Page 9 - 1923-13

10—VII 1923 C O S I N Z E A N A Pag. 201

lui erau relativ joase — vre-o cinci
Lumea pierdută şase sute picioare, după cum le-am
judecat.
Roman de A. Conan Doyle — Acolo se aşezau pterodactylul
— Urmare — — zise Profesorul Challenger, ară­
CAPITOLUL IX. liniştit: în sinea mea înse sunt plin tând arborele din vârful strâncei.—
Cine s'ar fi putut gândi la un de gânduri, de îngrijorare. M-am urcat până pe la jumătatea
Dar să vă povestesc, cu toate ei, înainte de a’l împuşca. Mi se
asemenea lucru?
detailurile pe care le am, şirul în­ pare, că un bun alpinist, cum mă
Ni s’a întâmplat ceva îngrozitor! tâmplărilor, care ne-au dus la aceasta cred şi pe mine, ar fi în stare să
Cine s’ar fi putut gândi la un ase­ catastrofă. urce până în vârf stânca, deşi prin
menea lucru ? Şi nu pot întrezări Când am terminat ultima mea aceasta nu ar ajunge nici un pas
cel puţin sfârşitul nenorocirei noastre. scrisoare, spuneam, că ne găseam mai aproape de platou.
Se prea poate, că suntem condam­ cam la şapte mile de o enormă li­ Când aminti Challenger din nou
naţi să ne petrecem întreg restul nie de stânci prăpăstioase, care fără pterodactylul lui, l-am privit cu coada
vieţii în acest loc straniu, inacce­ îndoială încercuia platoul despre care . ochiului pe Profesorul Summerlee,
sibil. Sunt încă atât de stăpânit de ne-a vorbit profesorul Challenger. şi acum, pentru prima dată mi s’a
zăpăceala loviturei, care ne-a ajuns, Apropiindu-ne, am judecat, că stân­ părut, că văd în fata lui o primă
încât abia pot să cumpenesc clar cile aceste în unele locuri erau şi rază de credulitate şi de pocăinţă.
întâmplările de azi şi şansele noas­ mai înalte de cât mi le-a descris Nu mai avea pe buze zimbetul lui
tre din viitor. Stăpânit de impresiile profesorul — pe alocurea se înăl­ veşnic sarcastic, ci îi stăpânea faţa
trecutului apropiat, prezentul îl văd ţau la o mie de picioare — vărgate o espresie de adâncă mirare şi esci-
înfiorător, iar’viitor negru, ca noaptea. curios, în un fel, care ni se pare, tare. Lui Challenger nu i-a scăpat
Nu cred, câ s’au găsit vre-odată e caracteristic formaţiunilor bazal- aceasta schimbare, şi în prima be­
oameni într-o situaţie mai grea; şi tice. Ceva asemănător cu stâncile ţie a învingerei sale nu a uitat să
nici nu ar avea vre-un rost să vă care se not vedea în Salisburg Crag o esploateze pe deplin.
precizez poziţia exactă geografică a lângă Edinburgh. Vârful peretelui — De altfel, — zise, cu un sar-
locului unde suntem, în nădejdea, de stânci indica în dosul lor vege­ cazm în acest moment cu totul de­
că prietenii nostrii vor întreprinde taţie bogată, putând să vedem chiar plasat — acum cred, că Profesorul
o expediţie de salvare. Chiar dacă de jos, pe pantă tufişuri şi mai de- Summerlee va perzista să spună, că
s’ar putea înjgheba o asemenea ex­ părtişor arbori înalţi. Nu am avut atunci când v-am vorbit de ptero­
pediţie, dupe toate socotelile ome­ înse nici un semn de viaţă anima­ dactyl mă gândeam de fapt la o
neşti, soarta noastră va fi fost de lică, ce ar putea fi la spatele acestui barză — da, barză, s’au o specie
mult pecetluită, înainte de a ajunge perete. de berze fără pene, cu pielea go­
salvatorii nostrii în America de Sud. In noaptea proximă ne-am aşezat laşe, cu aripi membranoase şi cu
De fapt, suntem atât de departe tabăra la poalele acestor stânci — dinţi în gură.
de orice ajutor omenesc, ca şi când un loc selbatec, trist. Stâncile de Râdea cu hohot clipind mulţumit
ne-am găsi în lună. Dacă va fi să deasupra noastră nu se înălţeau nu­ ‘ din ochi, făcea reverenţe batjocori­
răzbim prim primejdiile în care ne mai perpendiculare, dar chiar se toare, pânăce colegul lui. supărat
aflăm, vom putea face numai din plecau la vârf puţin în afară, asa, îi întoarse spatele şi plecă dintre noi.
puterile noastre. Am de tovarăşi că o urcare a lor era esclusă. Nu Dimineaţa următoare, după un
trei oameni nu de toate zilele, oa­ departe de noi se înălţa ţancul frugal dejun, din cafea şi manioc,
meni cu minte extraordinară şi cu singuratec, înalt, pe care, cred, că — trebuia să fim cruţători cu con-
un curaj solid. Aici ni-e nădejdea, l-am mai amintit în povestirea mea. zervele noastre — am ţinut sfat de
singura nădejde, pe care o putem Pare un turn de biserică, mare, roşu, război, asupră felului cum să urcăm
avea. Numai, când văd feţele liniş­ care se ridică la înălţimea stâncilor platoul de deasupra capetelor no­
tite ale tovăraşilor mei, mi se pare din perete, despărţit de acesta însă astre.
că mijeşte o dungă de lumină în de o adâncă prăpastie. In vârful Challenger prezida, cu o gravitate,
întunerecul situaţiei noastre. Poate ţancului verzea un arbore înalt. Atâ'„ parcă el a fi fost prezidentul înaltei
şi eu am în afară aspectul unui om tancul cât si stâncile de alăturea curţi de casaţie, în şedinţă comp-
3
i

Noul guvern revoluţionar al Bulgariei.
Delà stânga 'spre dreapta: tŢancof, ministru preşedinte; Calofov delà externe; Roseff delà muncă; Sucilef delà culte şi
Todoroff delà finanţe.