Page 6 - 1924-22

Pag. 282 C O S I N Z E A N Â 30—XI. 1924

DESAMAGIRE

Novele de Ion Agârbiceanu
Apariţia noului volum de novele al dlui Ion Agârbiceanu, apărut la Bucureşti
11
In editura „Ancora , ne dă prilejul să vorbim încă odată despre opera literară a ta­
lentatului prozator transilvănean. O facem cu o deosebită plăcere, chiar dacă nu ne vom
folosi, în acest loc, de prea multe cuvinte
. D. Ion Agârbicianu e o veche cunoştinţă a publicului românesc. A-lmai recomanda
acestuia ar fi să ne luăm o sarcină inutilă Numele autorului Arhanghelilor a început
să fie răspândit încă de-acum douăzeci de ani, din paginele „Luceafărului“• de la
Budapestafşi Sibiu, unde, laolaltă cu Octavian Goga. Ion Luoaş, Alexandru Ciur a,
Marfa Cunţan şi ceilalţi scriitori ai aceleiaşi generaţii, au însemnat o răspântie nouă
In năzuinţa culturală a acestui colţ de ţară: orientarea spre literatura regatului liber.
Proza dlui Ion Agârbiceanu, izvorând dintr’o inspiraţie firească, a rămas cu toate
acestea a pământului acestuia. Oamenii din novelele sale, cu patimele şi năzuinţele
lor, erau ai locului acestuia. Societatea ardelenească n’a găsit tâlmaciu mai fidel. Baldwin
Insuşirei acesteia, i s’a alăturat însă o alta şi mai precisă. Opera dlui Ion şeful partidului conser­
Agârbiceanu e străbătută de un puternic suflu moral, din respirata liniştită, creştină, vator şi noul şef al gu­
a căreia se desprinde un liniştitor înţeles idealist. vernului englez, care a
Amestecat şi în vâltoarea luptelor politice, d. Ion Agârbiceanu\e*directorul luat locul lui Macdonald.
ziarului Patria'şr'e deputat in Cameră. Aceasta însă nu-1 împiedecă să depună o bogată
activitate literară, colaborând la mai toate revisiele noastre. Cosinzeana îl numără
deasemeni printre colaboratorii săi. Reproducem mai jos din volumul'„Desamăgire“ tăţile dintre ele: voia să ajungă în
următoarea novelă: parlament în interesul superior al
Ţării.
Cât de mult regretase că nu şi-a
O nebunie trecătoare pus candidatura la întâile alegeri!
Cât de altfel ar fi mers Iucrurile’n
Din ziua disolvării întâiului parla­ după cum se vede, e nevoe de ţară dacă ar fost el acolo! Ar fi
ment al tuturor românilor, Vasile oameni porniţi şi pătimaşi, buni de reuşit cu siguranţă, pentrucă îl cu­
Albu, doctor în drepturi, om din gură dar răi de lucru, cărora să nu noaşte tot jurul de omul cel mai
generaţia-care apropie şaizeci de le pese, de o zi perdută. Ce să cinstit: a muncit în tăcere, dar cu
ani, îşi pusese tare hotărârea ^care-i cauţi acolo tu, căruia îţi pare rău frumoase izbânzi, douăzeci de ani,
mistuia de vr’o i;'jumătate *; de[an': de un ceas nefolosit, căruia îţi place în mijlocul acestei populaţii.
Se va alege deputat! In familia Iul munca sistematică şi să vezi cu Dar în toamna lui 1919 nu s’a
se ştia că omul£ acesta 3 blând şi ochti rezultatele? Apoi nu bagi de gândit &ă cşndjjdeze: i se părea
iu
bun, când îşi ia o hotărâre, e în­ seamă că în vremea din urmă ai atunci că lucrul cer maî binr ce-1
căpăţânat ca un catâr, dar totuşi, scăzut din puteri, vreai să-ţi gră­ poate face, e să-şi continue în tă­
şi copiii şi nevasta, bănuind că beşti moartea cu călătoriile grele cere, dar cu stăruinţă, munca lui de
bătrânului n’o să-i tie de bine de­ de azi, cu hotelele neîncălzite din mai înainte. Îşi făcuse chiar o doc­
putăţia, încercară în fei şi chip să-l capitală? N’avea grije, şi fără să trină despre adevărul căreia cerca
convingă că nu-i 'pentru* el o ast­ pui tu'umărul, ţara nu se va prăpădi. să convingă şi pe alţii, el o bote­
fel de slujbă. Dar fură zadarnice toate stăruin­ zase a „continuităţii*: „oamenii să
—* Ce să cauţi'Ju acolo Vasile ? ţele femeii, plânsetele şi chiar ame­ nu se mişte, să rămână la locul lor,
v
îi zicea nevasta. Acolo e ceartă, ninţările ei. Vasile Albu se dete’n altfel răsturnarea şi harabura ar fi
acolo e gâlceavă, e nevoie de oa­ coate cu partidul dela putere şi se prea mare“.
meni iuţi la limbă, să se ştie tăia alese deputat. El habar n’avea de In mijlocul unei munci intensive
din vorbe ca din săbii ascuţite; acolo, partidele politice, nici de animosi- nu-i trecuse nici odată prin gând
că va ajunge vr’odată om politic,
dar, dela deschiderea întâiului par­
lament decând gazetele începură să
aducă vorbirile deputaţilor, de când
văzu că aleşii naţiunii nu se pot
împăca, o dorinţă arzătoare se în­
cuibase în inima sa, ca o limbă de
flacără, ce creştea zilnic, şi-l mistuia
de viu. Nu-şi mai putea vedea de
treburi ziua, nu se mai putea ho­
dini noaptea, îşi pierduse pofta de
mâncare şi îmbătrânea văzând cu
ochii. El se convinse că lipseşte
ceva în parlament, tocmai lucrul
pe care, D-zeu ştie cum, îşi în­
chipuia că numai el singur e în
măsură să-l dea.
De-aceea fără să se gândească
< . % Di” alegerile americane. la altceva decât la necesitatea pre­
In alegerile, americane au desvoltat o febrilă activitate şi oartidele femeniste.
Aici vedemţipartidul ;La Follette“ luând parte la o mare întrunire din New- zenţei sale în parlament, îşi făct
York, tinută împotriva lui Coo.idge, care insă totuş, sau poate tocmai pentru propaganda electorală şi se alese
aceasta, a izbutit. c’o majoritate frumoasă. Vorbirile

i