Page 3 - 1924-04
P. 3

26—11. 1924                        - - - - - - - - - -   C  O  S  1N  Z  E  A  N    A  - - - - -  Pag. 39


       fel,  când  se  anunţă  câte  un  bal   scobiţi,  cari  sunt  un  fel  de  lăzi  de
       se  fac  pregătiri  interesante  si  in­  rezonanţă  numite  manguare.  Aceşti
       dian»  aleargă  la  câte  60  —lOu km.   butuci  sunt  atârnaţi  sub  un  şopron
       până !a locul balului.             şi  bătuţi  cu  un  ciocan  de  cauciuc
         Cochetăria  indienei  este  destul   în  caz  de  necesitate.  Sunetul  lor
       dcroriginală.  Ea  lasă  să  i-se  pic­  se  propagă  la  distanţă.  de  10—15
       teze  pe  piele  diferite  figuri,  cari   km.  Manguarele  sunt  întrebuinţate
       denotă  un  gust  desvoltat  al  femei­  ori  d-ecâteori  tm  trib  vrea  sâ  co­
       lor,  cari  se  îndeletnicesc  cu  aceasta   munice  cu  altul  pentru  aranjarea
       artă.  Bărbatul  nu  se  pictează  dar  unui  bal,  vânătoare  sâu’pescuit.
       îşi  ufig-e  în  păr  un  penaj  bogat   De  multeori  manguarele  anunţă
       şi  îşi  ia  toate  armele.  La  picioaie   „mobilizarea“  sau  declararea  de
       şi la mâini are legaţi zurgălăi.   răsboi.  Atunci  şefii  triburi  or  amice
         Bărbaţii  formează  un  cerc  sub   sunt  convocaţi  într’o  pădure,  unde
       conducerea  Şefului  —  Curaca  —  se  ţine  festivitatea  „lingerit  taba­
       şi  sar  de  pe  un  picior  pe  altul  la   cului“.
       comandă. Femeile formează grupuri
       în  mijlocul  cercului,  cari  se  mişcă                                 Lăzi de rezonanţă numite „manguare",
                                                                                 cu care triburile din regiunea Ama­
       îa.tr’0' parte şi alta. Balurile acestea                                   zonului îşi dau veşti la distanţă de
       durează zile întregi.                                                              10-15 Km.
         Noaptea  la  lumina  torţelor  de
       răşină  corpurile  acestea  goale  cu                                    Aşa  trăiesc  aceşti  oameni  în  re­
       mişcări  spasmodice,  strălucind  de                                   giunea  cea  mai  bogată  a  lumii  pe
       sudoare,  au  un  aspect  straniu  şi                                  malurile  Amazoanelor,  unde  se  în­
       prezintă  iluzia  unei  adevărate  vi­                                 tind  păpuri  virgine,  nepătrunse  de
       ziuni din infern.                                                       picior  omenesc  în  întinderi  cât
         Interesantă  este  în  viaţa  acestor                                 cele  mai  vaste  ţări  europene.  Aici
       triburi  convieţuirea  între  ele.  Unele                              ei  n’au  lipsă  de’  nimic.  Sunt  arbori
       trăiesc  în  pace;  altele  însă  duc  o                                cari  le  dau  pâne.  Alţii  lapte,  nu­
       viaţă  răsboinică.  Luptele  sunt  ex­                                  miţi arborii  vacă al  ■ căror suc ex­
       trem  de  crâncene.  Prizonierii  de                                    celent  e  tot  atât  de  bun  şi  nutritiv
       răsboi  cad  victimele  atrocităţii  în­                                ca laptele
       vingătorilor.  A  doua  zi  după  luptă                                   Orice  pătrundere  de  civilizaţie  le
       o  mulţime  de  capete  se  pot  vedea                                  strică numai, viaţa lor patrlarchală.
       in  ţepi  în  jurul  chozei.  Altele  fierb
       în  oală.  Căci  antropofagii  mănâncă                                  IMN NOPŢII
       numai capul şi mâinile învinşilor.
                                                                               CON ST. GORAN
                                                                               Eşti  veşnicie  'n  clipa  scurtă-a  vieţii,
                                                                               Şi ’n templul tău ol noapte nc’nţeleasd,
                                                                               le-aşteaptă'n veci să vii ca o mireasă
                                                                               Toţi fiii tăi îngânduraţi, poeţii.

                                                                               Stăpână!
                                               O frumoasă indiană impodobindu-se   Cu ochii tăi profunzi de vrăjitoare
                                                 de ba! cu fel de fel de vâpseli
                                                                               Adormi copii 'n cântece ciudate;
                                             Ce  e  aceasta  festivitate?  Iată  ce   Mângâi bolnavi cu buzele crispate
                                           e.  Toţi  şefii  formează  un  cerc,  iar   Şi laşi perdeaua ta ameţitoare
                                           în  mijloc  se  aşează  o  oală  plină  cu   Pe fruntea lor în vis de sărbătoare.
                                           tutun  fermentat  presărat  cu  un  tel   Iar muncitori cu braţele trudite
                                           de  pâprică  tare  numită  aji.  Şeful   înlănţuiţi de neînvinsa tină —
                                           superior  îşi  moaie  degetele  în   Sărută buza ta de somn şi vină
                                           sosul  acestui  preparat  şi  Ie  trece   Sorbind paharul viselor vrăjite. .
                                           prin  gură.  Sosul  trebuie  să  fie   Cu ochii stinşi, cu pleoapele închise,
                                           tare,  căci  toţi  cari  îl  ling  sunt  a-   Femei te cheamă mute'nfrigurate —
                                           prinşi  de  o  furie  vehementă.  Şeful   In budoare roşii de păcate,
                                           cuprins  de  această  furie  vorbeşte   Unde  se  nasc  şi  mor  aceleaşi  vise.
                                           celorlalţi  curaca  de  vitejiile  sale   Unde  pe  cripta  vieţii  ’nmormâniate
                                           trecute  şi  îndeamnă  pe  cei  prezenţi   Adeseori — când toamna vieţii vine,
          Colierul unui şef al tribului Huitoto.
         Colierul întreg este făcut din dinţii duj-   la  luptă.  Aceştia  la  rândul  lor  ling  Ca preoţii pe-altarele 'n ruine,
                 manilor omorâţi           şi  ei  tabacul  şi  în  strigăte  sălbatice   Se sting tn plâns femeile uitate.
                                           pornesc  cu  toţii  să  răscoale  tribu­
         Interesant  este  colierul  din  dinţi   rile.  Pădurile  răsună  atunci  de   01 noapte!
       de  om  făcut  numai  din  incisivă,   urlete  înspăimântătoare  şi  chiar  Doar tu ne duci spre zările albastre —
       găsit la gâtul unui curaca (şef).   animalele  sălbatice  ¿fele  mai  sân­  Când în mormântul tău adânc, stăpână,
         Triburile  se  înţeleg  între  olaltâ  geroase  se  fac  pitic  în  culcuşu­  Asvârli vremelnicia vieţii noastre,
       prin  tonurile  date  de  neşte  butuci  rile lor.                      Sfărmând în râset lacoma ţărână!
   1   2   3   4   5   6   7   8