Page 12 - 1913-21-22

„Voiu reveni în altă zi, domnule, spre a vă cere CRONICA DOCUMENTARA
şi alte amănunte..
El se înclină cu un aer de deferinţă. Am eşit dela Creşterea şi căderea părului
el clătinându-mă pe picioare, cu inima frântă în piept.
Mă aşezai în fundul unei cafenele pentru a ceti tristele De ce alăturea de moşnegii, al căror păr alb ne
cuvinte postume ale amicei mele.
impune respect, se văd atâţia oameni tineri încă, al
căror craniu este cu totul lipsit de păr ? Cum se face
Scrisoarea eră scurtă. Ea glăsuiâ:
„Iartă-o te rog pe o biată fată bătrână de a-ţi că părul nostru ne cade aşa de des ? De ce albeşte
datoră dtale singura fericire a vieţii ei! Urâtă şi mân­ el la bătrâneţe ? Pentru a răspunde la aceste întrebări,
dră cum eram, n’am putut iubi pe nici unul din băr trebue să ştim ce este un fir de păr, cum se naşte, cum
baţii pe cari i-am cunoscut: cu toţii îmi displăceau prin creşte, cum se măreşte şi cum îmbătrâneşte el.
Dacă aţi avut vreodată curiozitatea să priviţi cu
atitudinea lor ipocrită şi brutală — şi atinsesem vrâsta
o lupă pielea mânei voastre, aţi constatat de sigur pe
de şaptezeci de ani, cu o inimă plină de duioşie, fără
a fi simţit vreodată bucuria divină de a cugetă la o suprafaţa ei o mulţime de găurele. Ce rost au ele? In
fiinţă, aşa cum o drept-credincioasă se gândeşte la straturile adânci ale pelei corpului nostru trăesc o mul­
Dumnezeu. Dta mi-ai dat această dulceaţă infinită; gra­ ţime de organe pe cari medicii le numesc glande, şi
cari sunt nişte adevărate fabrici.
ţie dtale am cufundat, timp de un an întreg, sufletul
Unele din aceste glande exerciază industria păru­
meu într’un extaz delicios. Sunt fericită acum, căci am
lui. El se fabrică în celulele pilo-sebacee. Celulele a-
trăit, şi în ceasul morţii, speranţa mea supremă este
că vei păstră o amintire duioasă sărmanei dtale prie­ cestea ne interesează în mod particular; ele ne vor
tine dela fereastră..." explică creşterea, albirea şi căderea părului nostru.
Să zmulgem din cap un fir de păr şi să-l privim
Nu ştiu ce ar fi făcut un altul în locul meu; cât la microscop. Ce vom observă noi mai întâi ? Că ră­
despre mine, timp de un sfert de ceas am plâns întruna dăcina lui care când o privim cu ochii liberi ne pare
în acel colţ întunecos de cafenea. Dar lucrul cel mai rotundă şi plină, este de fapt scobită şi goală ca o
ciudat este că amintirea acestei idile are toată frăge­ ceaşcă. Rădăcina aceasta, ne vom spune noi, a fost
zimea, toată suavitatea minunatelor poveşti de iubire zmulsă din celula ei, şi atunci îndreptăm microscopul
pe care le putem avea cu cele mai frumoase femei. Şi înspre punctul de unde am zmuls firul de păr, şi care
niciodată nu mă pot aşeză noaptea la geam fără a fi ne apare astfel mărită, profundă ca un puţ.
pătruns de o nemărginită duioşie, fără a intrevedeâ în Ajunşi în fundul acestui puţ, vedem un fel de
închipuire o siluetă sveltă şi încântătoare ca fecioara lentilă acoperită cu celule identice acelora cari acoperă
din Verona, ori ca frumoasa creştină care ului toate firul de păr. Ea este în realitate un organ inteligent
privirile, când cadiul şi cele două paşale îi porunciră şi neobosit, o ţesătorie care fabrică părul din mii de
să-şi scoată masca de pe obraz, după cum spune basmul. fire ce se împletesc între dânsele. Niciodată celula a-
ceasta nu încetează de a lucră. Când zmulgem un fir
Trad. de Adrian Corbul.
de păr, ea se închide şi numai decât începe să fabrice
altul nou. Firişoarele pe cari le lucrează cresc toate
după un plan anumit; ele formează ca un lanţ.
iSântece Dar vigoarea şi dimensiunea papilelor pilare — aşa
Drei Vochiţa Romanescu se numesc celulele cari fabrică părul — variază dela un
individ la altul, şi lucrul acesta ne explică de ce unele
Două ramuri înflorite
îmi întinse: două mâni — persoane au un păr mai îmbelşugat decât altele.
Două mâni şi pentru asta
O visez de săptămâni.

Două mâni ne-asămănate
îmi întinse draga mea
Şi de-atuncea ziua ’ntreagă
Nu gândesc decât la ea.
* * *
Ce de fluturi, ce lumină
Scânteiază pe altifă,
Pe cămaşa ta cea albă,
Albă-rumenă fetită!
Şi la gâtul tău de floare
Ce risipă de mărgele:
Par că văd în rând pe-o afă Tăietură verticală, arătând poziţia unui fir de păr, în pe-
Toate dorurile mele. lea capului. în mijlocul glandelor pe cari le închid stra­
turile profunde ale pielei noastre, această gravură arată
H. DASCALESCU un fir de păr sănătos văzut printr’un puternic microscop.