Page 2 - 1913-43
P. 2

Pag. 626.-------------------------------  -----------  COSINZEANA ------------- ---------------------------------  Nr. 43.

                                                                                    mişelfi  se  săvârşesc  sub  spoiala
                  D U H U L   L U I             C A R A G I A L E                   pretinsei voastre civilizaţii 1“

                                                                                        Trupa-Antonescu îşi achită re­
            a plutit de-asupra noastră în clipa,   ror Românilor, dela Nistru pân’ la   cunoştinţa faţă de memoria maes­
            când am azistat la minunata repre­ Tisa, din Hotin şi pân’ la... Balcicl   trului Caragiale, cel mai viguros dra­
            zentaţie a „Năpastei“.                              *                   maturg al nostru, când aranjază cel
                Trupa artiştilor din Ţară a reîm­   Sub  graiul  lor  maestru,  se  vor   dintâi turneu, cu două piese de forţă
            prospătat amintirea zilelor bune din  trezi la o nouă vieaţă operele - vai,   ale lui.
            trecut, vremea lui Matei Millo - în­ aşa de puţinei - ale scriitorilor no­  Noi  nu  le-putem  mulţămî  în­
            ceputurile mişcării teatrale la noi-   ştri dramatici; se vor da noui im-   deajuns, — decât să-i întimpinăm
            până  încoace,  la  trupa  lui  Petcu-   pulzuri tinerilor scriitori de a-şi în­  cu dragoste şi să azvârlim un covor
            lescu, de care îmi aduc aminte ca   cerca aripile  lor şi  pe  acest  teren,   de flori în cale, căci cărarea pe care
            prin vis, căci abia aveam pe atunci  unde  neamurile  streine  au  atâtea   merg ei, e drumul îngust şi greu al
            6—7 ani 1                           rândunici gureşe, atâtea ciocârlii cân­ apostolatului)
                Talentul strălucit al dlui Ion Bre-  tăreţe şi atâţia vulturi, ce plutesc în
            zeanu,  al  dnelor  M.  Ciucurescu  şi   slavă, abia fâlfăind din aripile uriaşe.
            M.  Antonescu;  jocul  desăvârşit  al   Măestru  Brezeanu  ne-a  evocat    32 „fini“ ai ministeriului român
            celorlalţi membri ai trupei şi — mai  într’o sară, cu o preciziune uimi­  de industrie. — Pnntre multele mo­
            pe sus de toate - dulcea limbă ro­  toare, duhul lui Caragiale. Rolul lui   mente  înălţătoare  de  suflet,  dictate  de
             mânească, în care ne grăesc de pe   Ion ocnaşul ne-a zguduit adânc, dân-  marele  patriotism  în  jurul  mobilizării
            scândurile teatrului aceşti apostoli  du-ne fiorii, pe cari singur arta a-   din  vară  a  României,  -  e  şi  Azilul
             ai Thaliei, sunt tot atâtea comori,   devărată ţi-i poate trezi. în zbuciu­  improvizat pe lângă Ministeriul de in­
            pentru cari nu aflăm deocamdată,    mul  zadarnic  al  lui  Dragomir  (dl   dustrie, care a cuprins îndată, dîndu-le
             destule elogii şi potrivite cuvinte de  Mărculescu), în atitutinea bănuitoare  adăpost şi îngrijire, pe acei copii mici,
            recunoştinţă.                        a Ancei (dna M. Antonescu), Ion oc­  dela  5  —10  ani,  ai  părinţilor  mobili­
                                                                                     zaţi,  p;  cari  soartea  îi  lovise  să  le
                Mersul greoiu al mişcării noa­   naşul  vine  şi  face  lumină...  Erâ  o   moară  soţiile  şi  să  n’aibă  cui  îşi  lăsă
             stre teatrale va prinde noui aripi şi  linişte de biserică în sala tixită de   dragii şi neajutoraţii copilaşi. S’au aflat
             interesul somnolent al obştei, pentru  lume şi ochii ni s’au umplut de la­  32  astfel  de  părinţi  şi  ministeriul  în­
                                                                                -
             mişcări  de  acest  soiu,  se  va  de­  crimi,  când'ocnaşul  nevInovaiT ie   dată  le-a  luat  copiii  în  grija  Azilului
             ştepta  şi  el  însfârşit.  Căci  nu  se   roagă de Dragomir, cu vorbele zgu­ de.chis  anume  în  acest  scop.  -  Copiii
             poate spune, că interesul ar lipsi cu  duitoare:                        au  fost  bine  îngrijiţi  acolo,  zicându-li-
             totul. Am fost martor, în două oraşe,     „Vezi...  Tu  la  ce  n’ai  venit  să  spui   se  „finii"  ministeriului  de  industrie.
             la reprezentaţiile trupei „Antonescu“   pe  cum  că  Ion  nu-i  vinovat...  Pe  Ion   Chipul  din  fruntea  numărului  de  azi
                                                    l’aţi  bătut  în  cap  degiaba...  Luaţi-mă   ne  arată  o  grupă  a  acestor  drăguţi
             şi mărturisesc, că am rămas foarte
                                                    pe  mine.  Ce-am  avut  eu  cu  Dumitru   „fini"  ai  ministeriului,  -  totodată  e
             plăcut surprins de entuziasmul, cu     e  altă  socoteală,  dar  pe  Ion  lâsaţi-1,   o do /adă atât de grăitoare despre buna
             care  i-a  întâmpinat  obştea  româ­   săracul  Şi  Ion  s’ar  fi  rugat  la  Maica
                                                                                     îngrijire  a  celor  dela  conducerea  Ro­
             nească. Nu lipsea deci interesul cald   Domnului  Bună,  pentru  păcatele  tale...   mâniei  pentru  cetăţenii  Ţării  chemaţi
             -  ci  era  c6pleşit  doar  de  un  strat   Vezi!... vezi!...“          în  slujba  Ţării.  —  în  câte  familii  dela
             de cenuşă - şi a trebuit un singur     în tăcerea solemnă s’auzeâ doar  noi,  a  căror  părinţi,  ca  rezervişti,  au
             suflu mai puternic, ca cenuşa să se  câte un sughiţ de plâns suprimat -   f jst mobilizaţi, era în acelaş timp lipsa
             împrăştie şi cărbunii ascunşi să ia   încolo stăm cu toţii cu sufletele în­  şi  năcazul  tot  aşa  de  mare!  Dar  unde
             flăcări.                            cleştate, sub stăpânirea unei puteri   ai  auzit  ca  macar  un  ajutor  ceva  să
               Măestri dramatici din Ţară au reu­ mai înalte.                        se  trimiţă  nenorociţilor,  până  taţii  lor
                                                                                     stau prin cea Bosnie oameni perduţi?
             şit să realizeze, în câteva săptămâni,   Duhul măestrului Caragiale a fost
             ceea-ce singuri n’am fi putut realiza trezit  la  o  nouă  vieaţă  -  la  vieaţa       □ □ □
             într’un deceniul                    veşnică  a  autorilor  celebri  -  prin   Analfabetizmul în Ungaria
                Mângâierea şi bucuria ne e cu    intrepretarea artistică a lui Brezeanu.
             atât mai mare, cu cât turneurile se    îl vedeam pe măestru Iancu, lu-     Ungaria  nu  se  poate  număra  între
             vor  repeta  an  de  an,  ridicând  tot   ându-şi ochelarii în mână, încrun­  statele-luminate.  Dovadă:  analfabeţii
             mai mult nivelul pretenţiilor noastre  tând din sprincene, răscolind cu ochii  mulţi  pe  cari  îi  are.  Abiă  câteva
             artistice, dând un impuls deosebit de  lui scăpărători patimile cele mai a-  ţări  din  Balcani  o  întrec  în  această
             puternic mişcării teatrale dela noi,  dânci...  punând  degetul  pe  rănile   privinţă.  Ne  doare  peste  măsură,
             şi lămurindu-ne tot mai desluşit i-  multe şi mari, din cari sângeră o-  ,când  între  aceste  ţări  cu  mulţi  ne­
             dealul  măreţ,  ce  se  desvăluie  tot   menirea şi spunându-ne apoi, cu pri­ştiutori  de  carte,  vedem  înşirată  şi
             mai mult, din negurile în care era   virea lui de părinte nobil şi iertător:  —  România.  Lucru  pe  care  îl  înţe­
             înfăşurat: unitatea culturală a tutu-  „Iată cine sunteţi voii Iată, câte  legem numai până la un punct. Fără
   1   2   3   4   5   6   7