaba  ei!»
                                                                    *                      Să  culcară  toţi  acolo,
         Erau  şi  strajnic  înarmaţi:                           *     *                             toţi  ostaşii  jos  de  rând,
         Deţcumva  i-ar  fi  zărit,                  Ş’aveau  încă  toţi  şi  suliţi       Şi-adormtră  ’n  fericire
         însuşi  Dariu  împărat,                       Lungi  d-un  cot,  cu  cozi  de  teiu          socotind  cu  toţi  în  gând:
   1   2   3   4   5   6   7