Page 10 - 1923-19

Pag. 286 C O S I N Z E A N A 10—X. 1923

la căte un arbore, aşezându-ne dea­ tabăra noastră şi te-ar fi încorporat pe marginea abizului. Au sărit patru
supra capetelor de straje câte o şi pe dta. Doar — dupăcum ai ob­ indiani, şi lancele de bambus au
brută înarmată cu măciucă. Când servat foarte bine —oamenii-moime trecut prin ei ca cuţitul prin unt.
vorbesc de noi, mă gândesc la ne-au ţinut în ochi, ne-au spionat Am înţeles acum, de ce-i creşteau
Summerlee şi la mine. Bătrânul din prima zi din desişul copacului, bietului Yankee trestiile printre co­
Challenger era în vremea aceasta aşa că ei au ştiut, că unul din noi aste. Era oribil să priveşti — şi
în vârful unui copac, mânca poame a’mai rămas neprins. Ei însă nu se totuşi aveai o senzaţie de agitaţie
şi ducea lume dalbă. Ai fi râs cu gândeau decât la prinderea india- sportivă, stupidă. Ne fascina şi pe
hohot şi Dta, de l-ai fi văzut în­ nilor — altfel azi dimineaţă nu te noi priveliştea omului care se pră­
tronat în cuibul din vârful arborelui, trezeam eu ci o duzină de gingaşe buşeşte în’moarte, chiar şi gândin-
alăturea de fratele său maşter, moime. Ei bine, ceeace a urmat, a du-ne că în curând ne va veni
cântând în basul lui adânc din fost un lucru îngrozitor. Doamne! nouă rândul să facem acest adevă­
fundul plămânilor „Clopotele sună“, oare nu e un vis urât întreagă is­ rat salt-mortal.
şi pândind efectul pe care îl face toria? Iţi aduci sigur aminte de — Dar nu ne-a venit rândul a-
muzica asupra tovarăşului său; am stufăria de bambus, ascuţit ca lán­ tunci. Au reţinut pentru azi şase
râs şi eu deşi nu prea aveam poftă cele, déla baza stâncilor, unde am indiani — aşa mi-se pare din sem­
de râs, vei înţelege. Pe cum se găsit scheletul nenorocitului ameri­ nele lor, —’şi sunt sigur, că noi
vedea duşmanii noştrii îi lăsau can. Da; e drept la poalele satului aveam să fim punctul de forţă al
oarecare libertate şi confort profe­ de moime, şi serveşte de teren de programului. Challenger avea o si­
sorului Challenger, ca să fie cu sport; acoló fac să sară în tape tuaţie aparte; dar Summerlee şi cu
atât mai neînduraţi cu noi ceştialalţi pe prizonierii lor. Sunt sigur, că în mine aram fără indoială în joc.
doi. Ne era o mare mângăere gândul, stuful acela se găsesc o mulţime de Puteam înţelege cele ce se vorbeau,
că te ştiam în libertate, şi că aveai schelete. In vârf e o poiană mică, constându-Ie limba din mai multe
asupra Dtale întreaga noastră archivă. un teren de paradă, şi acest sport semne decât vorbe. Trebuia să în­
— Şi acum, tinere amice, am a saltului în abiz îl fac cu o oare­ cerc o scăpare. Toată sarcina era
să-ţi povestesc un lucru, carete va care ceremonie. Nenorociţii prizo­ a mea: Summerlee era cu totul ne­
mira. Mi-ai povestit, că ai văzut nieri au să sară unul câte unul, şi putincios, şi nici Challenger nu-mi
urme de oameni, focuri, curse şi plăcerea spectatorilor este să vadă putea fi de mare folos. Şi de alt­
aşa mai departe. Ei bine, noi i-am ce soarte a avut cel care a sărit: fel de câteori aveau prilegiu pro­
văzut pe indigeni chiar. Erau nişte s’a sfărâmat în bucăţi de stâncile fesorii să schimbe două vorbe, nu
nenorociţi de oameni piperniciţi, dela bază s’au s’a înfirat în lán­ făceau decât să se certe; nu puteau
trişti de moarte: şi aveau motiv să cele de bambus. cădea de acord asupra clasificării
fie trişti. Mi se pare că oamenii Ne-au dus şi pe noi să privim, deavolilor roşii, care ne-au prins,
ţin în stăpânire partea de dincolo în vremece întreg tribul era înşiruit Unul zicea că ount driopithecus.
a platoului, acolo unde ai văzut
cavernele şi focurile, pe când în
partea de aici sunt stăpâni oamenii „Nu-I
— moime, şi că între aceste două
neamuri e război sângeros acum. intreci
Aşa mi-se pare că ar fi situaţia, din
câte am văzut până acum. Ieri
camenii-moime au prins o duzină cu n i m i c
de indigeni şi i-au adus prizonieri dar il găseşti
în tabără. De când sunt nu am au­
zit asemenea sălbatece ţipete de pretutindeni**
veselie şi învingere. Prizonierii erau
nişte oameni mici, arămâi, muşcaţi G e t a M e r c z e g
şi zgâriaţi de toate părţile, încât
abea se puteau tărî. Unul-doi au f a b r i c ă che-
fost omorâţi îndată; o lovitură a mica, Cluj.
puternicilor oameni-moime, şi ne­
norocitele creaturi erau gata, fără 7-21 Lyold 1732
să scoată un ţipet. Nouă însă ne-a
venit deadreptul rău. Summerlee
aproape leşină, şi chiar pentru
Challenger era o privelişte cam in­
suportabilă. Mi se pare, că s’au de­
părtat; ce zici?
Am ascultat mult timp încordaţi,
dar nimic nu întrerupea liniştea,
decât doar cântecul paserilor. Lor­
dul John îşi urmă povestirea. £ * »
—Mi se pare, tinere-băete-amice,
că şi tu ai scăpat ca prin urechile
acului. Ai avut noroc, că erau preo­
cupaţi de prinderea acestor indiani,
astfel fără indoială s’ar fi întors 1?