Page 2 - 1913-40
P. 2
Pag. 580. C OS IN Z E AN A Nr. 40.
Leca... Dar despre toate acestea
vom vorbi la timpul lor.
Precum spuneam mai sus, re
prezentaţia de eri seară ne-a adus
două premiere: una originală şi o
traducere. Cea dintâi (comedia în-
tr’un act „Cursa“ de M. Mora) cu
toate pasagiile cam stagnante, în
făţişează o intrigă simplă dar gen
tilă şi destul de susţinută: Un soţ
(mai puţin soţ decât om de legi)
îşi încearcă soţia întinzându-i o
„cursă“, în care însă se prinde el
însuş. Dl Carussy a redat cu mult
firesc rolul soţului ce se păcăleşte
pe sine...
Dar nu încape îndoială — că
punctul strălucitor al serii a fost
La margine de codru, în amurg. O fărâmă de poezie din vieaţa mândră comedia în 3 acte „Romanţioşii“
a satelor noastre. Două inimi îndrăgostite, sub umbrarul ocrotitor al
poalelor de codru. Chipul e dintr’un sat de lângă Orăştie. Şi tinerii sunt (Les romanesques) a lui Edmond
dintre aceia, cari la adunarea „Asociaţiei“, cu superbul lor convoi etno Rostand. Mărturisesc că am plecat
grafic, ne-au dat clipe de atât de măreaţă însufleţire.
la teatru cu o umbră de neîncre
sfârşite de ghiaţă, când altfel tre dere, în privinţa traducerii unei piese
cuse din raza pazei sentinelelor. i Cronică din Bucureşti. în versuri scrisă de acel faimos sti
Chipul de ici zugrăveşte o păreche list, care în ţara lui e cu drept su
de soţi tineri, cari au încercat să Sâmbătă, 21 Sept. 1913. pranumit „miliardarul de rime“.
scape cu copilaşul lor... lacă-i nu Delà auzirea primelor versuri l’am
mai pot merge de obosiţi... Iar so Cu o deosebită plăcere iau în felicitat în gând pe traducător, dl
mână condeiul să scriu despre o-
lii morţii, corbii flămânzi, simt că Mircea Dem. Rădulescu : versuri de
biectul acestei cronice: stagiunea
aceştia-s pe sfârşite şi se apropie o factură fină si corectă si, ceea ce
deja de ei în cete. Uite-i cum îşi actuală a Teatrului Naţional. constitue o mare calitate de adap
adună toate puterile să răzbească în genere repertoriul de până tare, — fără acea falsă tendinţă
încă înainte, dar furtuna cu vârte acum nu se deosebeşte mult de cel de romanizare „à tout prix“, care
juri de zăpadă îi învăluie, le îngre- din stagiunea anului trecut — ex ar fi răpit jumătate din poezia plină
ună calea; femeea cade! Soţul îi ceptând o reluare („Lorica noastră“ de un pitoresc exotism a acestei
zmulge copilaşul din braţe şi îl de Paul Linden) şi cele două pre admirabile comedii. Percinet si y
încălzeşte cu suflarea sa, îl strânge miere, cari s’au reprezentat eri seară Sylvette se iubesc într’ascuns. Ta
la sine, mai merge câtva, apoi cade („Romanţioşii“ de Edmond Rostand tăl lor (Pasquinot şi Bergamin) ca
şi el... Zăpada îi îngroapă, abia se şi „Cursa“ de dl M. Mora) despre să dea un farmec romantic căsă
mai văd de jumătate. Corbii se a- cari voi vorbi mai jos. S’au repre toriei lor, aranjază împreună cu
dună spre ei... zentat Comediile şi „Năpasta“ lui profesorul de scrimă Straforel o
Şi aşa mai departe e toată ex Caragiale (în matineul de joi „D’ale răpire improvizată şi — plătită —
poziţia. O istorie sfâşietoare de jal Carnevalului“), piesa lui Fulda „Pro un „rapt de clasa ’ntâia cu supli
nică a unui popor nenorocit, căzut stul“, „Păianjenul“ dlui Herz, Ham- mente“ cum zice negustorul de
pradă tirăniei alor trei puternici let... Cât priveşte viitoarele repre rapturi Straforel. Romanţioşii tineri
vecini ai sei, — istorie spusă foarte zentaţii, — ierte-mi-se această pa cad în căpcană şi iluzie. Sylvette
viu de icoanele pictate de artişti po ranteză — după cât am putut prinde trece prin toate groazele unei ră
loni şi de obiectele păstrate din zi de prin tainele culiselor, Direcţiu piri ca bandiţi fioroşi, torţe roşii
lele revoluţiei, grăind şi ele despre nea Teatrului ar fi pus deja în re şi lectică, iar Percinet trece prin
zile cari de cari mai însângerate petiţie clasica tragedie a marelui toate avânturile unui erou ce-si y
şi chinuite! Brit „Romeo şi Julia“ şi „Cidul“ salvează aleasa din mânile bri
□ □ □ lui Corneille (ambele în traducerea ganzilor. Se dărâmă zidul ce des-
— Vremea noastră a făcut din drep regretatului Ştefan Iosif). Se mai părţeă moşiile celor doi părinţi şi
tate un... „suveran constituţional", care vorbeşte de reprezentarea viitoare îndrăgostiţi („nu mai există Piri-
„domneşte“, dar nu cârmueşte!... /. a lui „Hero şi Leandru“ (Grillpar- nei“ zice pare-mi-se Bergamin). Dar
n u n zer) în traducerea dlui Haralamb în răstimpul de pregătire a logod-
