Page 10 - 1913-04
P. 10

că  oamenii  cei  răi  erau  mai  mulţi  decât  oamenii  săi.   Acum a venit vremea să le răsplătim.
          Iar  împotriva  unui  număr  de  oameni  mai  mare  e  greu   Mijlocul de a învinge pe duşmani este găsit.
          de  luptat,  asta  o  ştiţi  şi  voi  copii,  când  sunteţi  doi  şi   Sunt  luntrile,  a  căror  construire  am  învăţat’o  dela
          vin alţi patru şi vor să vă bată.                    Săgeata  apei.  Cu  ajutorul  lor  vom  duce  la  îndeplinire
               Atunci  te  poţi  ajută  mai  întotdeauna  numai  cu  o   un plan şiret.
          şiretenie.  Regele  stătu  acum  pe  gânduri,  ce  şiretlic  ar   Căci  trebue  să  alergăm  la  şiretenie,  de  oarece
          putea întrebuinţâ pentru a nimici pe oamenii cei răi.  la  luptă  făţişă  suntem  prea  slabi.  Faţă  cu  animalele
               Nu-i  veniâ  însă  nici  un  gând  bun  şi,  fiindcă  nu-i   sălbatece  este  îndreptăţită  şiretenia.  Aşadar  şi  faţă
          da  nimic  în  gând,  întrebă  din  întâmplare  pe  tânărul   de  oamenii  răi  şiretenia  este  o  armă  îngăduită.  Pe  oa­
          nostru prieten:                                      menii  răi  îi  despreţuim  deopotrivă  ca  pe  animalele  săl­
               Tinere  prietene  ne-ai  spus  că  te  chiamă  Săgeata   batece. Ei bine, ascultaţi planul meu!
          apei.  Dar  de  ce  te  chiamă  Săgeata  apei?  Noi  cunoaş­  Vom  lovi  pe  oamenii  cei  răi  din  două  părţi,  din
          tem  numai  săgeata  care  sboară  prin  văzduh.  Dar  nu   faţă  şi  din  spate.  O  parte  din  călăreţii  noştri  vor  că­
          cunoaştem  nici  o  săgeată,  care  să  fugă  prin  apă,  afară   lări  în  susul  râului  până  acolo  unde  râul  e  aşa  de  în­
          de  peşti;  peştii  ce  e  drept,  umblă  câteodată  prin   gust  încât  se  poate  sări  pe  malul  celălalt.  Atunci  îl  vor
          apă  iute  ca  săgeata.  Dar  tu  nu  eşti  peşte,  căci  tu  nu   sări  şi  vor  călări  spre  satul  oamenilor  celor  răi.  Aceştia
          eşti  mut  ca  peştii.  Aşa  dar  vorbeşte  şi  spune-ne  de  ce   le  vor  eşi  cu  toţii  înainte.  In  acelaş  timp  însă  cealaltă
          te chiamă „Săgeata apei“ ?                           parte  a  oamenilor  noştri  trec  râul  cu  luntrile  şi  năvă­
               Atunci tânărul răspunse:                        lesc  în  satul  părăsit  al  oamenilor  celor  răi  şi  îi  dau  foc.
               Săgeata  apei  mi-au  zis  băeţii  şi  fetele  din  ţara   Atunci  oamenii  cei  răi  vor  crede  că  au  năvălit  în  ţara
          mea, fiindcă înotam în apă repede ca un peşte.       lor  şi  alţi  duşmani  afară  de  noi  şi  vor  fugi  fiindcă  se
               Cum,  zise  regele  mirat,  poţi  să  înnoţi?  Nimeni  din­  tem  să  nu  fie  apucaţi  din  două  părţi.  Atunci  vom  liberă
          tre  noi  nu  poate  înnotâ.  Trebue  să  ne  înve^  şi  pe  noi,   pe  tatăl,  pe  mama,  pe  sora  şi  pe  compatrioţii  lui
          cum e înotatul.                                      Săgeata  apei,  le  vom  da  arme  şi  îi  vom  luâ  cu  noi  în
               Bucuros,  răspunse  Săgeata  apei.  Dacă  vrei,  pot   luntri.  Apoi  călăreţii  noştri  vor  fi  trecuţi  cu  luntrile
          să-ţi  arăt  şi  mai  mult,  ca  mulţumire  că  oamenii  tăi  m’au   peste  râu  înapoi  şi  vor  călări  spre  casă,  pe  când  lun­
          primit  aşa  de  prieteneşte.  Eu  ştiu  nu  numai  să  înnot   trile  vor  veni  pe  apă.  Atunci  vom  face  o  mare  sărbă­
          dar şi să merg cu luntrea.                           toare  de  izbândă  şi  ne  vom  bucura  că  am  pedepsit  odată
               Poţi  să  mergi  cu  luntrea  ?  zise  regele.  Luntre,  ce   pe oamenii cei răi pentru faptele lor cele crude.
          este  asta?  Aşaceva  n’am  văzut,  nici  n’am  auzit  vr’odată   Astfel vorbi regele şi aşa se şi făcu.
          până acum.                                                 A  doua  zi  dimineaţa,  călăreţii  regelui  îşi  luară
               Atunci  Săgeata  apei  zise:  Dă-mi  douăzeci  de  oa­  suliţele  cu  vârfurile  de  piatră  şi  securile  de  peatră  şi
          meni  şi  fiecare  să-şi  iee  securea  de  preatră  şi  până   merseră  călare  în  susul  apei  în  toată  ziua  şi  toată  noap­
          mâne sară vom face o luntre.                         tea  şi  încă  o  zi.  Atunci  ajunseră  Ia  un  loc  unde  râul
               Şi  regele  dădu  tânărului  douăzeci  de  oameni,  fie­  erâ  îngust  de  tot,  aşa  încât  se  puteâ  sări  călare.  Călăre­
          care îşi luă securea şi se duseră în pădurea învecinată.  ţii  regelui  săriră  peste  râu  şi  merseră  călare  din  nou
               Acolo  doborîră  un  copac  frumos  şi  drept,  tăiară   în  josul  apei  spre  locul  unde  locuiau  oamenii  cei  răi.
          rădăcinile  şi  crengile  şi  apoi,  Săgeata  apei  spuse  oa­  Când  aflară  oamenii  cei  răi  că  vin  călăreţii  regelui,  îşi
          menilor să scobească copacul cu securile.            luară  suliţele  cu  vârfurile  de  piatră  şi  securile  de  piatră
               Şi  aşa  lucrară  două  zile  şi  copacul  fu  scobit  şi   şi  eşiră  cu  toţii  călare  întru  întâmpinarea  călăreţilor  rege­
          tăiat  frumos,  mult  mai  frumos  decât  jumătatea  cea  de   lui,  îi  luară  în  bătae  de  joc  şi  se  lăudară  că  vor  ucide
          salcie  în  care  Săgeata  apei  învăţase  întâi  să  meargă  cu   pe  toţi  oamenii  regelui  şi-i  vor  aruncă  în  râu.  In  vremea
          luntrea.                                             aceasta  însă  ei  nu  băgară  de  seamă  ce  să  întâmplă  la
               Apoi  traseră  arborele  în  apă  şi  Săgeata  apei  se   spatele lor.
          sui  înlăuntru  şi  luă  o  lopată  pe  care  o  cioplise  în  vremea
          asta  şi  vâsli  cu  luntrea  cea  noauă  pe  apă  în  sus.  Iar   Săgeata  apei  adică,  trecuse  râul  cu  ceilalţi  oa­
          regele  şi  oamenii  săi  se  minunară  mult  şi  apoi  se  bu­  meni  ai  regelui  pe  cele  douăzeci  de  luntri.  Apoi  oame­
          curară  că  acum  vor  învăţă  şi  ei  acest  meşteşug.  Regele   nii  săi  eşiră  pe  mal  şi  se  furişaseră  prin  pădure  până
          dădu  Iui  Săgeata  apei  în  dar  o  suliţă  frumoasă  cu  un   în satul oamenilor celor răi.
          vârf  ascuţit  de  peatră  şi  zise  că  soarele  răsărise  şi  apu-   Când  oamenii  cei  răi  se  depărtară  călare,  Să­
          sese  de  cinsprezece  ori  până  când  lancea  fu  gata.  In   geata  apei  pătrunse  împreună  cu  oamenii  regelui  în  sat,
          schimb  Săgeata  apei  trebuia  să  facă  acum  mai  multe   liberă pe cei prinşi şi pe tatăl, pe mama şi pe sora lui,
          luntri.                                                                                          o»
               Şi  Săgeata  apei  făcu  cu  ajutorul  oamenilor  celor
          buni  încă  douăzeci  de  luntri.  De  o  sută  de  ori  răsări
          soarele  pe  cer  şi  de  o  sută  de  ori  se  ascunse  după
          copacii pădurii.
               Când  apuse  pentru  a  suta  oară,  cele  douăzeci  de
          luntri  fură  gata.  Fiecare  luntre  aveâ  patru  locuri  de
          vâslaşi şi patru vâsle.
               Atunci  oamenii  regelui  făcură  o  sărbătoare  mare,
          mâncară  şi  jucară  toată  ziua  şi  când  erau  mai  veseli,
          se sculă regele şi spuse oamenilor săi următoarele:
               Oamenii  cei  răi  de  dincolo  de  râu  ne-au  lovit
          acum  câtva  timp,  în  timpul  nopţei.  I-am  alungat,  dar
          n’am  putut  să-i  pedepsim  fiindcă  nu  eram  destul  de
          mulţi pentru a lovi pe oamenii cei răi în ţara lor.         <
               Prietenul  nostru  Săgeata  apei  şi  părinţii  săi  dea-   Din minunile naturii; O capră, care nu are numai două
          semenea au îndurat multe rele dela oamenii cei răi.                         picioare.
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15