Page 2 - 1923-03
P. 2
Pag. 42 C O S I N Z E A N A 10—II. 1923
O şcoală de eroizm: Darniţa
de Dr. O. GHIBU, prof. universitar.
\ * S. f
Mă scol delà masa mea de scris ultimul joc. Poporul acesta nu este voluntariatul părea un simplu marş
cu ochii umezi. In adevăr, de mult atât de ticălos, cum pare, judecat de triumf spre Alba-lulia şi spre Tisa.
n’am mai cetit o carte care să mă după stările publice de astăzi; el Dar a venit cumplita încercare
fi emoţionat atât de adânc, ca bro este numai prost condus. Va veni din toamna anului 1916 şi din pri
şura a cărei lectură o terminai în curând momentul în care el îşi măvara lui" 1917. Un blestem ce
tocmai, şi care are ca autor pe un va da seamă de forţa enormă care resc şi o conducere neghioabă
tânăr cu totul necunoscut în litera rezidă în el, şi el va face uz de acea ni-au zdrobit aproape complet şi
tura noastră. Este adevărat că nu forţă, pentru a-şi crea o situaţiune forţele armate şi speranţele în re
calităţile literare ale cărţii mi-au pe care nici unul din guvernele de facere şi ni-au răpit şi aproape 3
impus — deşi ele nu lasă nimic de exploatatori de până acum n’au pătrimi din pământul Ţării libere
dorit nici din punctul de vedere al putut s’o creeze, fiindcă ele au până aci. In primăvara anului 1917
corectitudinii limbei şi stilului, nici lucrat pentru sine înseşi, nu pentru totul părea irevocabil pierdut. Ni
din acela al sobrietăţii expunerii popor. . * meni nu mai avea nici cea mai pa
peste tot. Mi-a impus fapta fără Cetirea cărţii d-lui Dr. Petru Ne- lidă nădejde în posibilitatea refa
seamăn pe care această cărticică moianu, întitulată: Prima Alba-Iulie cerii noastre.' O palidă rază de spe
nepretenţioasă, o povesteşte şi în şi care tratează, pe 76 pagini, isto ranţă mai licărea doar dela Apus,
văţătura pe care am văz’ut-o’des- ricul general al „Voluntarilor ro dela Aliaţii noştri, a căror biruinţă
făcându-se din ea, limpede ca cris mâni în războiul pentru întregirea finală ne mai putea, eventual, salva....
talul. * neamului“, mi-a dat o enormă în Ţara întreagă părea un cintirim,
Invălmăşala şi greutăţile vieţii credere în forţa şi în aptitudinile acoperit cu linţoliul morţii fără de
publice şi private de toate zilele, neamului nostru, şi nu găsesc cu înviere.....
îţi lasă delà o vreme în suflet o vinte spre a o recomanda tuturor Visurile mari erau toate îngropate,
amărăciune, soră cu decepţia. De bunilor patrioţi. —capetele se plecaseră spre pământ.
ani de zile, nici una din speranţele Despre ce e vorba adecă? De Când deodată, dinspre regiunile,
pe cari le legaserăm de unirea tu spre nişte simpli voluntari roman cari până aci ne inspirau groază,
turor Românilor într’o singură ţară, tici, cari, într’un moment de în dinspre Siberia rusească, străbat
nu s’a realizat. Totul merge de- sufleţire s’au angajat să lupte supt spre Moldova tuturor durerilor, vesti
a’ndoasele. Unirea sufletească' slă un steag care mergea delà sine de bine, — veşti de necrezut. Mii
beşte pe zi ce merge; înflorirea spre biruinţă sigură? O nu! Aci de Ardeleni, foşti până aci prizo
economică a ţării s’a dovedit o este istoria sfântă a unei fapte nieri de războiu în Rusia, se pre
iluzie deşartă; valuta în continuă fără precedent în istoria milenară gătesc să vie de bună voie ca sol
scădere; anarhia în continuă creş a neamului nostru. Este istoria a daţi şă lupte pentru înfrângerea duş
tere pe toate terenele; minciuna şi zece mii de eroi, cari în clipele manului, pentru realizarea idealului
nedreptatea, ocrotite de sus, prind când totul părea pierdut, aveau nu nafional^-^nai viu în sufletele lor
rădăcini tot mai adânci, imoralitatea numai neatinsă, darmai^puternică decât oricând înainte......... Hotărîrea
publică se întinde ca o pecingine, decât oji^cân^r-ciTdTnţa că drepta- aceasta a părut multora o hotărîre
şi nimeni nu-i poate pune çz fribue să biruie şi că pentru greşită. Ce era să mai salveze vo
S’au succedat guvewe după gu această dreptate ei trebne să lupte luntarii ardeleni, când totul era
verne, toate^cu promisiuni mari, sau să moară până la cel, din urmă. pierdut? Nu era mai cuminte să
dar nici unul n’a fost în stare să La 1914 când a izbucnit răz rămâie la locurile lor, de unde după
stăvilească răul. Alte state nouă, boiul european, România rămânând încheierea păcii să se întoarcă în
mai puţin bogate decât România, au neutrală, în Transilvania nu s’a putut Ardealul pustiit, pentru a reface
situaţie politică, morală şi socială produce o mişcare pentru înrolarea măcar în parte enormele pierderi
mult mai prosperă decât noi, cari ardelenilor sub steagul revoluţionar suferite de întreg neamul românesc
mergem din rău în mai rău. naţional, ca voluntari, alături de în cursul războiului? Evident, o
La noi nu este zi în care să nu armata română care era aşteptată astfel de logică putea să găsească
întâlneşti în presă, în întruniri şi în cu înfrigurare. Dar,în timpul celor destui partizani chiar şi printre rân
convorbiri particulare, constatarea doi ani de neutralitate, mii de ar durile celor mai serioşi oameni de
că: mergem spre dezastru! deleni au trecut munţii, spre ţara- stat, cari în miopia lor adeseori
mamă, ca să aştepte acolo ceasul, nu au nici habar de ce va să zică:
*
Să fie oare adevărat? Dar, sus, în care să între sub steagul ce sufletul poporului.
în Cer, nu este un Dumnezeu, cu avea să răzbune suferinţa de o mie Dar flăcăii Ardealului nu socoteau
a cărui ştire şi voinţă s’a petrecut de ani. Şi', dacă nu înă înşeală aşa. Ei ştiau un singur lucru: că
marea minune a învierii noastre şi memoria, printre hârtiile râmase avem o socoteală veche, de o mie
a unirei? Să ne fi ridicat Dumne acasă pe urma unor astfel de „de de ani, neisprăvită, şi că lichidarea
zeu atât de sus, numai pentru ca zertori“ delà datoria faţă de Austro- ei nu mai poate fi amânată cu nici
să ne prăbuşească mai fără milă? Ungaria, s’au găsit mai târziu, un preţ. Ei îşi dădeau seamă câ
Aşa ceva sufletului nostru îi re sCrise gata, proclamaţii cătră" fine-" "pentru neamul românesc se pune
pugnă să creadă. retul Ardealului, 'ca‘ s«T se‘înroleze ppfcum problema de a Ji /sau ă nu ■ f
Starea noastră haotică de astăzi cu toţii în rândurile armatei ro mai fi şi că în faţa acestui moment "
nu poate să fie altceva decât pre mâne ’ în . momentul când „Ţara“ nu mai poate fi vorba de nici un
ludiul momentului în care se va îşi va arunca sabia în cumpănă fel .de socoteală. Acum ori niciodată I V
face lumină. Forţele diabolice cari pentru marea idee Mai bine morţi cu toţii, decât mai ■>' >■
o susţin şi o menajează, îşi joacă Războiul pe atunci părea uşor şi ^ departe robi Ia străinii . -.1
