Page 3 - 1923-03
P. 3
10—II. 1923. C O S I N Z E A N A Pag. 43
In faţa acestei logici dictate de pe alte teme, decât pe aceasta. în pe el se poate conta. El nu se târ-
cel mai sănătos instinct naţional, crederea lor în biruinţă era abso gueşte pe socoteala marilor idei, el
nu mai putea exista nici o piedecă, lută, deşi toate perspectivele reale nu-şi precupeţeşte sângele, el nu
şi mii de voluntari s’au strâns ca ale momentului erau cum nu se face afaceri, lui nu-i trebue propa
prin minune în câteva săptămâni putea mai nefavorabile. In momen gandă pentru lucrurile mari, pe cari
din toate unghiurile imensei Rusii, tul chiar când ei se dădeau jos din le înţelege prin instinct şi le ser
la Darniţa, lângă C h i e v, gata să tren, în Chişinău, treceau pe o altă veşte cu abnegaţie nefăţărită.
plece pe frontul românesc, unde linie două trenuri de soldaţi ruşi El nu se sperie nici de greutăţi şi
tocmai începea a doua tragedie mi cari dezertau de pe frontul româ arerăbdare. Şi mai mult tact si bun
litară, dezertarea Ruşilor. nesc şi se îndreptau grăbite spre simţ, decât conducătorii Iui. !j>i nu-i
Mi-aduc aminte ca acum de ziua interiorul Rusiei. Stăteam uluit: în trebue nici multe legi şi constituţii
de 5 Iunie 1917, când primul trans clipa când tovarăşii noştri de arme, şi regulamente, căci are din vechime
port de voluntari ardeleni trecea fug delà datorie, fiii Ardealului in regulatoare mult mai solide. La Dar
. ^dinspre spre laşi. Eram în gară tră de bună voie într’un războiu, niţa — spune d-nul Nemoianu
la Chişinău, cu o mulţime de prie care le deschide o singură perspec voluntarii au avut o „organizaţie
teni basarabeni, întru întâmpinarea tivă sigură: moartea! din cele ma: simple“: disciplina for
lor. Când a întrat în gară trenul Ce şcoală admirabilă aceea delà malistă a regulamentelor a fost în
special care-i aducea, am avut o Darniţa! Nici odată n’au ieşit din locuită cu „disciplina sufletului, a
emoţie, cum n’am avut-o, cred, nici vreo altă şcoală românească, oameni conştiinţei, a datoriei, a onoarei“. Ei
în momentele cele mai mari din cu suflet mai oţelit ca aceşti fana nu operau cu multe argumente, ci
viaţa mea: din peste o miie de piep tici ai unei idei. erau „înarmaţi numai cu virtuţile
turi răsuna, ca un singur glas, Cine a înfiinţat acea şcoală? strămoşilor“ — atât de mult uitate
cântecul de redeşteptare a neamu Ea a răsărit delà sine, din rezer- de conducătorii de astăzi — am
lui, subt umbrirea câtorva steaguri voriile nesecate ale energiei de viaţă putea adăuga acum. ;
româneşti pe cari erau scrise cele a poporului. Nici o autoritate n’a Epopeia .voluntarilor ardeleni este
mai îndrăzneţe devize ale vieţii noa colaborat la urzirea planurilor ei; menită să rămână o simplă pagină
stre naţionale. Printre voluntari nimeni n’a alocat fonduri, nimeni de istorie? Ce s’a ales de capitalul
aveam zeci de prieteni şi cunoscuţi, n’a dat un sfat Dimpotrivă, autori de energie al admirabilului corp de
ba chiar şi o duzină de foşti elevi tatea oficială, când a venit şi ea voluntari? La distrus Româniâ-Mare?
ai mei la seminarul din Sibiu. Nu să se amestece, n’a făcut decât să Nu, — răspunde d-nul Nemoianu. Mi
voesc să exagerez de loc, dar tre- slăbească prin mentalitatea ei idioată, siunea voluntarilor nu s’a terminat
bue să .mărturisesc că întâlnirea cu ceeace admirabila iniţiativă particu încă — spune d-sa, spre sincera bu
ei în primul moment m’a speriat lară realizase pe terenul organizării, curie - - cred — a tuturor Români
1
deadreptul. Ei nu mai păreau oameni, în ciuda Ruşilor, a Nemţilor şi a Un lor de bine. Ei au încă datorii mari
jiin carne şi oase ca noi, ceilalţi, ci în gurilor. * faţă de viitor. Trecutul lor glorios
truchipări aparte. Privirile lor erau Războiul nostru pentru unitatea este o garanţie că nu vor greşi, nici
ca ale arhanghelilor din icoanele naţională are o mulţime de pagni în viitor calea, ci vor continua să
copilăriei mele. In adevăr, misiunea frumoase, dar convingerea mea este fecondeze ideile mari pe cari sin
sublimă pentru care se pregătiseră că nici una nu întrece în măreţie guri şi le-au elaborat în şcoala dela
de ani de zile şi de care se stră pe cea scrisă de voluntarii ardeleni. Darniţa. '
bătuseră până în cele mai intime Fapta aceasta este o faptă vrednică D-lui Nemoianu, care a scris cel
fibre ale fiinţei lor, îi transformase de o epopee; o faptă de o cu dintâi istoric al acţiunei voluntari
1
cu desăvârşire; făcuse din ei eroi răţenie cu totul imaculată şi de o lor, trebue să-i fim recunoscători
în cea mai deplină accepţiune a energie care alcătueşte unica spe pentru obiectivitatea cu care şi-a
cuvântului. Nimic nu-i mai impre ranţă în viitorul neamului. Ea^ajost scris cartea şi pentru marile servicii
siona în afară de ideea lor condu o dovadă că poporul nostru ¿este pe cari le-a făcut cu aceasta sufle
cătoare: biruinţă sau moarte. Nu mai înţelept, ^mai capabil şi^mai tului neamului, căruia în clipe atât de
puteai lega cu ei nicijo convorbire patriot, decât conducătorii lui şi că grele îi aduce o întărire nepreţuită.
Regiunea Ruhr. O uzină tip între Ruhrort şi Oberhausen.
Ruhrul ocupă o suprafaţă cât a unui mic departament francez, pe când producţiunea sa minieră şi industrială e considerabil
mai importantă decât a Franţei întregi. Acest modest district german întrebuinţează zilnic 21.000 vagoane de câte 10 tone, pe
când-întreaga reţea a căilor ferate ale Statului francez nu utilizează decât 10.000. El expediază 170.000 tone, iar compania fran
ceză de Est nu expediază în acelaşi spaţiu de timp decât jumătate. Franţa cea mare produce 25 milioane tone de cărbuni pe
ani micul Ruhr 100 de milioane. Franţa întreagă producea înainte de răsboi 3.500.000 tone de cocs, micul Ruhr 25.000.000.
Înainte de 1914, Franţa fabrica 5 milioane tone de fontă, Ruhrul 9 milioane; Franţa producea 4 milioane tone de oţel, Ruhrul
10 milioane. Acelaşi lucru la gudron, la suflat de amoniac şi 'a multe a!‘e produse
