Page 10 - 1913-46

v
Pag. 674. C O S I N Z E A N A N r . 4 6 .

După rugăciune, am fost poftit la maica Stariţă. Stariţa îşi binecuvântă credincioasa şi pornirăm
O femee bătrână, cu tâmplele albe, cu ochii mari, cu toţii — pe galeria largă a chiliilor.
albaştri şi senini... în casă podoabe sfinte. Icoane La o chilie cu ferestrele acoperite în ramuri de
prinse frumos în perete, înfăşurate în ştergare albe, ederă, vopsită cu albasru pe la bârne, maica Stariţă
cusute cu roş pe la margini... O carte mare de rugă­ se opri o clipă.
ciuni, aşezată pe o măsuţă de lemn, stă deschisă sub „Aici a odihnit pe vremuri lancu Jianu... Ne-am
candela care pâlpăe într’o flacără mică, aproape stinsă... pomenit cu el în miez de noapte. Un ger de scăpărau
Mănunchiul de raze treniură sfios, peste chipul stelele în luciul gheţei. Atunci venisem la mănăstire.
Mântuitorului răstignit... Buzele Lui pe jumătate des­ Eram copilă.
chise, par a şopti cea din urmă rugăciune. în casa „Uite, pe laviţă s’a hodinit. N’a cinat nimic, a
asta e ceva dumnezeesc... Te simţi uşor. Gândurile scris cât îi noaptea de mare, la lumina slabă a o-
toate, năvălesc afară, în largul lumei. Sufletul, slobod paiţului.
de păcate, arde de bucuria clipelor de înălţare... „Nimeni nu doarme aici. La o măicuţă i s’a părut
„De câţi ani aici, maică? chipul Jianului în somn...“
Eram copilă. N’aveam cincisprezece ani. Sunt în sufletul meu se răsvrăteau amintirile cele mai
dintr’un sat rezeşesc din Moldova. Un sat micuţ de duioase. Vedeam înaintea ochilor, chipul de haiduc
oameni gospodari, aşezat pe apa Şiretului... al lancului, coborând din satul Cloşani... Simţiam în
— O vieaţă întreagă, maică, în rugăciuni!“ obraji sângele, vremurilor de atunci, şi chilia scundă
Ochii mari ai stariţei se înseninau şi din ei nă­ şi întunecoasă, mi se părea mormântul acestui erou...
vălea blândeţea unui suflet, care ştie multe, a văzut „N’aveţi chipul lancului? I-ar stâ frumos aici
multe, dar nu spune nimic... — în cămăruţa asta !
Printre perdelele de borangic, ţesute în fundul — Ce drag ne-ar fi de el, dar nu se poate...
vreunei chilii scunde, de mânile albe ale unei muce- îi mănăstire... canoanele...“
niţe, se strecoară, lumina bogată şi scumpă, a zilelor Evdochia, prinse a râde pe furiş, lăsând să se
de toamnă. vadă în colţul gurii, dinţii albi şi mici, ca de şoricel...
Mânile albe ca de ceară, eşite din mânecile largi Pe galeria largă, umbrită cu ederă şi viorele,
ale anteriului, înumără mătaniile şi înetezesc din când inaicele, stau înşirate la lucru.
în când, cruciuliţa de aur, aninată cu fir de mâtasâ Una face cu nigliţa, ciorapi pentru iarnă, alta
d? gâtul Cuvioasei Stariţe. deapănă borangic şi una bătrână, ţese un covor pen­
„îi dăruită de Domniţa Elena. M’a sărutat pe tru sfânta Mitropolie...
frunte şi ini-a dat crucea aceasta. „Lucrează bietele fete, zi şi noapte. Ne ţinem
„Să te rogi pentru noi şi ai noştri“ — mi-a cu munca, altfel am muri de foame cu banii stăpâ-
şoptit atunci Domniţa. nirei!... Şi apoi lucrul, e sănătos şi pentru minte şi
„Uite în patul acesta a dormit, şi la icoana din pentru trup.“
colţ s’a rugat. Din cartea de sub candela Mântuito­ La despărţire, muceniţa cea tânără, mi-a dat ca
rului a cetit, vieaţa sfintei Feloftii. A plâns atunci dar, un şirag de mătănii, şi-un zâmbet feciorelnic,
Domniţa, din ochii ei mari şi frumoşi, au picurat curat, ca seninul zilelor de primăvară...
broboane de mărgăritar... „Când mai vii pe la noi ?...“
„Uite, aici cartea“. Am ridicat din umeri şi am tăcut...
*
O carte roasă, scrisă în slovă veche. Acolo, unde * * .
spunea de vieaţa sfintei Feloftei, foaia era cuprinsă Valea pare prinsă într’o pânză de argint. Sub
într’o panglicuţă de mătasă. şatra stânei, pâlpăe focul, şi fumul se împrăştie, ca
O amintire scumpă, pentru Cuvioasa Stariţă. un abur, mânat de vânt...
Uşa se deschide încetişor, şi chipul drăgălaş al mu-
Toaca mănăstirei, anunţă rugăciunea vecerniei,
ceniţei din bisericuţa mănâstirei, apăru sfios în prag. şi sunetul ei metalic, străbate valea în lung...
Făcu o închinare şi sărută mâna Stariţei: Având în minte chipul muceniţei, cobor una câte
„Muceniţa Eudoch’a — îmi spuse Stariţa zâm­
una treptele de lemn, depănând prin degete, şiragul
bind — cea mai mândră floare a lui Dumnezeu !...“
de mătănii...
Obrajii muceniţei, s’au aprins în pară, şi în ochii
ei mari şi frumoşi, se frânge bucuria de-o clipă...
„Bine pe la chilii ?
— Regulă ’n toate... Citiţi splendidul roman „Misterul
— Undilem la candeli s’a pus? poetului“ de Antonio Fogazzaro.
u
— Din belşug, şi la mormântul cuvioasei Dom- Editura : „Librăriei S. Bornemisa ,
nica şi la crucea părintelui Andrei şi sus la candela Orăştie. — Preţul 2 coroane, franco.
cea mare a catapitezmei...“