Page 5 - 1913-29
P. 5

N  r .   2 9 .                          C O  S I N  Z E A  N    A                            Pag. 413.


                                       entuziasmez,  discut  şi  fac  la  planuri,   gată  şi  pururi  gata  a  ascultă  astfel
                                       că  par’că  n’aş  aveâ  nimic  atceva  de   de  poveşti,  cari  par  a  se  fi  petrecut
                                       făcut.  De,  aşa-i  pe  vreme  de  războiul   cu  mii  de  ani  înainte,  ori  cu  mii  de
                                       Sufletul  se  frământă,  se  agită  şi  pen­  ani  mai  târziu,  irelevant,  numai  în
                                       tru  alte  noutăţi  devine  indiferent.   zilele  noastre  nu!  Şi  să  vezi,  că-i
                                       Cele  ce  se  petrec  în  jurul  nostru  nu   de  fapt  curios  şi  romantic.  Lucrul
                                       mai  au  par’că  nici  o  însemnătate  şi   s’a  petrecut  în  apropierea  insulei
                                       lucruri,  cari  altădată  te  făceau  să  le   Wight  şi  unul  din  cei  doi  rivali,
                                       treci  cât  de  cât  prin  suflet,  gândind   Edward  Pattner  şi  Allan  Wels,  a  ră­
                                       asupra  lor,  acum  te  lasă  rece  şi  nu   mas  mort  în  adâncul  apelor,  nici
                                       mai  reagezi  la  ele...  Şi  cu  toate  a-   măcar  găsi  nu  l’au  mai  putut,  ca
                                       cestea  am  citit  deunăzi  totuş  o  nou­  frumoasa  copilă,  cu  ochii  visători  şi
                                       tate  scurtă,  care  m’a  făcut,  ca  să-mi   plini  de  ispită,  cum  sunt  şi  ai  ma­
                                       uit  pe  câteva  momente  şi  de  bubui­  tale,  să-l  poată  petrece  la  mormânt
                                       turile  de  tun  şi  de  trufia  bulgărească.   şi  să-i  anine  o  floare  pe  cruce.  Ei
                                       Am  cetit  o  scenă  tragică,  petrecută   erau  scufundători  şi  culegeau  din  a-
                                       departe  de  lumea  pământeană,  cu   dâncul  mării  mărgeanele  acele  scum­
                                       zgomotul  ei  infernal  şi  ucigător  de   pe  şi  fermecătoare,  pe  cari  le  poartă
                                       nervi, departe, până unde nu stră-  la  gât  fetele  bogate.  Lucrau  pe  lângă
                                                                           acelaş  vapor  şi  erau  duşmani  la  cu­
                                                                           ţite  pentru  fată,  iar  ea  sărmana  râ-
                                                                           deâ  neştiutoare  şi  le  împărţeâ  pe-o
                                                                           formă  zimbetele  dulci,  fără  ca  să-şi
                                                                           dea  seama,  că  asta  nu-i  ertat  şi  nu-i
                                                                           cuminte,  că-i  făceâ  duşmani,  temân-
                                                                           du-se  fiecare  din  ei,  că  pe  celalalt
                                                                           îl  iubeşte  mai  mult  şi  mai  adevărat.
   Hăinuţă pentru copilaşi lucrată cu mâna.                                Vezi,  dragă  Li,  matale  să  nu  te  porţi
                                                                           vreodată  aşa  şi  să  faci  şi  altuia  ochi
   şi  membri  ai  casei  princiare.  Şi  de­                              dulci,  că  asta  pentru  cel  ce  te  iu­
   sigur,  frumoase  clipe  când  vreun                                    beşte  e  chin  şi  durere.  Şi  să  nu
   „Karl  Heinz",  ca  în  „Alt  Heidel-                                   crezi,  că  trezind  gelozia  în  sufletul
   berg“,  îşi  face  pe  ceafă  chipiul  stu­                             celuia,  care  ar  muri  de  dragă  ce-i
   denţesc  şi  răstoarnă  păharul  cu  bere                               eşti,  te-ar  îndrăgi  şi  mai  mult.  Nu  !
   spumoasă,  în  tovărăşia  tinerilor  plini                              El  va  duşmăni  numai  pe  rivalul  său,
   de  viaţă.  Dovadă  de  căldura  şi  e-                                 iar  despre  matale  şi-ar  face  gânduri
   nergia  cu  care  se  aprind  inimile                                   rele  şi  şi-ar  perde  credinţa  în  dum­
   germane  Ia  glasul  trecutului  şi  al                                 neata,  iar  mai  târziu  şi-ar  perde  şi
   tradiţiilor naţionale.                                                  dragostea,  pe  care  mata  te  arăţi  ast­
                                                                           fel a nu o şti preţui îndeajuns şi
       Răvaş  de  duminecă  ţ


                           27/VII 1913.
          Dragă Li,
      In  urechi  îmi  sună  numai  bubui­
   turi  de  tun  şi  zăngănit  de  arme.
   Pare  că  văd  aievea  dorobanţii  ro­
   mâni,  mândri  şi  voinici,  aruncându-   Ofiţer  din  garda  parlamentară  a  Un­
   se  orbeşte  în  ploaia  de  gloanţe  şi   gariei,  făcută  de  contele  Ştefan  Tisza,
                                         pentru  ca  să  poată  amuţi  cu  ajutorul
   ducând  cu  cinste  drapelul  sfânt  al   ei  glasul  deputaţilor  opoziţiei  După
   ţării  româneşti  peste  câmpiile  bul­  scandalul  zilelor  din  urmă,  când  un
   gare.  Ce  vis  frumos  şi  măreţ  trăiesc   ofiţer  de  acesta  a  năvălit  cu  sabia
   vitejii  aceştia  şi  cum  îi  invidiez,   asupra  unui  deputat,  conducerea  ar­
                                         matei  a  intrevenit,  ca  garda  parla­
   Doamne.  Ii  invidiez  şi  aşa  aş  vrea   mentară  să  fie  pusă  sub  conducerea
   să  fiu  şi  eu  alăturea  de  ei,  în  mijlo­  forurilor militare.^
   cul  lor,  cu  ei  împreună.  Să  mergem
   cu  fruntea  ridicată  spre  Sofia,  ceta­  bate  nici  glasul  detunător  al  ghiu­
   tea  încăpăţînată  şi  trufaşă,  cetatea   lelelor  şi  nici  ^zgomotul  lumii:  în  a-
   plină^  de  păcate,  care-şi  merită  soar-   dâncul  mării.  Inchipuieţi,  dragă  Li,
   tca.  In  suflet  trăesc  şi  eu  toate  mo­  o  scenă  tragică  în  adâncul  apelor
   mentele  acestea  măreţe  şi  deşi  de­  misterioase,  unde  totul  pare  liniştit,
   parte  de  ei,  în  altă  ţară,  dar  simţesc   tăcut  şi  mort.  O  scenă  tragică,  o
   acelaş  foc  în  piept,  ca  şi  când  aş  fi   luptă  pe  vieaţă  şi  pe  moarte  a  doi
   în nemijlocita lor apropiere...    bărbaţi,  cari  iubeau  aceeaş  fiinţă   Băeţii regelui Angliei în plimbarea obici­
                                                                            nuită din zilele de vară. Merg singuri în
      Citesc  zi  de  zi  veştile,  cari  so­  scumpă  pe  pământ.  E  curios,  aşa-i,   împrejurimi, ca să cunoască pământul ţării
   sesc de pe câmpul de luptă şi mă   şi aprinde şi imaginaţia matale bo­         şi obiceiurile poporului.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10