Page 2 - Bunul_Econom_1906_23
P. 2

Pag.  2               -________ _______________    BUNUL  ECONOM                                                     Nr.  23


        sesc,  deoare-ce  la  ei  s’a  adeverit,  că să  ne-te  de-i  spune  numai  la  careva,  c’a*   trebui  clacă.  Odată  numai ce  aud  apoi,
        pot  păstra  averile  părinteşti  timp  mai   poţ  ţ’ai  găsit  nănaşpl,  »câ  doară  astăzi  fiind-că  ei  de  regulă  nici  pe  Ia  holde
        îndelungat  ca  la  noi. .                  tot  omul  e  doam.  pe  pârtiântulşi  avuţia   nu  prea . merg  până  când  le  seceră,  că
              Când  ar  fi,  ca  să  aflăm  astfel  de   sa«,  după  cum  să  zice  şi  apoi  e  ştiut,   acelea  încep  a  să scutura. Atunci  aleargă
        deprinderi  rele' numai pe icLcoIea, ne-am   »câ  domnia  costă  bani*.                în  stânga  şi  în  dreapta  după  secerători,
        mai  mângâia  cu  proverbul  bine  cunos­        Da  zău!  In  loc  ca  să  meargă  toţi   pe  cari  îi  plătesc  adese  ori  foarte  pi­
        cut:  »nici  o  pădure fără  uscăţuri«.  Dar’   plugarii  noştri  la  sapă,  la  secere  şi  alte   părat.
        aflăm  pe  unele  locuri  chiar  comune  în­  lucruri  de  câmp  d e :  când  cântă  rân­    Cunosc eu  destule  comune  cari  cu
        tregi,  cari  părăsesc  pe  încetul  bunele   dunica,  unii  merg  numai  pe  la  prânz,   braţele,  de  cari  dispun,  şi-ar  putea  săpa
        deprinderi  străbune :  de a  să scula odată   iar’  când  nu  mai  pot  răzbi  cu  lucrul,   şi secera  şi fără lucrători  străini.  Cu toate
        cu  rîndunica  la  lucrul  câmpului  şi  de   duc  lucrători  pe  plată, căci doară:  »cine   acestea  nu  este  an  lăsat  de  Dunezeu,
        a  intra  în  sat  odată  cu  însăratul.    are  barbă  trebuie  să  aibă  şi  briciu«,   în  care  secerâtorii  străini  să  nu  scoată
                                                                                               cu  prilegiul  seceratului  câteva  sute  de
              Parte  pentru  noi,  cei  de  astăzi,   după-cum  zic  ei;  cine  are  moşie  trebue
        ne-am  , dedat  a  lucra  mai  cu  cap  sau   să  şi-o  şi  lucre.  Astfel  de  oameni  de   coroane  din. acelea  comune.  De  aceea
                                                                                               apoi  ne  şi  zic  cu  drept  cuvânt  plugarii
        mai  raţional,  cum  s’ar  zice,  apoi  mai   sine  să  înţelege,  că  nu şi  prea  bat  ca­
        cu  spor  şi  mai  domol ;  parte  pentru-că   pul  cu  întrebarea :> că  oare  cât  poate1   învăţaţi:  »că  agonisim  ca  sălbaticii  şi
        şi  mulţimea  maşinelor  de  tot  felul  pre­  lucra  un  plugar harnic  într’o  singură .zi.   cheltuim  ca  civilizaţii.»
        cum:  de  săpat,  sămănat,  îmblâtit  şi  al­  De  aceea  vo:m  să. le  facem  noi  aci  o   Sfârşim aceste constatări  prin aceea,
        tele  ni-au  mai  uşurat  încâtva  lucrul  cu   mică  socoteală.                       că  vom  arăta  două  pilde  de  răbdare
        mânile:  noi  cei  de  astăzi  nu  mai  lu­      Un  plugar  hârnic  poate  săpa  pe   şi  stăruinţă,  pe  cari  poate  unii  dintre
        crăm  atâta,  cât  au lucrat părinţii şi  stră­  rânduri,  după  maşina  de  săpat,  loc  de   cetitorii  noştri  le  vor  fi  mai  cetit  sau
        bunii  noştri,  cari  trebuiau  să  lucre  nu   trei  ferdele  pe  zi;  ceea-ce la  săptămână   auzit  şi  până  acum.
        numai  pentru  ei,  ci  trebuiau să mai facă   face  un  loc  de  patru  gălete  şi jumătate,   —   Un  graur  sătos,  să  zice,  că voia
        câte  2 —4   zile  în săptămână  şi anumita   iar’  la  secere  poate,  secera,  fără  ca  să   să  bea  odată  dintr’o  sticlă  cu  apă, dar’
        clacă  domnului  pământean.                 se  încordeze  prea  tare,    câte  4— 5   nu  ajungea  eu  ciocul  până  la  ea.  Vă­
             Precum  mândria  şi  petrecerile  de   clăi  de  câte  20  snopi  pe  zi,  unde  va   zând  el  aceasta,  s’a  apucat  cu  o  răbdare
        tot  felul,  au  făcut  pe  unii  dintre  plu­  fi  holdă  bună,  ceea-ce  într’o  săptămână   şi  stăruinţă  neobosită,  şi  a  început  a
        garii  noştri,  ca  să-şi  pună  moşia  zălog   fac  24— 30  clăi  de  grâu.  Şi  fiind-că   căra  cu  ciocul  petriceleie în sticlă,  până
        la  cele  bănci,  iar’  ei  să plătească  an  de   seceratul  pe  cele  mai  multe  locuri  ţine   când  apa  s’a  ridicat  aşa  de  sus  încât
        an  carnete  pipărate,  de  muite-ori  poate   câte  două  săptămâni,  aşa un  plugar har­  a  putut  ajunge  cu  ciocul  la  ea,  ca  să
        numai  pentru  îndesutlirea  unei  pofte    nic,  ar  putea  secera  în  decursul  unei   poată  bea.
        deşarte,  aşa  au  ajuns  astăzi  pe  unele   veri  întregi  la  5 0 ;clăi  de  grâu.  Unde   —   Un  lucrător  sărac,  să  zice,  c i
        locuri  plugarii,  ca  Jenevirea  lucrului  de   rămân  apoiceialalţi;  membrii ai  familiei.  a  mers  odată  la  un  bogat,  ca  sâ-i  dea
        câmp  să  o  plătească  foarte  scump.  .                                              ceva  de  lucru.-----»Acum  odată  n’am
                                                         întrebaţi  vă  rog,  iubiţi  detitori  în
             Inţălegem  aici  pe aceia  dintre  plu­  toate  comun&lfe,  $l-dâcă veţi  afla  un  ast­  de  lucru,»  ii  zise  bogatul;  »dar*  ca . Să
        garii  noştri, cari sunt dedaţi  de  a  dormi   fel  de  plugar, 'care' în  decurs  de  câţiva   văd  că  ai  răbdare  şi  stăruinţă  la  lucru,
        şi  vara  până  colo  târziu,  când  începe   ani  de-a  rândul  ■ a  făcut  acest  lucru,   apucâte  şi-mi  mută  petrile  acelea  din
        musca  a  cânta,  ca  să  nu  să prea umple   atunci  numele  aceluia  e  vrednic  de  a   locul  acesta  dincoace  şi  pe  urmă  o să-ţi
        de  roauă  la  secere,  apoi  cari  sunt  de­  fi  publicat  şi- luat:drept pildă  bună pen­  plătesc.«
        daţi  a  prânzi  acasă  domneşte,  iar’  la   tru  toţi  ceialalţi.  Ba  că  pe unii îi  doare   Lucrătorul  s’a  apucat  odată  cu  o
        ameazi  a  trage  colea  câte  un  puiu  de   mijlocul  la  secere,  ba  că  la  unii  li-e   răbdare  şi  stăruinţă,  de  care  s’a  mirat
        somnişor  la  umbră  şi  de  cu  sară  a  să   prea  cald,  ba  că  an  de  a  face  ogorul   chiar  şi  bogatul,  şi  până  sara  a  sfârşit
        întoarce  iarăşi  de  timpuriu  acasă.      sau  fânul,  ba  »că  teacă,  ba  că  pungă«   cu  căratul  petrilor.
              Că  astfel  de  plugar  nu  lucră  cu   cum  să  mai  zice,  unii  nu  să  prea  îm-   —   »Bine«,  îi  zise  atunci  bogatul
        cap,  o  va  înţelege  ori  şi  cine.  Dar’ pu­  bulzăsc  de  loc  la  secere,  la  toţi  li-ar  >aici  ai  2  cor.  pentru  lucrul  tău«.


        tă,  şi  pentru  binele  tău  şi  â altor oatneni tre­  n’aveau  alte  haine  decât  hăinuţele  de  pe  ei.   pela  cina  cea  bună.  Domnul  îi  a  teaptă  cu
        buie  să-ţi  fiu  muere!«                   Dar’  ce  să  vezi,  dimineaţa  când  să pomeniră   o  bâtă  de  corn  în  poartă  şi  pe care cum tre­
              •—  »Mulţam  doamne*,  zise iară Alexan­  din  somn,  să  trezesc  în  nişte  curţi  mai pom­  cea  mi-1  măsură  peste  spate  de  gândeai  că
        dru,  »de  când  Văd  că  tu  eşti  fată  'mi  trecu   poase  decât  curţile  domneşti, şi pline de toate   dă  în  sac.  Când  ajunse  birişul  cel  din  urmă
        foamea  şi  năcazul!*                       cele  trebuincioase  pentru  trai  -—  şi  de  post   la  po«rtă  zise:  «Domnule!  nu  ne  bate  în  z ‘-
              —  «No,  hai  Alexandre,  acuma  acasă  Ia   şi  de  fript  —-  şi  curţile  erau  tot  acolo în pă­  dar,  că  noi  nu  suntem  de  vină,  că  am  în­
        tine,  acolo,  unde  te-ai  născut  tul*    dure,  în  locul  colibei.  Mulţămiră  lui  Dzeu  şi   târziat  aşa  tare,  că  uite,  în  pădure, colo  unde
              —   «Hei,  draga  mea!  Acolo  nu-i  de-a  să  puseră  a  căuta  una  alta  prin  curţi,  şi  du-   era  numai  e r j—   nu  mai  de  mult,  coliba cea
        merge,  poate  că  nici  n’aşi  nimeri  că  eram   pă  ce  dădui ă  de  ale  traiului  —   să  puseră la   părăsită  a  pădurarului  azi  aflarăm  nişte curţi
        mic,  când  am  venit  de  acolo;  dar’  chiar  să   prânz.                             mai  minunate  ca  a  Măiiei-tale,  şi  noi  ne  tot
        nimeresc  n’aşi  merge  bucuros  că  domnul  la   Birişii  domnulului  în  toată  ziua  veneau   Snholbârăm  şi  ne  minunarăm  de  ele,  până  ce
        care  a  slujit  tata  e  atât  de  pogan  de-a omo-   câte  cu  zece  cară  în  pădurea;  aceea  după   uitarăm  nu  numai  poruncă  Măriei-tale,  dar’
        rît  şi  pe  tata  şi  pe  ţnama  numai  Că  ce  i-să   lemne,  şi  fiind  aproape  de  sat,  ajungeau încă   şi  mâncare;  blăstămaţi  să  fim  de  am mâncat
        păru că  ar fi înstrăinat lemne din pădurea lui!*   de  cu  vreme  acasă.               azi  ceva!»  —
        ,■   -—!■  «Nu  face  nimic  Alexandre,  hai  să  In  ziua  aceea  iară  veniră  ei,  şi  trecând   —  «Aşa ?  zise  domnul, mai potolindu-şi
         mergem  că  va  fi  cum  va  rândui  Dzeul*  prin  poeană  unde  ştiau  ei  coliba,  rămân  în­  mânia,  noa  bine;  mâne  dimineaţă  să  mergi
              Şi  s’au  dus  amândoi  in  pădurea  aceea   mărmuriţi  de  frumseţa  curţilor, cari s’au făcut   să  chemi  pe  mişelul  acela,  care  a cutezat a-şi  ,
        şi  au  dat  de  o  colibă  părăsită,  era  coliba  în   numai  de  ieri  pănâ  az;.  Şi  să  tot  înholbară   face  in  pădure  casă  —  fără  ştirea  mea,  să-i
        care  să  născuse  Altxandru.  Muierea făcu iute   birişii  pe  de  toate  laturile,  pe lângă cele curţi   chemi  la  mine;  ai  priceput?«’
         ceva  de  cină,  adecă  fripsă  nişte  bureţi  ce   până  era  târziu  după  ameazi  atunci  îşi  aduc   — ■  «Priceput  domnule!*
        aflase  prin  pădure,  cinară,  şi  după  ce  ziseră   abia  aminte  ce  domn  au,  şi-şi  încărcară  iute   Şi  să  duse  birişul  a  doua  zi  la  surţile
        rugăciunile  s’a  culcat  şf  au  dormit.  S’au cul­  carâle,  şi  dau  bici  la  boi  să  ajungă  curând   din  pădure,,  şi  spuse  omului  din  ele  că  e
        cat  —   să  ’nţălege  —  pe  vatra  goală,  căci,  acasă.  Dar’  totuşi  ajung  târziu  acasă,  colo  poftit  in  sat  la  curtea  boereasc.'.
   1   2   3   4   5   6   7