Page 7 - 1913-33

N r . 3 3 . C O S I N Z E A N A Pag. 479.

publice cât timp se găsesc bălării din trecut, ca vorbele să ne curgă care o legâ pe ea de viaţa părin­
aşa de primejdioase şi înăbuşitoare iarăş domoale şi uşoare şi să înce­ ţilor ei morţi! Pentruca o clipă să
pentru oricare nizuinţi spre mai bine. pem să ne povestim lucruri pe cari poată aduce jertfa aceasta aminti-
rei răposaţilor, a călătorit săptă­
le-am trăit amândoi deodată şi în
Fie, ca era de pace ce se anunţă, aceeaş vreme. Poveştile acestea mâni de zile, înfruntând primejdii
să fie şi o eră de propăşire cultu­ ni-au încălzit, şi până seara târziu şi zeci de piedeci, din Australia
rală şi morală pe calea viitorului. am depănat mereu la întâmplările până intr’un sătuţ din Germania.
Cale lungă nevinovate din trecut, cari luaseră Aşa un călător vecinie îmi pare,
proporţii exagerate în închipuirea dragă Li, că sunt şi eu. Rătăcesc
S’ajungă,
noastră acum. vecinie printre cei vii, iau parte la
Mai SUS ' Olimpiu. vieaţa lor cu toate frământările ei
...Trecutul, dragă Li, ascunde
atâta farmec şi atâta vrajă sfântă. egoiste şi banale, dar sufletul meu
e departe de toate acestea. închis
J mă, el îi deschide larg porţile şi-l întâlneşte, el nu se simte bine, de­
Răvaş de duminecă Primitor totdeaua, celui care-1 chea­
mereu în faţa streinilor, pe cari îi
primeşte cu o iubire neînchipuit de
2J/VIII 1913. mare în grădina sa fermecătoare. cât trăind departe de lumea de azi...
Dragă Li, Nu avem nimic mai bun, nimic mai cu cele ce-au fost — odată.
Am întâlnit un prietin mai deu­ dulce şi mai curat, decât el şi de Simţesc şi-acum par’că suflul
năzi, pe care nu-1 văzusem de vreo câteori prezentul ne chinuie şi ne matale cald şi privirile blânde şi
patru ani de zile. Când am dat cu biciueşte cu asprimea lui crudă, iubitoare, simţesc gâdilitura dulce
ochii de el, m’am înduioşat nu ştiu în lipsa altor suflete, cari să ne a părului moale ca mătasa când
mângâie şi să ne primească cu a- din întâmplare îmi atingea faţa rece
cum, şi-mi părea, că ’n suflet mi
se strecoară iarăş ceva din tine- lintâri, el’ne chi.amă duios pe frea­ şi tristă — simţesc toate aceste
reţa mea cea perdută, cu visuri cu­ mătul frunzelor şi ne face să uităm dulci nimicuri, pe cari odată poate
rate şi pline de avânt. Simţiam ca durerile... In suflet ne picură o du­ nici nu le-am băgat în seamă şi
sunt aşa de mulţumit, cum nu mă
şi cum prin vine mi-ar trece iar ioşie dulce şi o dragoste curată de
fiorul unor zile pline de mulţumire viaţă şi cum stăm cu el de vorbă, pot simţi niciodată în urma întâm­
şi pline de curăţenie, de cari uita­ simţim că totuş avem un rost şi plărilor de astăzi. Trecutul nostru
sem cu desăvârşire, de când am fost avem o chemare. eu îl împodobesc cu tot ce-i fru­
mos, cu tot ce-i senin şi bun, căci
smuls de valurile vieţii şi aruncat Zic unii, că trecutul nu-i element
fără de- prietini pe ’ntinsurile ei favorabil viitorului, că el dacă a sufletul mi s’ar rupe de durere,
pline de furtuni... fost glorios, ucide avântul, iar dacă dacă n’ar mai putea crede nici în
Era ’n afmurg de seară şi am a fost chii^uitQi:, ucide speranţa. ceea ce a fost. Radu Mărgean.
pornit cu prietenul meu prin pro­ Eu n’o cred aceasta, dragă Li, căci
menada largă şi liniştită, ca să ne într’adevăr nu poate fi aşa. îndată
vorbim nesupăraţi de nimeni păţa­ ce te face să-ţi uiţi de nevoile de
azi, el îţi picură în suflet linişte şi R Â
niile şi frământările de-acum. Prin­ N D U R I M Ă R U N T E
tre brazii înalţi se strecurau făşii te face să uiţi nemulţumirea. Când
de raz? de soare şi frunzele şopteau te trezeşti din visurile, în cari te
înfiorate par’că, cum adia prin ra­ leagănă, eşti renăscut şi vei simţi Carmen Sylva. Dăm în fruntea
murile lor un vânt neastâmpărat şi în inimă o nouă putere de muncă revistei noastre de azi ce mai nouă
mulcom. Şi-am început cuvântul, şi o râvnă nouă. Şi mai are ceva fotografie a reginei-poete Carmen
dar ne feriam par’că să ne vorbim trecutul: o putere ’ mare moraliză- Sylva, care din prilejul campaniei
si vorbele ieşiau greoaie din su­ toare, un fel de farmec special, care în Bulgaria, a alergat, ca şi în răz­
fletele noastre, ca şi cum ar fi a- te purifică, dacă eşti păcătos şi-ţi
târnat de ele greutăţi enorme, cu dă tărie, dacă eşti slab. Iii faţa lui, boiul de independenţă, în fruntea
cari nu puteau răzbate. Ne feriam sunt clipe mari, când faci făgă- societăţii „Crucea roşie“, şi a luat
să ne povestim viaţa noastră de-a- duinţi sfinte pe cari ţinându-le me­ toate măsurile necesare pentru în­
cuma, căci — deşi prieteni buni — reu înaintea ochilor, prinzi puteri grijirea eventualilor răniţi. Dumnezeu
simţiam totuş fiecare, că în zbu- în luptă şi birueşti piedecile... însă i-a cruţat sufletul bun şi milos
ciumările din prezent, nu ne mai Mai deunăzi am cetit o ştire
poate lega nimic unul de celalalt. foarte interesantă, în care puterea de această muncă, căci în campania
Am trăit despărţiţi atâta vreme şi ’n trecutului se oglindea aşa de mult. de-acum oastea românească a cuce­
timpul acesta fiecare am ajuns în O pereche îndrăgostită a pornit ca rit fără pierderi, ce-a fost al nostru.
alte împrejurări, între alţi oameni să-şi serbeze cununia la o depăr­ *
şi în altă lume. Viaţa noastră nu tare de treisprezece mii de miluri Razele solare vindecătoare de
mai avea nici o legătură, care să de unde se aflau, numai ca să se tuberculoză. Influinţa binefăcătoare
ni-o unească, să ne facă să ne poată cununa în aceiaş bisericuţă, a soarelui o recunoaşte fiecare om
simţim bine povestindu-ne prezentul. în care nainte cu douăzeci şi cinci şi se observă aceasta mai ales în
Vedeam fiecare că ne lipseşte ceva, de ani se cununaseră părinţii miresii. cele dintâi zile de primăvară, când
de ce nu ne puteam da seama. Eră aceasta dorinţa ei, în sufletul pe vârful munţilor străluce încă ză­
Mergeam alăturea minute întregi, căreia trăia trecutul plin de putere pada, iar jos, în vale încolţesc mu­
fără să ne vorbim şi fără să ştim şi avânt. Cât de mult era legat su­ gurii şi răsar viorelele. Atunci şi su­
de cele ce se petreceau în sufle­ fletul acesta de un lucru mic la apa­ fletul e întinerit şi capătă aripi par’că,
tele noastre... A trebuit, ca într’o renţă, de-un lucru neînsemnat, dar aşa-i de vesel, zburdalnic şi plin de
clipă să ne aducem aminte de ceva care aparţinea trecutului frumos şi avânt. Influinţa binefăcătoare a soa­