Page 7 - 1924-22
P. 7

30—XI. 1924                                  C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A                        Pag. 283

      de  program  şi  le  spuse  cu  destulă  par’că,  nu  oamenilor  ci  sufletului
      greutate, nu doar, că n’ar avea lim­  neamului,  potolit,  încet,  chiar  cu  o
      pede  în  cap  şi  în  inmă  ce  avea  să   nuanţă de oboseală în glas.
      spună,  ci  din  motivul  că  mereu  i   Ici  şi  colo  în  rândurile  deputaţi­
      se  îmbulzeau  pe  limbă  fraze  dintr’o  lor se ridicau şoapte: '
      mare  cuvântare, care-i arsese sufle­  —  Ăsta o iea dela facerea lumii.
      tul  de-o  jumătate  de  an  şi  care,   —  Cine  va  fi  destul  de  rezistent
      având  s’o  rostească  în  parlament,  o să audă o cazanie.
      avea  convingerea  neclintită,  că  va   —  Nu,  într’adevăr,  n’are  partidul
      schimba faţa Ţării.                 alţi  oratori  decât  această  hodoroagă
         Deşi  nu  mai  fusese  nici  odată  în   bătrână?  —  Şi  după  o  jumătate  de
       capitala  României,  Vasile  Albu  nu   ceas,  deputaţii  începură  să  se  stre­
      fu  curios  să  vadă  nimic  din  atrac­  coare  din  sala  de  şedinţă.  Abea  ră­
      ţiile ei; închis  in camera delà hotel,  maseră  vr’o  treizeci,  până  la  sfâr­
      se pusese vârtos pe lucru, aşternând  şitul vorbirei lui Albu.
      pe  hârtie,  cuvintele,  ideile  senti­  Când  coborî  dela  tribună,  bătrâ­
      mentele,  care-1  ţinuse  în  friguri  a-  nului  i  se  păru  că  e  alt  om,  că  e
      tâta  vreme.  Fraza  curgea  arzătoare;  alta  lumea  din  jurul  său,  şi  adânc
       mâna  lui  bătrână  abia  răzbea  să  satisfăcut  că  şi-a  făcut  datoria,  con­
      poarte  condeiul  pe  cât  de  iute  se  vins  că  toate  lucrurile  o  să  meargă
      îmbulzeau propoziţiile. Nici el nu-şi   spre  binele  ţării  de-aici  în  colo,  se
       dădea seama pentru ce îşi mai scrie   duse  la  locul  său  unde  aşteptă  ca
      discursul,  după  ce  de  ’  o  jumătate  într’o  visare,  până  la  sfârşitul  şe­
      de  an  îl  ştia  pe  din  afară.  îşi  spu­  dinţei.
       nea  doar  atât: Să-l  mai  rotunzescl   Nu  se  mira  deloc  că  nu  vine  ni­
                    #
       Să-i dau niţică poleitură“.        meni să-l felicite, să-i strângă mâna.
         Cu  cât  se  apropia  ziua  în  care  Era  convins  că  toţi  colegii  sunt  a-
      avea  să  vorbească,  cu  atât  era  mai   dânc  pătrunşi  de  adevărurile  spuse
       liniştit:  i-se  părea  că  de  pe  acum   de  el,  hotărâţi  să  înceapă  o  bună
      se resimt şi colegii deputaţi, şi tre­  activitate  spre  binele  ţării,  şi  el  ştia
       cătorii  de  pe  drum  şi  ţara  întreagă  de  mult,  că  oamenii,  când  se  petrec
       de  efectul  discursului  său:  atât  de  mari  schimbări  în  sufletele  lor,  nu-s
       convins  era,  că  un  puternic  şi  căl-  vorbăreţi,  ci  tac  şi  meditează.  Dar
       durcs  apel  la  unirea  tuturor  forţe­  vedea  bine  în  ochii,  pe  feţele  lor,   Din curiosităţMe modei.
      lor  din  ţară,  un  cald  apel  la  patri­  că  schimbarea  cea  mai  mare  se  va   Un frumos şa! de Chiffon-Velvet, cu
       otismul  tuturora  fra  cu  neputinţă  face, în sfârşit.                 brodărie artistică, reprezentând In
                                                                                spate un păun minunat. După haină
       să  nu  dea  rezultate  covârşitoare.  Şi   Naiv  şi  evlavios  cum  era,  era  is­  femeile care poartă astfel de şaluri ;
       vorbirea  ce*i  furnicase  sângele  bă­  pitit  nu  numai  să  mulţumească  lui   se numesc femei păuni.
       trân  şi-i  topise  inima  de-o  jumă-  Dumnezeu  că  i-a  ajutat  să  facă  a-
       tat’  de  an,  era  într’adevăr,  ţesută  ceastă  întorsătură  fundamentală  în   dicursul  lui,  se  arăta  noua  eră
       din  cele  mai  calde  şi  curate  senti­  viaţa  politică  a  ţării,  ci  chiar  să-şi   politică  ce  începe,  o  binefăcătoare
       mente.                             facă semnul crucii.                 eră  de  înţelegere  *  frăţească  şi  de
         în  sfârşit,  ceasul  cel  mare  bătu.   In  dimineaţa  următoare,  cumpără  muncă  încordată.  întâiul  efect  al
       Bătrânul  urcase  tribuna  extrem  de  înfrigurat  toate  ziarele.  Toată  noap­  vorbirii sale îl căută în ziare.
       liniştit  şi  începând  să  vorbească  nu   tea  visase  pagini  de  ziare  cu  arti­  Dar zadarnic cercetă paganile întâi
       mai  văzu  pe  nimeni,  ochii  lui  se  cole  cu  litere  cât  pumnul  în  care,   ale  tuturor  gazetelor;  nicî  un  cuvânt
       pierdură par’că în infinit. El vorbea  reproducându-se cuvânt de cuvânt,  nu găsi despre adânca schimbare





















             Una  dintre  cele  mai  de  seamă  probleme  ale  comunicaţiilor  noastre  este  fără  îndoială  deschiderea  de  noi  drumuri
             prin  Carpaţii  falnici,  care  să  îngăduie  cu  mai  multă  uşurinţă  accesul  de-o  parte  şi  de  cealaltă  a  lor.  In  budgetul
             Ministerului  de  comunicaţii  este  luată  pentru  anul  aceasta  o  considerabilă  sumă,  care  se  şi  utilizează,  dupăcum
             vedem  şi  din  această  ilustraţie.  Ea  reprezintă  începutul  unui  tunel,  care  se  va  tăia  la  Teliu  şî  un  depou  mare,
                                care s’a zidit tot aici pentru primirea şi repararea locomotivelor.
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12