Page 9 - 1923-04
P. 9

Conţinutul  capitolelor  I—III.  Ziaristul   strada,  întreg  Londonul...  Pleacă,  tot  pe  pedestalul  tău.  Apoi  subtitlul
     E. D. Malone cere mâna D-şoarei Gladys   Austin!  Nu  avem  nevoe  de  tine   „O  ochire  într’un  menaj  fără  pe­
     Hungerton.  Aceasta  îi  spune,  că  nu  va   acum...  Sau  doară  crezi,  că  mai   reche“.  E  o  peană  ageră  Domnul
     consimţi, decât atunci, când Malone va fi   vorbesc  de  altceva  decât  de  noi?  Malone,  şi  e  avid  de  senzaţii  scan­
     săvârşit  fapte  mari.  La  sfatul  şefredacto-   Unde  ţi-e  demnitatea?  Tu.  care  ar  daloase,  ca  toţi  ceialalţi  de  teapa
     rului Mc. Ardle Malone încearcă să stoarcă  trebui  să  fii  profesor  regesc  la  ca­  lui  —  porcus  ex  grege  diaboli  —
     un interview brutalului Profesor Challen­  reva  universitate  mare  încunjurat  de   un  porc  din  turma  dracului.  Acesta
     ger, duşmanul ziariştilor. Sub masca unui   o  mie  de  studenţi,  care  să  te  cin­  e Malone. Sau nu?
     tânăr  setos  de  ştiinţă,  reuşeşte  să  fie  pri­  stească. Undeţi-e demnitatea, George!  —  Sunteţi  de  fapt  insuportabil,
     mit.  Profesorul  însă  din  cele  dintâi  vorbe   —  A ta unde ţi-e draga mea?  zisei cu convingere.
     ale  lui  Malone  vede  cu  cine  are  a  face,   —  Prea  mă  pui  la  încercare.   Râse cu poftă.
     ii  ia  la  bătae  şi  se  rostogolesc  amândoi,   Te-ai  făcut  un  bătăuş  —  un  bă­  —  Mă  găsesc  în  faţa  unei  coa­
     încleştaţi,  pe  scări  la  vale,  prin  poartă  in   tăuş ordinar — iată ce ai ajuns!  liţii,  —  murmură  privindu-ne  pe
     stradă. Ii desparte un poliţai. Malone, re­  —  Fii mai bună, Jessie!  rând  si  pufăind  din  enormul  lui
     fuză să ridice acuză împotriva profesorului,   —  Un  bivol  înfuriat,  iată  ce   piept.  Xpoi,  schimbându-şi  deodată
     iar  acesta văzându*i  gestul îl pofteşte in-   eşti tu!               tonul:  —  Iartă,  Domnule  Malone,
     napoi în casă.                       —  S’a  terminat!  La  scaunul  de   incidentul  acesta  familiar.  Te-am
                                        pedeapsă cu tine! zise profesorul.  rechemat cu  o intenţie mai serioasă,
              CAP1TOTUL IV.                Spre  uimirea  mea,  o  prinse  de  decât  să  te  amestec  în  micile  noas­
     „E cel mai mare lucru din lume t   subsuori,  o  ridică,  ca  pe  o  peană   tre  glume  domestice.  Pleacă  şi  tu
                                        şi  o  aşează  să  sadă  în  vârful  unui  femeiuşcă  dragă,  şi  nu  fi  supărată,
       Abea  s’a  închis  în  urma  noastră   pedestal  înalt,  dintr’un  corn  al  salei.  —  şi  îi  aşeză  mâinile  lui  enorme
     poarta,  când  năvăli  din  sufragerie   Era  cel  puţin  şapte  coţi  de  înalt,  pe  amândoi  umerii.  —  Tot  ce  îmi
     Doamna  Challenger.  Doamna  mă­   şi  atât  de  subţire,  încât  abea  se  spui,  e  sfânta  dreptate.  Aş  fi  un
     runţică  era  furioasă  din  cale  afară,   putea  doamna  balansa  în  vârful  Iui.   bărbat  mai  bun,  dacă  aş  urma  cele
     închise  calea  bărbatului  ei,  sămâ-  Nu-mi pot  închipui ceva mai absurd   ce  mi  le  spui...  dar  nu  aş  mai  fi,
     nând  în  clipa  aceasta  cu  un  pui   decât  priveliştea  acestei  doamne,  în cazul acesta, George Eduard Chal-
     burzuluit  în  faţa  unui  dulău.  Era  ţuguiată  în  vârful  columnei,  cu  faţa  lenger..  Sunt  o  mulţime  de  bărbaţi
     evident, că mi-a văzut plecarea, dar  crispată  de  necaz,  cu  picioarele  bă­  mai  buni  decât  mine,  draga  mea,
     nu observase că m’am întors.       lăbănind  şi  cu  trupul  rigid  de   dar  George  Eduard  Challenger  e
       —  Brută  ce  eşti  tu  George!  ţipă.  teamă  să  nu  se  restoarne  dela  înăl­  numai  unul  în  lume.  Impacă-te  cu
     Ai putut lovi pe tinărul acesta sim­  ţime.                             el,  aşa  cum  este.  —  Deodată  o  să­
     patic.                                —  Coboară-mă, strigă.            rută  zgomotos,  ceeace  m’a  făcut  să
       El boldi cu pumnul înspre mine.     —  Zi „Te rog“.                   mă  mir  şi  mai  mult,  decât  violenţa
       —  lată-1 aici, la spatele meu, în­  —  Brută  ce  eşti  George!  Coboa-   lui  de  mai  înainte.  —  Şi  acum.
     treg şi sănătos.                   ră-mă imediat!                       Domnule  Malone,  dacă  vrei,  treci
                                          —  Să trecem, Dle Malone, în ca­
                                                                             înainte, pe aici., zise cu demnitate.
       Ea rămase cam suprinsă.          binetul meu.
                                                                               Ne-am  întors  în  camera,  pe  care
       —  Îmi  pare  atât  de  rău.  Nici  nu   —  Dar,  Domnule...  zisei,  privind   am  fost  părăsit-o,  cu  zece  minute
     pot să Vă privesc în halul acesta.  spre cucoană.                       mai  înainte,  într’un  fel  atât  de  zgo­
       —  Vă asigur Doamnă, că nu mi-e     —  Iată, Domnul Malone, pledează   motos.  Profesorul  a  închis  cu  în­
     nimic...                           pentru tine. Zi „Te rog“, şi te cobor.  grijire  după  noi  uşa,  m’a  aşezat  în-
       —  Uite  la  biata  faţă  aDtale!  O   —  O,  brută,  ce  eşti!  Te  rog,  tr'un  fotoliu,  şi  mi-a  împins  subt
     George,  ce  brută  eşti  tu!  Tot  scan­  Te rog!                      nas o cutie cu ţigări.
     daluri  din  un  capăt  al  săptămânei   - A coborât-o uşor, ca pe un canar.  —  San Juan Colorado, veritabile,
     până  în  celalalt.  Ne  ureşte  şi  ne   —  Trebue  să  te  porţi  frumos,   zise.  Narcoticele  fac  bine  unor  oa­
     râde  toată  lumea.  S’a  mântuit  cu   draga  mea.  Domnul  Malone  e  un   meni  vascibili,  cum  eşti  şi  Dta.
     răbdare mea. Am terminat-o!         ziarist.  Ca  mâne  are  să  apară  în   Pentru  Dumnezeu  !  nu-i  muşca  ca-
       —  Rufe  murdare!  morăi  profe­  gazeta  lui  toată  istoria,  şi  are  să  petul.  Taie-I,  şi  îl  tae  cu  reverinţă.
     sorul.                              vândă  o  duzină  mai  mult,  vecinilor  Şi  acum  razimă-te  în  scaun  şi  as­
       —  Nu  mai  e doar nici  un  secret,   noştri.  „întâmplare  curioasă  în   cultă  cu  luare  aminte,  cele  ce  îmi
     ţipă ea. S’au doară crezi, că întreagă  lumea  înaltă“  doar  stăteai  înalt  de  voi  lua  osteneala  să  ţi-Ie  spun.  Iar,
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14