Page 3 - Bunul_Econom_1906_13
P. 3

Nr.  13                                           fi U NU L  ECONOM                                                  Pag  3.

             Să  căutăm  deci  cu  toţii  a  cultiva   parte,  la  popoare  culte,  cari  au  încer­  .Cu  un  cuvânt,  expoziţia  va  servi
        cât  să  poate  de  mulţi  pomi  huni  şi ro­  cat  aproape  toate - mijloacele  de perfec­  ca  mijloc  pentru  a fi \ rea  defectelor,  cari
                                                    ţiune  omenească,  -—  de  acrea  m’a sur­  căuşe; zâ  marea  mor,t = i tate  a  cop ilor,
        ditori  prin  grădinile  noastre!  Atunci nu
                                                    prins,  la  prima  cetire,  hotărârea  comi­  arm  şi  a  rt m- Uiilor  de  In  t  pentru  im-
        vom  mai  fi  siliţi  ca  acum,  să  alergăm
                                                    tetului  de  a  să  ţinea  o  expbziţie  de   pedecarea  relelor.  Expoziţi i  să  va  ţine
        peste  ţări  şi  mări  cu  primejdia  vieţii
                                                    copii.  Imediat  ce  am  observat,  că  pro­  în  ziua  a  2 a   de  Rusalii  şi  va  fi  îm­
        după  nişte  venite  închipuite,  căci  toate   punerea  vine  dela  dl  V.  Tordăşianu,   preunată  cu  distribuire  de  premii  în
        acelea  venite  ni.de  putem  face  şi  noi   deja  m’am  familiarizat cu  ideia  emisă.  bani,  ce  să  vor  da  mamelor  harnice,
        aevea  aici  acasă  la  noi,  numai  puţină      Dl.  Tordăşianu,  e  omul,  care  tace   cari  poartă  deosebită  îngrijire  pentru
        prevedere, hărnicie şi  chibzuinţă să avem.  şi  lucrează,  care,  colectând  cu  banul,  a   dezvoltarea  priincioasâ  a  copiilor  lor.
                                                    izbutit  în  comitatul  Sibiiului  sâ  între­   Cetind  aceste  lucruri,  ne  vine a ex­
                                latin  Georffeseu.
                                                    prindă  lucruri  mari,  ca  înfiinţarea  unei   clama :  cât  de  aproape  suntem  de  Ar­
                                                    hale  pentru  vânzarea  produselor  mese­  deal  şi  cât  de  departe  suntem  de  pro­
             Expoziţia  de  copii.                  riaşilor  români  din  Sibiiu,  ca  înfiinţarea   gresul  ţăranului  român  de  acolo!  Este
                                                    reuniunei  pentru  înmormântare,  ca  or­  timpul  ca  medicii,  preoţii  şi  învăţătorii
             Ştirea  despre  expoziţia  de  copii,   ganizarea  expoziţiilor  de  fructe,  etc.  Şi   noştrii  sâ-’şi  ia  în  serios  sarcina  lor  de
        proiectată  la  iniţiativa  dlui  V.  Tordâ-   nici  odată  nu  s’a  găsit  cine va  să-’i lau­  vindecători ai poporului  nostru dela  ţară 1
        şianu,  de  «Reuniunea  română  de  agri­   de  fructuoasa  activitate,  totdeauna  în-   Mişcarea  lor  folositoare  va  găsi  spriji­
        cultură  din  comitatul  Sibiiu«  a  fost pri­  vâluindu-şi  marile  fapte  sub  haina  mo­  nul  dorit  la  toţi  bărbaţii  de  frunte  ai
        mită  foarte  bine  şi  cu  cuvinte de laudă   destiei.                                ţărei.   •
        de  întreagă  gazetăria  română,  atât dela     Dar’  faptele  sale  bune  şi  naţionale,                               JNr.  I.
        noi,  cât  şi  din  România.               îngrâmădindu-să  tot  mai  mult,  sâ  im­
        •    Intre  altele  eată  ce  scrie  despre   pun  atenţiunii  oamenilor,  şi  astăzi  a-        Grădinărit.
        expoziţia  proiectată  marea  foaie  »Con-   proape  nu  e  om  în  Ardeal,  care  să nu
        servatoriul«  din  Bucureşti:              fi  auzit  de  Tordăşianu,  sufletul mişcărei   Luorări  .pregătitoare  în  grădina
             Ne-am  obicinuit  dela  o  vreme  să   economice  de  peste  munţi.                            de  legume.
        auzim  petrecându-să  în  viaţa  poporului      Expoziţia  copiilor,  hotărâtă  a  sâ
        român  din  Ardeal  tot  lucruri  lăudabile:   ţinea  în  fruntaşa  comună  românească      Alegerea  locului  pentru  grădina
        Muzeu,  expoziţii  de  industrie  caznică,   Apold,  e  plăzmuirea  celei  mai frumoase   de  legume.  Cel  ce  voieşte  să  cultive
       expoziţie  de  fructe,  înfiinţare  de  coruri,   idei,  ce  a  putut  concepe  şi pune la cale   legume,- trebuie  să  chibzuiască  mai  în­
       de  cabinete  de  lectură,  etc.  şi acum ne   numitul  fruntaş  român,' când  ne gândim,   tâi  dacă  locul  pe  care-1 are la îndemână
       vine  vestea  îmbucurătoare,  că  comite­   ce.  foloase  mari  va  putea  aduce  o  ast­  să  potriveşte  pentru  scopul  ce  urmă­
       tul  central  al  «Reuniunei  române  de    fel  de  expoziţie,  generalizându-să  pre­  reşte;  căci  ştiut  este  că  legumele  sunt
       agricultură  din  comitatul  Sibiiu*  în  şe­  tutindeni  pe  unde  locuesc  Românii.   mai  plăpânde  decât  grâul  şi  porumbul,
       dinţa  sa  de  Marţia  trecută,  la  propu­      Scopul  urmărit  de  expoziţie  este   că  cer  îngrijiri  mai  de  aproape  decât
       nerea  cunoscutului  fruntaş  român  de     de  a  să  da  medicilor  români  prilegiul   acestea,  şi  că  prin,  urmare,  nu  să  pot
       peste  munţi,  d.  V.  Tordăşianu,  a  luat   potrivit  de  a  afla  prin  studii  compara­  cultiva  decât  în  anumite  locuri  unde să
       hotărârea  de  a  aranja  în  comuna Apol-   tive  dezvoltarea  fizică  a  copiilor,  con­  fie  întrunite  toate  cerinţele,  neapărat
       dul-românesc  o  expoziţie  de  copii.      diţiile  de  trai  ale  ţăranului,  alimentaţia,   trebuincioase  creşterii  lor.
            Ideea  aceasta  pentru  noi  e  destul   ocupaţiunea,  curăţenia, locuinţele, îmbră­   Cerinţele  de  căpetenie,  de  cari tre-
       de  originală  şi  ne  sună  la  ureche  ca   cămintea.,  etc.,  cari  condiţionează  pu-   bue  să  ţinem  seamă  când  voim  să cul­
       un  lucru  petrecându-să  alt-unde-va  (le­  tarea  vitală  a  generaţiilor  viitoare.  tivăm  legume,  sunt  următoarele:


            »Ce  voinici  mai  suntem I  Uit’te T       »Nu  e  apă  nici  aceasta                 —   .N ’auzi,  bade ?  Latrâ-un  câne
            .Zău,  jidanii  sunt  voinicii              .Ştim  noi,  lasă  c’am  văzut!             «Fugi  degrabă!  Mergi  de-1  leagă
            .Unde  suntem  noi  aici!                   »Hai  ’nainte  făr’  de  grijă,             . Că  se  tem  voinicii  noştrii,
            .Unde  suntem  noi  acuma!                  .N ’avem  vreme  de  perdut.                »Că  să  teme  oastea  ’ntreagăl!  .  .  .  .
            .Cine-ar  fi  crezut  vr’odată         .Este  hrişcă,  hrişcă,  hrişcă l«
                                                                                                   —   Dacă-i  câne,  zice  omul,
            »Că  pe-aici  o  să  venim ?!                    strigă  dânşii  la  olaltă
                                                                                                   .Las  să  latre:  de  ce  l-am?
            «Am  trecut  şi  Lembric  poate,       Când  de-odată  ’n  jumătate  oastea  cade,
            .Poate  şi  de  Rusalim?!                        bof,  in  baltă,                      .Sapoi  ce  mai  lătrătură
                                                                                                   »A  făcut  şi  el  un  ham!
            »C^  gândeşti?  De  când  tot  mergem       »Vai!  Ghivaltl  Ghivaltl  E  apă
            »E,  he,  heill  La  urma  urmei                                                       —   »A  făcut  un  ham,  vezi  bine,
                                                        »Nu  e  hrişcă!  Poznă  marel  . . .
            »Am  ajuns,  socot,  acuma                                                             »Dar  ce  mai  voeşti  să  facă?!  . . .
                                                  Strigă,  fug  şi  dau  în  laturi,               »Şi  de  ce  să  facă  hamuri?’
            .Tocmai  pân’  la  coada  lumei*.
                                                             cum  apucă,  fieşte-care.             »Zi-i  mai  bine,  zi-i  să  tacă.
                                                                      *
       Dar  a  doua  zi  când  ziua
                                                  După  multă  socoteală,                          —   Apoi  el  nu  vrea  jupâne  . . .
                 şi-arată  arşiţa-i  albă
                                                             după  ce  s’a  mai  primblat          •—  »Dacă  nu,  atunce  noi
      Ce  văzură?  —  un  lan  de  hrişcă,                                                         .Nu  mai  mergem  mai  departe!
                                                  Uzi  la  haine  pân’  la  pele
                 înflorit  cu  floare  albă.                                                       «Noi  ne  ’ntoarcem,  zic  cu  toţii,
                                                             drumul  earăşi  au  luat.
      >Nu  e  apă,  este  hrişcă*                                                                  »Sâ  tocmim  vr’o  doi  români
                                                        .Hai  să  m ergem !  Hai  ’nainte
                 strigă  toţi  de  rând  acum.                                                     »Ca  să  meargă  cu  oştimea
                                                       .N e -a m   udat  puţin  aici,
      Şi  pornesc  cu  toţii  earăşi                   >Dar  să  mergem,  hai  să  mergem,         »Şi  ş’o  apere  de  cânii
                mai  departe  ear  la  drum,           «Căci  suntem  voinici,  voinici!                              Th.  D.  Speranţă.
      Tot  să  duc,  să  duc  fntr’una            Au  trecut.  Dar,  hop  deodată,
                pân’  ce-odat  la  însărat                  cum  treceau  p-o  ezătură
      Ear  zăresc  ceva  ’nainte,                 De  la  moară  de  devale,   1
                lung,  întins  şi  alb  şi  lat.        1   eată-aud  o  lătrătură.
   1   2   3   4   5   6   7   8