Page 9 - 1913-46
P. 9

cîiăSQi senina.                                       tănat  cu  două  coade,  saltă  uşor  pe  cap.  Maramele
                                                         flutur,  în  adierea  vântului  răcoros  de  munte,  acoperind
        Răsai senină, caldă şi uşoară,                   ca  o  pânză  de  păianjen,  iile  ce  schinteiază  în  strălu­
                                                         cirea soarelui.
        Destramă noaptea care mă cuprinde,
        Mântuitoare mâna îmi întinde                          Femeile  vorbesc  restit,  si  vorbele  lor  cad  ca  lo-
        Şi nvie-avăntul meu de-odinioară.                vituri  de  ciocan.  La  una  ochii  îi  par  doi  cărbuni
                                                         aprinşi,  şi  obrajii  înbujoraţi,  vestesc,  sănătatea  mun­
        Şi din văpaia ce-o reverşi în cale               telui şi voia bună a sufletului.
        La mine ndreaptă a iubirii rază                       „Noroc...
        Şi sufletul umbrit mi ’nseninează                     —  Voe bună, domnule...
        Cu zorii ngemănaţi privirii tale.                     —  îi mult pân’ la mănăstire?
                                                              —  O  lecuţă,  uite  se  zăreşte  turla,  jos  de  tot  la
        Şi vin aproape, lung în ochi-mi cată             sfârcul pădurii“...
                                                                                  *
        Al păcii soare ntrânşii să răsară.                                       * *
        Prin tine cred, visez prin tine iară,                 Săpată  în  inima  muntelui  de  piatră,  pe  un  podiş
        Prin tine mă închin ca altă-dată.                adumbrit  de  pomi  înalţi,  mănăstirea  apare  deodată
                                                         înaintea  ochilor.  Trepte  de  lemn,  roase  şi  putrezite
        Prin tine taina vieţii se desleagă
        Şi rostul şi-l arată blânda fire,                pe  la  capete,  taie  povârnişul  repede,  şi  urcă  sus  de
        Măiastră prinde-acuma să se nşire                tot, până în poarta mare.
        A visurilor salbă, că mi-eşti dragă.                  Chiliile  înşirate  în  preajma  ulucilor,  sprijinite  în
                                                         stânci de peatră, au în faţă galerii largi, vopsite cu roş.
        Ca primăvara harnicele-albine                         La  poartă,  e  o  masă  rotundă  de  stejar,  cu  scău­
        Gândirea mea străbate-acum în zare               nelul pnns între doi mesteacăni.
        Şi-adună pentru noua mea cântare                      De aici se vede valea toată, si satul cu casele
                                                                                         7
                                                                                            9
        Căldura, ca s’o nalţe pân la tine.               împrăştiate  pe  vadul  apei,  şi  poiana  din  faţa  mănăs-
                                                         tirei,  cu  crucea  de  piatră  săpată  deantregul  în  stâncă.
        Şi, cum se nalţă veselă, senină,                 Se  vede  jos  de  tot,  alături  de  prundul  gârlei,  stâna
        Stăpână pe-al meu suflet e uimirea:              de  oi,  s’aude  talanga,  şi  fluerul  picură  în  suflet  notele
        Văzui şi eu odată înfrăţirea                     lui mângăitoare, duioase...
        Pământului cu raza de lumină...                       Vântul  clatină  ramurile  plopilor  înalţi,  şi  foile
                                    I. U. SORICU         lor  tremurătoare  se  zbat  în  fâşeituri  lungi,  cu  zgomot
                                                         uşor şi plăcut...                                »
                                                              în  mănăstire,  luminiţele  fumeg,  pe  la  ferestrile
                                                         mici săpate în piatră.
   ŞIRAGUL DE MĂTĂNII...                                      Nimeni nu se mişcă delà locul lui. Maicile stau
                                                                               9
                                                         încremenite,  în  strană,  cu  ochii  pironiţi  în  slova  căr­
                 - a  m  i n  t  i r  e   -              ţilor de rugăciuni.
   G. VLĂDESCU-ALBEŞTI                                        O  măicuţă  tânără,  aşează  cu  luare  aminte  ster-
                                                         garul  ţesut  în  borangic,  delà  icoana  Maicii  Domnului...
        Pe cai buestraşi, împodobiţi cu ciucuri pe la    Faţa  ei  albă  prinsă  de  casmirul  negru  cu  o  dungă
   frunţi, vin în zori de zi, Muscelencele, spre târg.   albă  pe  la  frunte,  pare  o  icoană  sfântă  ruptă  din  ca­
        Pălăriile  de  plasă,  prinse  frumos,  pe  părul  piep­  tapeteasma mănăstirei...
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14