Page 4 - 1923-01
P. 4

t’ag. 4                    - - - - - - - - - - - - - - - -   C  O  S  I N  Z  E  A  N  A   --------------------------------------------  10-1. 1923.

                                                                                                  MORŢII N0ŞTRI1


                                           Casian R. Munteanu



                Casian R. Munteanu, ziarist şi   Psârb  şi  gonindu-i  pe  toţi  din  sat.   du-le  cărţi  şi  cuvinte  de  încura­
              scriitor de talent, a fost primul voŢ   .Câţiva  din  vermeşeni  şi  ’astăzi  mai  jare.
              luntar careTa murit după războiul   f robesc  în  închisoarea  din  Subotiţa.   Cu  declararea  de  război  a Româ­
              întregirii noastre naţionale. A murit   ţj  Fiul  unui  învăţător  rural,  cu  o  f’a-   niei  întră  ca  voluntar  în  armată.
              într’un moment când societatea nu   £milie foarte numeroasă, Casian Mun-   După  armistiţiu  îl  vedem  în  redac­
              scăpase încă de efectele războiului,*   t teanu  înfruntă  greutăţile  vieţii  de  ţia ziarului „România Nouă“ a d-Iui
              când moartea se trudea în grabă     mic  copil.  Cu  ajutorul  unei  burse  a  O. Ghibu din Chişinău, de unde trece
              ca, măcar calitativ să-şi încaseze  Episcopiei  gr.-cat. din Oradea Mare,   apoi la „Sfatul Ţării“.
                                                  studiază aci, la liceul piarist, 6 clase,   La  1  Novembre  1918  este  mobi­
                                                  de  unde  apoi  vine  să-şi  continue   lizat  din  nou  şi  pleacă  cu  cei  40
                                                  studiile  la  liceul  de  stat’  din  Lugoj.   de ofiţeri informatori în Ardeal. Dar
                                                  ¡¿.Oraşul  Lugoj  exercită  asupra  lui   boala  ivită  pe  frontul  austriac  l-a
                                                  o  înrâurire  nebănuită.  Viaţa  româ­  oprit  în  Bucureşti,  în  sanatorul  tu-
                                                  nească  mai  vie  a  acestui  oraş,  în­  berculosilor delà Filaret.
                                                                                             9
                                                  treţinută  de  puţinele  ei  instituţiuni   Boala  l-a  înfrânt  însă  numai  tru­
                                                  culturale,  îl  fac  să  se  ocupe  de  alte   peşte;  voinţa  i-a  rămas  întreagă.
                                                  probleme  decât  acelea  ale  şcoalei.   Văzând  ocuparea  Banatului  de  către
                                                  A  început  să  viziteze  zilnic  redacţia   Sârbi a înţeles numai decât pri-
                                                  ziarului  „Drapelul"  si  răscoleşte  în­
                                                  treaga  bibliotecă  a  tasinei  române.
                                                  Incurând  încearcă  a-şi  măsura  pu­
                                                  terile în câte-o poezie şi articole pu­
                                                  blicate în acest ziar.
                                                    După  un  an  petrecut  în  Lugoj,
                                                  înainte  de  a  fi  terminat  liceul,  spre
                                                  surprinderea  şi  regretul  tuturor  in­
                                                  telectualilor  din  Lugoj,  părăseşte
                                                  şcoala  şi  pleacă  la  Bucureşti,  acolo
                                                  unde  aflase  din  cărţile  rîtîte-eă^ră-
                                                  sare soarele românizmului.
                                                    Războiul  mondial  l-a  găsit  în  re­
                                                  dacţia  ziarului  „Românul"  din  Arad.
                                                  La  mobilizarea  parţială  din  1914
                                                  este  chemat  sub  arme  şi  îl  vedem
                                                  ca  simplu  infanterist  lâ  compania
                                                  15  a  regimentului  43,  în  Biserica-
                                                  Albă.
                                                    Fire  debilă,  încolţită  de  dinţii  mi­
                                                  zeriilor  îndurate  prea  din  vreme,  nu
                      Casian R. Munteanu          supoartă  oboselile  campaniei.  După
              în vremea nenorocitei retrageri in Moldova,   un  serviciu  de  câteva  săptămâni  fă­
              în iarna anului 1916, când cutreera cătunele   cut  pe  Valea  Dunării,  a  fost  inter­
               de pe lângă Podul Iloaiei, ca să descopere   nat  la  un  spital  din  Vârşeţ.  Insănă-
                        etapele Armatei I.
                                                  toşindu-se  îl  trimit  pe  frontul  din
                                                  Galiţia. Dar cazul se repetă şi ajunge
              contribuţia  cu  care  se  obişnuise  în
              cursul  anilor  de război.  Aşa  ea  ne-a   din  nou  în  spital,  iar  apoi  la  partea
              răpit  tot  ce  aveam  mai  bun,  printre   sedentară  a  regimentului  din  Ca­
                                                         >
              cari şi pe Casian, cum îi zicea toată   ransebeş.
              lumea  care  l-a  cunoscut,  în  primă­  In anul 1915, urmărit pentru unele
              vara  vieţii  sale,  în  etate  de  abia  28   articole iredentiste publicate în „Ro­  Casian R. Munteanu
              de ani.                             mânul“,  ia  eroica  hotărîre  să  treacă   în  convalescenţă în  Spitalul Filaret  din Bu­
                Casian  R.  Munteanu  s’a  născut   Carpaţii,  în  momentul  când  regi­  cureşti,  de  unde  ne-a  trimis  această  foto­
              în  comuna  Vermeş,  judeţul  Caraş-  mentul  primeşte  ordin  să  se  mute  grafie,  însoţită  de  următoarele  şire:  „Am
              Severin.  O  comună,  care’în  istoria   la Jicin, în Boemia.          fost  foarte  rău  bolnav,  fiindcă  am  scos  sin­
              anilor  de  după  război  a  jucat  un   Ajuns  la  Bucureşti  ia  parte  la   gur  „Banatul",  până  ce  am  căzut  de  pe  pi­
                                                                                     cioare.  Pela  mijlocul  Iui  Martie  era  puţină
              rol  destul  de  însemnat.  A  fost  sin­  toate  acţiunile  întreprinse  de  refu­  nădejde  de  scăpare.  Dar  am  avut  noroc;
              gura  comună  românească  din  Ba­  giaţi.  Mai  târziu  devine  secretarul  acum  ies  ca  bolnav  pe  vreme  frumoasă  şi
              nat  care  s’a  răsvrătit  împotriva  do­  părintelui  Lucaci  la  Liga  Culturală,   chiar  la  câte-o  mică  plimbare  prin  grădina
                                                                                     spitalului,  căci  mult  nu  mă  ajută  numai  un
              minaţiei  sârbeşti,  omorând  cu  to-  de  unde  stabileşte  contactul  cu  pri­  plămân.  Altfel  mă  ţine  speranţa,  ca  pe  ori­
              poa ele pe ofiţerul unui detaşament  zonierii  români  din  Rusia,  trimiţân- care bolnav şi mi-ar părea rău de viaţă".
                 r
                               »
   1   2   3   4   5   6   7   8   9