Page 2 - 1913-44-45
P. 2

Pag. 642.                                  C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                         Nr. 44—45.


                                                                                    mult.  Şi,  mai  ales,  nu  putem
                         I n   s e r i l e   d e   t o a m    n ă ,                 afirma,  că  publicul  nostru  ar
                                                                                    jertfi  destul  de  mult  pentru
            când  cerul  se  posomoreşte,  şi   întâmplător,  câte  un  jurnal  în   lectură,  sprijinind  astfel  litera­
            soarele  coboară  aşa  de  grăbit   mână,  trec  în  grabă  cu  ochii   tura naţională.
            spre  asfinţit,  ne  astrângem  cu   peste  titlul  articolelor  —  şi  is­  Afli  şi  azi  —  în  o  vreme
            toţii  în  jurul  sobei  prietinoase;   prăvesc  în  cinci  minute.  Mai   când  literatura  a  luat  un  avânt
            luăm  o  gazetă  sau  o  revistă;   am  trei  săptămâni  de  concediu,   înveselitor  şi  la  noi,  —  destui
            scotocim  prin  bibliotecă  —  şi   pe  urmă  reintru  la  munca  ve­   intelectuali,  cari  nu  jertfesc  2
            recetim  cărţile  vechi,  sau  tăiem   che,  unde  mă  aşteaptă  filele   până  ’n  3  coroane  la  an  pen­
            filele  cărţilor  noui,  pe  cari  le-am   goale,  vraful  de  hârtii,  ce  se   tru  un  volum  românesc.  Foarte
            aruncat  la  o  parte,  în  vară,   prăbuşesc  cu  huet  în  stomacul   mulţi  sunt  cei  ce  nu  cetesc  şi
            când  nu  aveam  atâta  vreme       veşnic nesăturat al rotativei...“   nu  se  interesează  de  produc­
            pentru cetit...                         Prietinul  meu  avea  drep­     tele  noastre  literare.  Şi  mai
                Vara  e  „sezonul  mort“  al    tate.  După  o  muncă  intelec­     mulţi  sunt  aceia,  cari  cetesc
            gazetăriei şi al literaturii.       tuală  intenză  de  peste  zece     bucuros,—  emit  chiar  opinii  li­
                Lumea  cu  parale  pleacă  în   luni,  organizmul  cere  şi  el  pu­  terare,  —  dar  de  jertfit  nu  jert­
            vilejiatură;  porţile  teatrelor  şi   ţină  odihnă  şi  recreare,  pentru   fesc  nimic.  Dacă  află  o  carte
            ale  parlamentelor  se  închid;  ga­  a  putea  continua  apoi  munca,   la  un  prietin,  i-o  cer;  o  cetesc
            zetarii  vânează  sujete,  —  pe    cu puteri înnoite.                   şi  o  înapoiază  (foarte  adese
            cari  le  sug  adese  din  condeiu,     Vin  apoi  zilele  de  toamnă,   chiar  uită  să  o  înapoieze!),  dar
            —  editorii  închid  obloanele  vi­  cu  lumină  din  ce  în  ce  mai    nici  nu-i  trece  prin  minte,  să
            trinelor,  căci  amatorii  nu  se   puţină,   cu   posomorârea    firii,   o cumpere singur.
            mai îmbulzesc înaintea lor.         ce  se  tânguie  în  foşnetul  frun­    Câţi  dintre  cărturarii  noştri
                Natura  însaş  are  atâtea  fru­  zelor  uscate,  în  ramii  despoiaţi,   au  acasă  o  bibliotecă,  pentru
            museţi  şi  atâtea  taine  ascunse,   ce  se  ridică  spre  cer  a  desnă-   care  să  fi  jertfit  măcar  2—300
            încât  toţi  cei  ce  pot,  aruncă   dăjduire.  Melancolia  firii  se  în­  coroane,  în  interval  de  cinci
            condeiul  la  o  parte,  părăsesc   stăpâneşte  şi  asupra  noastră;     până ’n zece ani?
            masa  redacţională  şi  vraful  de   vântul  începe  a  şuerâ  tot'mai      Ce  învârtire  prezintă  libră­
            cărţi,  refugiindu-se  pe  la  băi,   cobitor  —  şi  sufletul  ni  se   riile  noastre,  în  raport  cu  cele
            călătorind  spre  Apusul  şi  Su­   strânge,  sub  povara  gândurilor,   streine?  (vorbim  numai  de  cele
            dul  bogat  în  opere  de  artă  şi   ce îl năpădesc din toate părţile.  mai mici!)
            frumuseţi  neasemuite  ale  firii,      Atunci  simţeşti  îndoit  lipsa      Pentru  ce  publicul  nostru
            ori  se  ascund  în  afundătura  u-   unui  prietin  bun,  care  să  te   nu  se  ştie  încălzi  cât  de  cât
             nui  sat  de  munte,  lăpădându-şi   mângâie,  să-ţi  povestească  dul­  mai mult pentru literatura lui?
             straiele  orăşeneşti  şi  întreru­  ce,  făcându-te  să  uiţi  pustiul      Sărăcia  nu  poate  fi  un  mo­
             pând  tot  contactul  cu  lumea    din  lume  şi  din  suflet,  ridicân-   tiv  serios,  căci  alte  neamuri,
             civilizată...                      du-te  în  zări  mai  senine  şi  mai   mai  sărace  ca  noi,  au  o  lite-
                                                prietinoase.                         rutură mult mai cetită.
                Am  convenit  astă  vară,  la
             o  staţie,  cu  un  prietin  gazetar,   Revistele  şi  cărţile  au  atunci   Eu  cred,  că  nici  editorii
             îşi  fuma  ţigareta  liniştit,  sor­  un  farmec  deosebit.  Librăriile   noştri  nu  sunt  destul  de  inzi-
             bind,  din  când  în  când,  din   îşi  deschid  larg  vitrinele  ticsite   stenţi  în  meseria  lor.  Cum  ne
             halba  cu  bere.  „Ce  e  nou?  Ce   de  volume;  anticarii  te  năpă­  năpădesc  din  toate  părţile  atâ­
             te  preocupă“  —  îl  întreb*,  ce-   desc  cu  cataloage  din  toate  păr­  ţia  agenţi  streini,  octroindu-ţi
             rându-i  părerea  asupra  eveni­   ţile  —  şi  lumea  ceteşte  cu  sete,   cu  puterea  cărţi  streine  —  în
             mentelor  celor  mai  recente.  El   instruindu-se   şi   nobilitându-şi   rate  foarte  reduse,  —  pentru
             zimbi,  cu  un  aier  de  om  feri­  inima.                             ce  n’ar  putea  să  circuleze  şi
             cit:  „N’am  habar  de  nimic...  De    Cu  cât  vieaţa  externă  e  mai   un  agent  român,  oferind  căr­
             trei  săptămâni,  de  când  m’am    încătuşată,  cu  atât  ni  se  de­  ţile  literare  mai  noui,  în  rate
             refugiat  din  redacţie,  n’am  mai   schide  mai  mult  lumea  sufle­  uşor de plătit?
             luat  gazetă  în  mână.  Fac  acum   tească,  sub  călăuzirea  destoi­      E  o  octroiare  şi  aceasta,
             pe  publicul...  cetitor.  Mă  plimb   nică a imaginaţiei.              dar  se  face  în  interesul  propa­
             cât  e  ziua  —  şi-mi  face  aşa  de               *                   gandei  literare  şi  chiar  în  a-
             bine  oboseala  fizică!  —  ascult      Nu  putem  spune,  că  publi­   cela al publicului cetitor.
             ce  discută  alţii...  când  îmi  cade,  cul  nostru  ar  ceti  destul  de  Se ceteşte puţin la noi şi
   1   2   3   4   5   6   7