Page 8 - 1913-15
P. 8

nu  mai  creşte  acolo  unde  trec  cetele  de  guzgani.  î
                                                                  România,  moşierii  cari  au  hambarele  încărcate  cu   a
                                                                  reale,  precum  şi  proprietarii  de  poverne  sunt  în  lupt
                                                                  neîncetată cu scârbosul animal.
                                                                        Dar  şobolanii  oferă  pentru  om  şi  o  altă  prime,
                                                                  die  cu  mult  mai  teribilă:  ei  sunt  colportorii  de  pr€
                                                                  dilecţie  a  unor  anumite  epidemii  cum  sunt  bunăoar
                                                                  turbarea  şi  ciuma.  Ciuma,  în  particular,  pa;?  a  fi
                                                                  boală  specială  chiţcanilor,  dar  care  se  transmite  di
                                                                  păcate  şi  omului.  Ori  de  câte-ori  o  navă,  provenin
                                                                  din  vreo  ţară  contaminată,  aduce  ciuma  în  vreu
                                                                  port  oare-care,  putem  fi  siguri  că  pricina  sunt  şobo
                                                                  lânii  ascunşi  în  subsolul  vaporului.  S’a  constatat  dea
                                                                  semenea  că  urâcioasele  bestii  cooperează  la  extindere
                                                                  trichinosei,  a  pneumoniei,  a  influenţei  cailor  şi  chia
                                                                  la transmiterea febrei aftoase.
                                                                        După  cum  vedeţi,  nu  e  mirare  că  şobolanii  sun
                                                                  pretutindeni  exterminaţi  fără  milă.  E  vorba  nici  ma
                                                                  mult  nici  mai  puţin,  de  mântuirea  speţei  omeneşti  ame
                                                                  ninţată de foamete şi de distrugere, de către guzgani
                                                                                            *
                                                                       Nenorocirea  e  însă  că  exterminarea  lor  e  ma
                 Un vânător de guzgani în oraşul Londra.          uşor de decretat decât de realizat.
                                                                        în  zadar  s’au  pus  pe  lucru  toţi  savanţii,  toxico­
            zilele  furtunoase  când  inundaţia  subsolurilor  caselor,
            îi  sileşte  să  iasă  în  cete,  în  plină  stradă.  Gările,  că-   logii,  chimiştii,  arhitecţii,  agronomii,  etc.,  în  zadar   S(
                                                                  întrec  ei  în  ingeniozitate;  în  zadar  s’au  întrunit  con­
            zărmile,  marele  administraţii  şi  marele  prăvălii,  spita-
                                                                  grese  speciale  şi  s’au  constituit  concursuri  internaţio­
            lurile  etc.  sunt,  în  aceste  două  oraşe  mari,  literalmente
            infestate  de  şobolani.  Sunt  câţiva  ani  de  când  un  biet   nale;  nimic  n’a  reuşit  să  se  micşoreze  numărul  groza­
            paralitic  care  zăcea  bolnav  în  spitalul  parizian  dela   velor  animale.  Ei  devin  pe  zi  ce  trece  mai  număroşi
                                                                  ca în ajun.
            Piti£  eră  aproape  să  fie  mâncat  de  viu  în  patul  său.
            Şi  să  nu  se  creadă,  că  dărămându-se  clădirile  prea   în  zadar  s’au'inventat  cursele  cele  mai  variate
                                                                  şi  cele  mai  infalibile,  s’au  pus  premii  pe  capetele  de
            vechi,  se  distrug  şi  chiţcanii  pe  cari  ele  îi  adăpostesc:
            fioroasele  animale  se  mută  pur  şi  simplu  în  casele   şobolani,  s’au  trimis  împotriva  lor  nu  numai  pisicele,
            învecinate.                                           duşmanele  lor  fireşti,  dar  şi  cânii,  broaştele  râioase,
                                     *                            bufniţele  şi  chiar  şerpii.  în  zadar  îi  ucidem  şi  lăsăm
                  Dar  şi  mai  de  temut  este  şoarecele  sau  chiţca-   să fie ucişi. Ei sunt prea numeroşi!
            nul  de  câmp.  El  de  zeceori  este  mai  dezastruos  decât   S’au  compus  pentru  ei  otrăvurile  cele  mai  vio­
            vecinul  său  de  prin  oraşe.  Pagubele  pe  cari  le  pri-   lente,  sulfura  de  carbon,  strichnina,  arsenicul,  pastele,
            cinueste  semănăturilor  sunt  enorme.  O  circulară  oficială   fosforoase,  etc.  Numărul  chiţcanilor  nu  s’a  micşorat.
            a  lui  Agricultural  Board  din  Statele-Unite  evalua  per-   Trebue  să  credem  că  instinctul  lor  îi  fereşte  de  otravă,
            derile  cauzate  Uniunei  de  chiţcani  la  suma  de  90  mi­  ori că ei ajung să se bucure ca vremea de un fel de
            lioane  de  dolari  pe  1907.  în  Franţa  şoarecele  de  câmp,
                         M
            numit  „mulat   distruge  pe  an  recolte  în  valoare  de
            două  sute  de  milioane  de  franci.  în  Danemarca,  care
            numără  abia  trei  milioane  de  locuitori,  agricultura  su­
            feră  perderi  anuale  de  pe  urma  chiţcanilor  pentru
            suma  de  zece  milioane  de  coroane.  în  general  regiu­
            nile  pe  unde  trec  în  mod  periodic  invasuinile  de  şo­
            bolani,  întocmai  ca  şi  învaziunile  de  lăcuste,  rămân
            ruinate, pustiite.
                 Căci  şoarecele  de  câmp  atacă  tot  ce  creşte  din
            pământ:  cerealele  ca  şi  păşunele,  legumele,  etc.  Iarna
            el  roade  şi  devorează  sămânţa  şi  când  ploile  ori  ză­
            pada  îl  gonesc  din  gaura  sa,  el  se  refugiază  prin  claele
            de  fân,  prin  hambare,  prin  grajduri  şi  coteţe.  Şi  pe
            ori  unde  ar  trece  mizerabila  dihanie,  ea  lasă  în  urmă-i
            ruină  şi  prăpăd;  vieaţa  nu  e  cu  putinţă  nici  păsăre­
                                                                      Broasca râioasă merită protecţia noastră, căci ea ne desbară
            lelor,  nici  găinelor,  nici  vânatului  mai  mic.  Nici  iarba  de insectele veninoase şi de şobolani.
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12