Page 1 - 1913-08
P. 1

neţului.  Acum,  că  omul  reuşise  a-i  zmulge  şi  această
   MORMÂNTUL eroului                                     taină,  a  deslănţuit  asupra  biruitorului  uraganul  mâniei

   AL. CIURA                                             sale cutropitoare.
                                                              Cei  câţiva  biruitori  ai  .ştiinţei  erau  în  drumul
        Anglia,  şi  alături  de  ca  omenirea  întreagă,  îm­  spre  casă,  când  s-a  pornit  din  urma  lor  urgia  Firii,
   bracă  doliu  la  vestea  despre  catastrofa  căpitanului   acoperindu-i  cu  troiene  de  zăpadă,  lăsândn-i  fără  hrană
   Francisc  Robert  Scott,  şi  a  tovarăşilor  săi,  cari  şi-au  şi  fără  adăpost  în  mijlocul  pustietăţii  fără  margini.  Şi
   aflat  sfârşitul  pe  câmpiile  cu  zăpadă  eternă  ale  polu­  ei  înotau  tot  mai  slăbiţi  prin  troiene,  până  ce  au  vă­
   lui  sud,  după  ce  au  împlântat  steagul  englez  la  punc­  zut,  că  nu  mai  e  chip  să  răzbată.  Rând  pe  rând  se
   tul iredutabil, alături de acela alui Amundsen.       prăvăleau  în  zăpadă,  până  au  rămas  doi-trei  numai,
        E  un  triumf  desăvârşit  al  sufletului  omenesc  veş­  cu  un  pumn  de  ceai  şi  cu  câteva  blăni  zdrenţuite,  ce
   nic  setos  de  ştiinţă,  o  biruinţă  a  voinţii  de  fer  a  erou­  nu-i mai puteau ocroti acum.
   lui,  ce  nu  se  pleacă  nici  în  faţa  celor  mai  mari  pri­  Moartea,  moartea  mântuitoare  se  apropia,  să  le
   mejdii,  şi  moare  lângă  carnetul,  unde  şi-a  scris  ob­  închidă ochii împăingeniţi.
   servările,  până  în  clipa  din  urmă,  când  moartea  i-a   Cei  doi  tovarăşi  s-au  ghemuit  în  sacii  lor  blă-
   zmuls creionul din mână.                              nuiţi  cu  piele  de  focă  şi  au  adormit.  Iar  conducătorul
        Dar  calea  ce  duce  la  biruinţele  progresului  ome­  a  scris  până  în  clipa  din  urmă,  notându-şi  observaţiile
   nesc  e  plină  de  victime,  întocmai  ca  şi  câmpul  de  ştiinţifice  şi  aducându-şi  aminte,  să  spună  chiar  la
   luptă,  unde  rămân  atâtea  mii  şi  mii  de  morţi  şi  ră­  urmă:  „Noi  murim,  dar  am  realizat  ţânta  pentru  care
   niţi,  ca  biruitorii,  să  treacă  apoi,  peste  trupurile  lor,  am  plecat.  Ţara  va  şti  să  se  îngrijască  de  cei  ce  ră­
   la izbândă.                                           mân în urma noastră, fără adăpost"...
        Mulţi  din  ei  —  cei  mai  mulţi  chiar  —  se  pră­  S-a  gândit  atunci  la  nevastă  şi  la  copilaşul,  ce
   buşesc  înainte  de  a  atinge  ţinta  măreaţă  pentru  care  se  jucâ  în  vremea  aceea  acasă,  în  căldura  mângâie­
   se  războesc,  dar  sunt  totuş  unii,  cari  au  fericirea  de  toare a căminului.
   a-şi  vedea  visul  cu  ochii,  înainte  de  a-i  închide  pen­  Şi a murit apoi, lângă carnet, cu creionul în mână.
   tru totdeauna.                                                                * *
                                                                                  *
        Căpitanul Scott e printre aceştia.                    Va  fi  o  mare  senzaţie  pentru  lumea  ştiinţifică
        Alături  de  Amundsen,  cu  care  i  s-a  încrucişat   acest  carnet,  ce  cuprinde  observaţiile  nepreţuite  din
   drumul  spre  aceeaş  ţintă  neatinsă  încă  de  picior  o-   regiunea  polară.  Dar  carnetul  totuş  nu  va  fi  complect.
   menesc,  a  atins  şi  el  polul  sud  şi  a  împlântat  stin­  Lipsesc  câteva  pagini,  cele  din  urmă:  viziunile  omu­
   dardul ţării sale, la locul de onoare.                lui  ce  moare  de  frig.  E  un  martiraj  acesta,  ce  nu  se
        îşi  împlinise  misiunea acum;  dusese la  îndeplinire  poate  cuprinde  în  toată  întinderea  lui  maiestoasă,  nici
   una  dintre  cele  mai  măreţe  intreprinderi  ale  geniului   după ce ai cetit pe Nansen sau pe Amundsen.
   şi  cutezanţei  umane  şi  se  puteâ  întoarce  acum  liniştii   După  ce  sudoarea  dela  încheieturi  a  îngheţat  sub
   spre  casă,  ca  un  om,  căruia  i  s-a  izbândit  cel  mai   blănuri  şi  ţi-a  rănit  trupul  cu  atâtea  ace  ascuţite,  du-
   frumos vis.                                           pă-ce  ai  început  să  sângerezi  în  tot  trupul  —  sub
                           * *
                            *                            groaznicul  flagel  al  scorbut-ului  —  şi  dinţii  prind  a
        Taina  erâ  acum  desvălită;  omul  ajunsese  stăpân  ţi  se  mişcă  în  gură  ca  nişte  mărgele,  când  nu  mai
   şi  pe  singurul  punct,  ce  mai  rămăsese  până  acum  în­  ai  poftă  de  mâncare,  când  nici  nu  mai  ai  ce  să  mă­
   văluit în regiunile glaciale pline de mister.         nânci,  dela  o  vreme  te  cuprinde  o  moleşală,  ce  te  ia
        Dar  Firea,  geloasă  de  tainele,  ce  le  ascundeâ  în braţe şi te leagănă cu mângâieri de fiinţă iubită...
   până  acum  cu  atâta  grije,  n-a  putut  să  ierte  îndrăz­  Frigul  îngrozitor  de  80*  C.  sub  zero,  se  îmblân-

                                                                                                              115
   1   2   3   4   5   6