Page 5 - Calauza_2009_993

Pag. 5
ŢARĂ, ŢARĂ... BIATĂ ŢARĂ!
A-ŢI LUA LUMEA-N CAP
A c e a s t ă zicere a fost
considerată de George Coşbuc
una „dintre cele mai îndrăzneţe
metafore ale limbii române". Ea
închipuie un tablou uriaş, ideea
unei absurdităţi de o energie
.uimitoare. Atlas purta Pământul
pe umeri; românul poartă pe cap
lumea întreagă. Tabloul evocat
incubă o supremă disperare, o
fantezie nebună, o energie săl­
batecă precum metaforele: „I-a
fulgerat prin cap", „l-a trăznit
prin cap", „Şi-a luat lumea-n
cap". Străinul care traduce în altă
limbă zicătoarea noastră se află în
faţa unui tablou de neînchipuit. robia turcului, a cazacului,
Tabloul acesta până în 1989 era
unul abstract. Cândva fusese, iar
acum este iarăşi, produs al
realităţii, martorul unui vechi
obicei românesc, esenţa unei
tragedii istorice sfâşietoare:
înstrăinare, dcsţărarea din pricina
sărăciei, a nevoilor.
Se ştie că străinii şi toţi
p ri p ă ş iţ ii au căutat să-l Mureş până la Târgu Mureş,
dezmoştenească pe român, îl
sileau să-şi vândă pământul, îi
călcau răzoarele, îl împricinau în
procese. Drama aceasta a dat . pomană tocmai din Pustă. Cu un
naştere celui mai mare roman
rom ânesc „Ion", de Liviu
Rebreanu. Obiceiul la judecată
era aşa: ţăranul lua o brazdă din
răzor şi urmat de martori, cu alte
brazde pe cap, mergea pe răzor
cât era moşia de lungă (vezi
hrisoavele publicate de B.P.
Haşdcu în „Arhiva istorică"). în
Muntenia, ţăranii umpleau o
traistă cu pământ şi jurau pe
traista aşezată pe cap, cu un
cutremurător jurământ pc suflet,
pe nevastă şi copii, pe odihna de
după moarte. Da. Pentru că acea
sforicică de pământ era pentru
CĂLĂUZĂ NOASTRA — Ziarul care se respectă şi vă respectă!
_________ • _____________Călăuza noastră 993
CO M PETENŢA IM PERATIVĂ
A „V IR TU ŢII PO LITIC E”
- urmare din nr. 992 — în care Statul ca reprezentant sau
Ei bine,într-un asemenea context exponent al întregului are autoritatea
şi dreptul teribil şi imprescriptibil de a
excepţional de crize şi „anomie”, ce
cere cetăţenilor săi (- „elementele
vizează ansamblul societăţii, nimic
componente” de a cere cetăţenilor săi
mai evident decât faptul că principiul
( - „elementele componente” - în
corespondenţei dintre drepturi şi numele „interesului general”, să rişte
datorii nu poate funcţiona în mod totul, la nevoie să-şi sacrifice însăşi
normal, adică în deplinătatea „bunul suprem”, viaţa; - repet, plasat
eficienţei sale benefice. Or, pentru a într-o asemenea perspectivă globală,
putea trece la un nou nivel de este perfect evident că cetăţeanul -
GligorHAŞA adâncime în analiza noastră, noi „legiuitor şi supus” în acelaşi timp -
trebuie să apelăm la un alt principiu trebuie să dea dovadă de o reală
ţăran „lumea" toată şi că fără ea cooperativ, anume la principiul virtute civică, de o aşa-numită
va trebui să-şi ia lumea în cap, să diferenţei, pe care, în virtutea „maturitate politică”, în virtutea
se pribegească. Peste el venea caracterului său specific de căreia el recunoaşte adevărul sever că
couniversalitate, de asemenea el ca individ, ca element, component
ungurului sau tătarului, iar biet- suntem nevoiţi a-1 recunoaşte ca al societăţii, nu este şi nici nu poate fi
românul se vindea rob. făcând parte din „ordinea esenţială” â „absolut independent”, nici „
Istoria sc repetă mai cu atotputernic” şi nici „nemuritor”, că
seamă în Transilvania şi Banat. lumii. sub acest triplu raport societatea sau
Aceeaşi seminţie hameşă şi în scopul edificării noastre întregul căruia aparţine îl transcende,
hămesită de pământ românesc asupra conţinutului acestui concept îl depăşeşte şi subordonează; şi zic,
cumpără pământul românului de „principiu al diferenţei”, să mai departe, că cetăţeanul-elector,
prezentăm câteva din exigenţele sale;
disperat mai pe nimic, cu sutele acest principiu metodologic ne cere şi ajuns la maturitate politică prin
de ha. Un exemplu: de la Ocna ne obligă să facem distincţie între un experienţa proprie şi cultura politică
„ m a c r o s is te m s o c i a l ” şi („experienţa veacurilor”), trebuie să
de-a stânga şi de-a dreapta „microsisteme instituţionale”; să înţeleagă şi să recunoască dreptul
şoselei, se întind, îngrămădite facem distincţie între „statul de adevărului, anume că „sacrificarea
moşiile neogrofîmii venită la drept” şi „statul despotic”; să facem cutărei sau cutărei libertăţi, dacă ea
distincţie între războaiele legitime de este liber consfinţită de ansamblul
cetăţenilor, semnifică încă libertate”.
salariu de muncitor Ia lemut ori apărare şi războaiele ilegitime de Or, ce rezultă necesarmente, explicit
A z o m u r e ş s-a c u m p ă ra t cucerire; să facem distincţie între o şi implicit, din aceste premize majore,
hectarul. Şi se mai cumpără. Ce stare excepţională, deci anormală, a pe planul concret al practicii?
să facă biet românul ajuns la societăţii şi o stare normală; - să Răspuns: rezultă în mod evident
sapă de lemn cu pământul pe facem distincţie între un partid politic primatul datoriilor, rezultă că
care nu are de ce şi cu ce îl lucra? totalitar şi un partid politic datoriile cetăţeanului faţă de
Bine, bine, dar ce-i mai rămâne? democratic; să facem distincţie între comunitate, aflată într-un stadiu de
Să-şi ia lumea în cap, să se legile scrise şi legile nescrise; să criză revoluţionară etc. trebuie să stea
pribegească, rob modern de facem distincţie între greşelile înainte şi deasupra drepturilor!
Europă Unită, taman în individuale şi greşelile colective, „Salus populi suprema lex est”
Australia, Noua Zeelandă, dintre greşelile reparabile, care sunt este o maximă din Dreptul public
Canada. Spania. Italia. Există o susceptibile de iertare, şi greşelile roman. Principiile şi legile, scrise şi
deosebire între ce a fost şi ce ireparabile, care nu se pot ierta nici în nescrise, ale democraţiei sunt în
este: cei vechi îşi luau lumea în cer şi nici pe pământ (- ca termen de esenţa lorprincipiile şi legile „salvării
cap având pământ; cei de azi au comparaţie şi meditaţie, vezi „Păcatul poporului”.
numai traista... contra Spiritului Sfânt”, cf. Termenul de justiţie exprimă,
Evanghelia Matei, cap. XII, verset rezum ă, co nd ensează to ate
31-32); mai departe, principiul componentele virtuţii politice
diferenţei ne cere şi ne obligă să democratice; ceea ce înseamnă că
facem distincţie între „diferenţa de acest concept reprezintă „un rezumat
grad” şi „diferenţa de natură”, al rezumatelor”, că în sfera acestui
avertizându-ne că într-un anumit concept este obligatoriu inclusă şi
context specific „diferenţa de grad conexiunea corespondentă de
echivalează cu o diferenţă de natură”; „drepturi şi datorii”.
să facem distincţie între utopie, Fie că este vorba de faza luptei de
posibilitate şi realitate; să facem eliberare faţă de un ocupant străin, fie
distincţie între scop şi mijloace, între că e vorba de păstrarea libertăţii
omul politic, cu o vocaţie patriotică şi cucerite, pe cale insurecţională sau
democratică, şi „politicianist” - parlamentară, - în ambele ipostaze
piratul politic etc. lupta pentru'adevăr şi libertate are cel
Pentru a sublinia încă o dată puţin în mod necesar un dublu
semnificaţia metodologică a acestui caracter: - nume un caracter al
„principiu al diferenţei”, consider că susnumitei lupte se reflectă în mod
nu-i de prisos să repet şi aici maxima sintetic şi pregnant în următorul;
lui Montaigne: „Distingo este fragment din opera lui Montaigne:
categoria cea mai universală a logicii - „Căci du-te de partea cea pe care
mele”. în urma şi pe temeiul acestei o vei găsi mai grozavă: nu va fi
suite de considerente, e locul să niciodată într-atâta de tare ca să nu se
conchidem prin formularea unei întâmple, pentru a o apăra, să
reguli practice de conduită a trebuiască să loveşti şi să înfrunţi sute
cetăţeanului. Ei bine, plasat într-o de părţi potrivnice”.
asemenea perspectivă globală a unei Gheorghe MICLE
„stări excepţionale”, deci anormale,