Page 13 - 1913-29

N r . 2 9 . C O S I N Z E A N A Pag. 421.

care o cunoaşte aşa de bine, aşezându-1 în tainica împreună după fluturi şi cari se ceartă şi se împacă
atmosferă a lumilor de visuri. Cea dintâi condiţiune a în fiecare zi. Să nu le banalizăm existenţa lipsindu-i
amorului este farmecul necunoscutului. Aşa zisele lo­ de clipa ei cea mai fermecătoare: întâia lor întâlnire
vituri de trăsnet îşi au în realitate adevărul lor. Nu de amor. Ei se cunosc prea bine unul pe altul, inimile
spun că simpla aparijiune a fiinţei pe care o vom lor nu mai au nici un secret pentru dânşii, obişnuinţa
iubi ar fi în stare să aprindă în inimile echilibrate o de a fi laolaltă i-a familiarizat prea mult cu persona­
pasiune de nepotolit. Dar să admitem, că văzând pen­ lităţile lor pentruca viitoarea şi eterna lor tovărăşie
tru întâia oară persoana de sex contrariu, simjim ime­ să-i mai încânte. Ei nu vor aveâ nimic nou a-şi spune
diat în sufletul nostru dacă am puteâ-o sau nu iubi. sau a-şi descoperi. Iubirea lor nu le va prezintă nici
Orice întâlnire dintre un bărbat şi o femee produce o surpriză, şi o iubire lipsită de mister este lipsită şi
înainte de toate, un fel de examen inconştient al fa­ de poezie. Ei o vor îmbrăcă întocmai ca pe nişte
cultăţilor noastre amoroase. Femeia cea mai virtuoasă haine vechi, fără nici o bucurie. Aceasta a fost ami­
şi soţul cel mai credincios se supun şi ei fără de voia cul meu, cauza pentru care Elena s’a măritat cu un
lor, acestei instinctive cercetări. Posibilitatea unei iubiri altul. El a putut aveâ mai puţine calităţi decât dta,
între noi şi necunoscuta fiinţă care ne iese în cale, dar printre acelea cari au fermecat-o pe fosta dtale
ni se anunţă întotdeauna în inimă printr’o ciudată logodnică se găseâ una care le întunecă pe ale dtale:
vibraţiune a ei şi printr’o activitate subită şi febrilă a misterul fiinţei pe care nu o cunoşti".
imaginaţiunei noastre. Momentele cele mai scumpe ale încheerea o făcu soţul meu:
celui mai scump amor le găsim tocmai în aceasta
întâia întâlnire. Ea rămâne neclintit amintirea cea mai „Despina are dreptate. Dar ea a uitat să-şi com-
preţioasă a vieţei noastre. plecteze gândul. Misterul de care ne-a vorbit, este
„Să nu săvârşim dar greşeala de a proectâ în­ într’adevăr cea dintâi condiţie a iubirei, care o fereşte
soţirea băiatului şi fetiţei cari în fiecare zi gonesc de a se banalizâ. El nu trebue să înceteze nici măcar
între soţi. Să nu ne arătăm niciodată unul faţă de
celălalt în toată goliciunea sentimentelor şi a ideilor
noaste. în totdeauna să ştim să ne surprindem din
nou. Neglijeul moral între soţi, pe cari naivii îl nu­
mesc sinceritate, calmează şi veştejeşte amorul cel
mai tenace. Să ştim a reînoî fără încetare acest amor.
Să avem veşnic o rezervă de sentimente unul faţă de
celalalt. Să nu ne descoperim decât încet — încet
cu ingeniozitate şi prudenţă. A reduce farmecul senti­
mental care ne ţine la o simplă obişnuinţă a halatu­
lui şi păpucilor morali este o adevărată crimă de lds-
amor. Şi cei dintâi pedepsiţi vom fi noi înşine".
„Aveţi dreptate amândoi", ne răspunse oftând
prietenul nostru. ~ n ,
Despina Kadu.

o> o net
Cu vraja dulce care se desprinde
Din ochii tăi ca străluciri de zare,
A dragostei scânteie se aşează
Pe sufletu-mi şi tainic mă cuprinde.

Şi ngenunchiat, cu mâni împreunate
Cerşesc căldura ta din ochi să vie,
Să-mi mângăe jelirea mea pustie
Şi genele-mi în lacrime scăldate.
Căci e demult de când visez cu stele
Şi ’nduioşate dorurile mele
în cale-ţi pribegesc şi ţi se ’nchină...
Şi-i mult de când aştept — senină
O rază blândă să-şi pornească calea
Biserica gr.-ort. română din Verşeţ, care s’a sfinţit deunăzi Şi vraja ei să-mi potolească jalea.
cu mari solemnităţi de către Episcopul Cristea. E cea din­
tâi biserică românească în acest oraş. VIDU RUSMIN