Page 6 - 1923-13
P. 6
Pag. 198 - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - ------------------------------- 10—VII. 1923
In decursul războiului Siamul, care selbatici“ este un monarch modern. Avansare
are' aproapi 6 mii. de locuitori, a El s’ar simţi ofensat, dacă s’ar crede,
pus la dispoziţia Franţei o esca că mai păstrează ceva din tradiţiile Persoane : Căpitanul de poliţie, Sergentul
drilă indigenă. trecutului. Gheorghe Popescu IV.
Regele Rama VI, şeful „tigrilor
Căpitanul: (poruncitor) Sergent Po
pescu Gheorghe IV.
Sergentul: Trăiţi domn căpitan !
‘Pămănlule. Căpitanul: Cum şti ieri a fost în
mormântat sergentul Popescu
Rotund te ştiu, deşi nu ani putinţă Gheorghe III., împuşcat de banda
Cu ochii mei să-ţi măsur lungul-latul; comuniştilor la cârciuma „Pipa
Din începuturi 7atăl-Impăratul roşie.“ El a căzut cu glorie pe
Te-a ’mpodobit cu ’ntreaga lui fiinţă. câmpul de onoare al datoriei sale.
Vezi in câte ai şi 'n câte poţi; Cu ziua de astăzi prin urmare
Din tine creşte viaţa pământeană; te înaintez la gradul de Popescu
Săpăm in tine groapa ca o rană Gheorghe III.
S-aduni în ca ţărâna celor morţi. Sergentul: Trăiţi domn căpitan!
Căpitanul: Norocul acesta, deşi îţi
Pe cine strângi in groapă îl prefaci înalţă numai numele, totuşi se cu
Asemene cu trupul tău de lut; vine să’l cinsteşti, ca un favor deo
Nu pierzi nimic din ce-ai fost la ’nceput, sebit. deoarece te duce cu un pas
Acelaş eşti La sânul tău împaci mai aproape de îmbunătăţirea sa
Pe 'nduşmăniţi, pe cei nemulţumiţi, larului. Doar pentru un slujbaş al
La sânul tău neîncăput aduni statului nu salarul hotăreşte, ci
Pe înţelepţii lumii', pe nebuni; vrednicia sa şi mândria con
Lăcaş etern găsesc cei îndrăgiţi: ştiinţei de a fi unul din stâlpii
Când au uitat că dragostea trăieşte cei mai puternici ai statului.
Sub cerul larg, în floare, şi sub lună, Slujbaşul care îşi leagă oficiul
li strângi să steie veacuri împreună. ce’l poartă de vremelnicia banu
lui călător nu este vrednic de
Si pentm gura omenirii creşte înaintare. Slujbaşul are o sfântă
Mult aşteptata păne; noi primim datorie, să muncească pentru ideal.
Din lutul tău seminţă cu seminţă, Sergentul: Trăiţi domn căpitan!
Bogata hrană cea de o fiinţă, Căpitanul: Sper că avansarea a-
Din dărnicia ta noi ne hrănim. ceasta îţi va servi de îndemn ca
să-ţi împlineşti slujba cu demni
Noi, toţi aceştia, muritori de rând, tate, mai ales că împrejurările de
iţi cerem să ne dai curata păne, astăzi sunt favorabile fiecărui
Guri tinere flămânde, guri bătrâne. slujbaş al ordinei publice de a
Iţi mulţumesc din dorul sfânt mâncând. săvârşi fapte de eroism.
Noi preamărim belşugurile care Pungaşii, s’au îmulţit, spărgăto
In anii vieţii satură pe toţi, rii, s’au sporit, anarhiştii şi co
Strămoşi, părinţi, feciori şi strănepoţi muniştii au năpădit în ţară cu
le fericesc de darul tău cel mare. duiumul, muncitorii demonstrează,
funcţionarii demonstrează, studen
Pământule, din Largul depărtat, ţii demonstrează, deputaţii ţării
Iţi vede altă lume strălucirea, se’ncaeră: atâtea ş’atâtea ocazii
Iţi vede altă lume înflorirea, care îţi oferă prilejul de-a câ
Iţi vede chipul tău străluminat. ştiga glorie peste glorie. Pretu
In spaţiu eşti scânteie cu decor, tindeni mâna sigură a ordinei
Aprinsă sus ca celelalte stele, publice are să întrevină şi să
le pierzi în noapte cum se pierd şi ele restabilească pacea şi liniştea bi
întunecată uneori de nor. nefăcătoare. In lupta cu răsvrăti-
ţii mulţi stejari ai ordinei pu
Pământule, cândva şi eu voiu fi blice s’au răsturnat jerfindu-şi
Pământ ca tine — bulgăr de pământ. viaţa pe altarul datoriei. Faptul
Nu voiu rosti un legănat cuvânt, acesta a îndreptat în măsura co
Din somn adânc de veci nu m'oiu trezi. vârşitoare starea de până acum
Atunci, pământule, să mă primeşti, a personalului nostru şi condi
La sânul tău desţelenit de tată, ţiile de avansare au luat un avânt
Să nu-mi stea ’n vânt cenuşa aruncată, extraordinar.
Ci, 'n primăvară alb, când înfloreşti, Sergentul: Da, domn căpitan.
Să mă îngroape sub un pom, la sat, Căpitanul: Dar pentru ca un slujbaş
Să-şi ia viaţă din ţărâna mea, să poată fi avansat e dator să se
Să-mi înfloriască albă inima arate vrednic de aceasta. După
In ramurile pomului rotat. ce statul personal al slujbaşilor
Volbură Poiană. noştri scade din zi în zi, pe vii-
