Page 14 - 1913-31

Pag. 454. C O S I N Z E A N A N r . 3 1 .

— Piei din faţa mea! Du-te şi te culcă! toarea, căci înţelegeâ deja pentru ce aduce strai
Bilbo se târî la picioarele lui: cea neagră.
— Nu mă duc! Dar nu o putu ridică, ci zgărie numai pământi
Ochii lui Holofern se umplură de sânge şi el apoi îşi aţinti cu furie ochii lui sticloşi şi verzui as
răcni, încât se cutremură cortul: pra fetei, ca şi când ar fi voit să o reţină cu privire
— Nu-u? — Desbracă-te frumos... stăpâne, eu îţi ajut...
— Nu te părăsesc... — răspunse Bilbo şi se ridică. se auzi glasul Iuditei în dormitor.
— Iudita începu să plângă. Bilbo şi Lia asculta, cu mare atenţiune. Holofei
— Iartă-mă, stăpâne, eu mă duc... omul acesta nu răspunse, se împiedecă de ceva şi căzu.
va rămânea aici. — Trezeşte-te, stăpâne...
Holofern o opri: Dar stăpânul oştirilor nu se desmeteci din sor
— Rămâi! nul greu al beţiei.
Aruncă asupra lui Bilbo o privire înfuriată şi îi Urmă o clipă de tăcere. Iudita dete la o part
strigă aspru : perdeaua dormitorului şi făcu semn Liei.
— Cară-te ! Iţi poruncesc ! Lia alergă în grabă.
Nu se mai puteâ împotrivi; el se duse până la — Totul e gata... — şopti cu buze tremurătoar
uşa cortului cu capul plecat. cutremurându-se în tot trupul. Faţa ei reoglindeâ
Se întoarse înapoi şi observă desperat, că întră spaimă grozavă.
în dormitor: la moarte! — Nu-ţi fie frică! — zise Iudita. Glasul ei er
Scoase un ţipet întrerupt, se reîntoarse, şi se scăzut, dar erâ aşa de poruncitor, încât fata se cutr(
agăţă de braţul lui Holofern: mură, uitându-şi de frică.
— Nu-ţi dau voie! — Pst... doarme... repede... — şopti minunatul de
Holofern îl îmbrânci, încât nebunul se rostogoli, mon. Şi Bilbo nu se mai puteâ mişcă, numai ochii li
dar se ridică repede şi se năpusti de nou. îşi scoase scânteiau, ca un jaratic ce se stânge.
pumnalul şi voi s’o străpungă pe Iudita. Iudita îşi roti ochii.
— Şarpe! — Unde e sabia ?
Iudita ţipă, se dete la o parte; lama pumnalului Se cutremură când o văzu în mâna lui Bilbo, căc
nu o atinsese. ochii lui scânteiau îngrozitor.
Holofern se înfurie. Bilbo râse în agonie, clătinând din cap, în semn
— Câine! că nu le dă sabia.
Trase spada şi îl străpunse, apoi o asvârli Ia pă­ — Ce să facem ?
mânt, turmentat, fără să-şi dea seama, ce făcuse. Ezită.
— Repede! — şopti Lia, apoi fugi la Bilbo, să-
Bilbo se prăbuşi; îşi duse mâna palidă la gură,
ia sabia. Nebunul horcăiâ, strângând sabia cu putere
să-şi suprime ţipetele de durere.
Urmă o luptă tăcută. Lia îngenunchie, ca să-
Nu plângeâ, nici nu gemeâ macar; se sbăteâ în
desprindă degetele înţepenite pe mâner.
tăcere. Abia un picur de lacrimă străluceâ în ochii lui
— Smulge-o din mâna lui!
îndureraţi...
— Nu pot... o strânge aşa de tare.
XXXIX. Cele câteva clipe de luptă dintre nebun şi ser­
Straiţa cea neagră. vitoare, par’că ţiaură o vecinicie. Iuditei i se păreâ ca
visează un vis de groază...
începu să se târască gemând, spre dormitor, după
Lia se zbăteâ; degetele muribundului se încleşta­
perdelele căruia dispăruse Iudita cu Holofern.
seră înţepenite pe mânerul împodobit cu perle.
Sângele îi ţişneâ din rană, şi se opinti încă odată — Ajută-mă! — zise Lia, înfrântă.
întinzându-şi mâna. Prinse sabia cu două tăişuri, şi o Iudita alergă, smânci sabia şi o luă în mână.
strânse nervos, căci ştiâ că cineva mai are lipsă încă Bilbo rămase întins, dar nu-şi luă ochii dela ele.
de sabia aceasta cu două tăişe... Nu se mai puteâ mişcă, nu puteâ vorbi, ci scuipă nu­
Perdeaua dela intrare se dete la o parte. Intră o mai asupra lor, cu desnădăjduire...
fată, ţinând în mână o straiţă neagră. — Paznicii ? — şopti Iudita.
Erâ Lia... — Chefuesc.
Ea veniâ în vârful degetelor, privi în jur de sine S’auziâ în depărtare zingănit de păhare şi muzică.
şi se opri, reţinându-şi un ţipet, când observă rănitul Servitoarea se strecoră la uşa cortului, spionând.
scăldat în sânge... — Joacă de-a cubii... în cortul al cincilea...
Dar îşi adună puterile, căci auzi zgomot în fundul Se reîntoarse, stând de pază la uşa cortului.
cortului. Acolo erâ Iudita; grăbi şi ea. Iudita intră în dormitor, ca să-l omoare pe Ho­
Nebunul încercă să ridice sabia, să alunge servi­ lofern...