Page 2 - 1913-29
P. 2
Pag. 410. COSINZEAN A Nr. 29.
O g r e v ă b i n e f ă c ă t o a r e . emoţiune nu are vreme să se
desvoalte în piepturile noastre;
ea e strivită în germene, go
Timp de două zile am inima liniştită în piept. Veşnica nită de alte emoţiuni cari îi
gustat momente de preţioasă ameninţare de a peri strivit de iau locul şi cari se succed ne
mulţumire. M’am plimbat pe vre-un automobil lipsea din întrerupt.
străzile şi pe bulevardele Pa preocupările mele. Oraşul trăia
risului cu mintea clară, cu o- parcă o vieaţă patriarhală de Şi astăzi, îmi spun că viea
chii limpezi, cu pasul sigur. o blândeţe nespusă. Toată lu ţa noastră depinde în marea ei
Am avut impresia unei exis mea părea fericită. în aerul parte de împrejurările externe.
Cele dintâi zile de grevă m’au
tenţe de o neîntrecută linişte sonor al amurgurilor de vară,
patriarhală. Străbăteam drumu glasurile omeneşti răsunau lim convins hotărât de acest lucru.
rile fără bătaie de inimă şi fără pezi şi cordiale. O linişte dulce Omul are tendinţa, explicabilă
să mă pregătesc de moarte. în învăleâ bulevardele. Castanii de altfel, de a-şi regulă ritmul
sufletesc după ritmul fizic al
depărtare, perspectiva avenue- îşi legănau ramurile înverzite acţiunilor înconjurătoare. Ne
urilor se aşterneâ neted în fa la adierea zefirului şi murmu retragem vara la munte sau la
ţă-mi, dându-mi sensaţia rară rul lor ne răzbea la urechi,
în marele oraş, a infinitelor neacoperite de fioroasa vijelie mare, nu atât pentru perspec
spaţii. Şoselele păreau mai lar pe care o produc automobilele tiva oceanului sau pentru con
gi, trecătorii mai voioşi, cerul străbătând oraşul. templare înălţimilor, cât pentru
mai radios... Căci timp de două Fericirei acesteia i s’a pus de a ne reface nervii în cal
mul unei localităţi liniştite, în
zile greva şoferilor a redat Pa un prematur sfârşit. Greva şo care nu trăieşte sgomotul ora
risului aspectul minunat pe ca- ferilor s’a curmat încurând şi
şelor mari. Sgomotul acesta
re-1 va fi avut acum patruzeci Parisul şi-a recăpătat iar as- are darul de a ne excita, de
sau cincizeci de ani... pectu-i agresiv, insuportabilul a ne înăcri. El tulbură opti
Şi mi-am dat seama cu său sgomot. Atmosfera e întu mismul cel mai robust. Lucrul
acest prilej de pricina pentru necată de colb şi infectată de acesta este uşor de constatat
care bătrânii vorbesc cu atâta mirosul de benzină. Trecătorii la artiştii mari, cari sunt ex
regret de vieaţa pariziană de şi-au reluat mersul lor sacadat, presia cea mai compactă a
odinioară. Astăzi vârtejul Pa enervat de teama de a fi căl vremurilor în cari au trăit. De
risului tulbură şi înfrigurează. caţi de roatele automobilelor. ce găsim atâta seniftătate în
Sutele de mii de automobile Odată cu circulaţia grozavelor poemele lui Homer, de ce ver
cari huruesc neîncetat pe stră vehicule, nervii noştri au re surile lui au ceva din calmul
zi, scurtează vieaţa omenească. devenit iritabili şi acţiunile oceanului şi al câmpiilor ne
Afirmaţia aceasta nu este de noastre zorite. Să mărturisim sfârşite? Fiindcă în mijlocul
loc un paradox: se ştie că emo că ştiinţa e foarte frumoasă, lor a trăit poetul, fiindcă nervii
ţiile multiplicate sunt cea din dar că progresul tehnic e de lui nu s’au sdruncinat în larma
tâi cauză a bătrâneţii. Ele u- parte de a fi schimbat în bine oraşelor... Cu totul altfel au
zează nervii şi istovesc în om vieaţa omenească. Dimpotrivă. scris marii poeţi ai timpurilor
esenţa lui vitală. Şi în zilele Ritmul său precipitat se in moderne. A. C.
noastre, oraşele mari oferă un filtrează şi în gesturile noastre,
haos de mişcare nebună, al că grăbindu-le şi dezordonându-le.
rei angrenaj ne prinde, ne ma Mă intrebam mai deunăzi în-
cină, ne epuisează, şi ne dă tr’un salon, care e cauza ce Serbări germane.
drumul apoi cu mintea buimă ne face să trăim cu atâta re Intre ţările Europei Germania e
cită, cu ochii tulburi, cu mem peziciune şi friguri, cauza care una dintre acelea cari atrag- mai
brele moi. nu ne îngădue să gustăm com mult pe călători. Vechea şi temeinica
Ce frumos, ce odihnitor plect nici unul din farmecele cultură nemţească, tradiţiile istorice,
mi-a apărut Parisul în aceste existenţei: dulceaţa naturei, ale căror urme se păstrează în atâ
două zile de grevă! Nu au blândeţea zilelor, duioşia iubi- tea cetăţi şi castele bătrâne, institu
zeam decât rumoarea surdă şi rei. în Paris, bunăoară, trăim ţiile vestite ale acelei ţări, — sunt
legănătoare a oraşului, lipsită înzecit mai iute ca în oraşele tot atâtea puncte de stăruitoare a-
de grozavul ţăcănit al vehicu mici. Bucuriile, tristeţile şi con- tracţie. Fără limba şi cultura ger
lelor de tracţiune mecanică.- templaţiunile noastre au ceva mană, astăzi aproape nu se poate
Treceam de pe un trotuar pe din goana nebună a automo închipui o pregătire mai superioară.
celălalt cu mersul sigur şi cu bilelor pe bulevarde. Nici o O călătorie în Germania îţi ră
